Perpetuum mobile

Relax, my friends!

LMA si uita-te in ochii mei !

Se practica sa te bucuri pe blog de sarbatoarea zilei onomastice!
Ma bucur si eu si urez tuturor Gabrielelor, Gabrielilor, Mihaelelor si Mihailor pe care ii cunosc si pe care nu i-am cunoscut sa aiba parte de o viata plina de daruri sufletesti; sa petreaca intr-o lume lipsita de regrete si sa celebreze viata!
La multi ani!

Despre personalitate

La cerere, un articol cu multe "date tehnice" despre personalitate, deci, neromantat :)

Formarea si cresterea personalitatii individului este o continua miscare de "intrare si iesire" dintr-un context de relatii. Fiecare faza a acestui proces incepe cu o nevoie majora de legatura si are ca scop o reintoarcere sau refacere a formei anterioare.

Formarea personalitatii incepe cu faza familiala. Viata incepe si se termina cu o idee-tendinta paradisiaca. La inceput este Edenul iar la sfarsit este Nirvana. Nasterea individului reprezinta o experienta traumatizanta pentru copil (traumatismul nasterii), accentuata de sectionarea cordonului ombilical, ca simbol al "separarii de mama" a acestuia. Urmeaza o etapa de crestere si desprindere treptata a copilului de parintii sai, in special de mama, cu iesirea acestuia de sub controlul si autoritatea materna.

Urmeaza faza sociala care este o "re-nastere" prin afirmarea externa a individului, concomitent cu separarea completa a acestuia de familia de origine. Faza in care este lichidat complexul Oedip.

Ideal urmeaza faza artistica care inseamna unirea individului cu realitatea, cu natura, cu lumea si se caracterizeaza prin dominarea gandirii creative, considerata ca un proces de afirmare sociala si de dobandire a prestigiului si autoritatii individuale.

Dar...

Iata...trebuie sa vina si "faza spirituala"...care este considerata a fi faza superioara, corespunzatoare idealurilor etice individului. Si care este privita ca un proces de afirmare deplina a persoanei respective. Faza in care se intampla identificarea individului cu anumite idealuri spirituale, ideologice sau filozofice si care reprezinta momentul desavarsirii fiintei sale.

Evolutia este, fara doar si poate, un continuu efort de adaptare si realizare si un lung sir de frustrari datorate cenzurii subconstientului sau a normelor vietii.

Despre dubla personalitate, in curand :)

For you

Imi place prea mult Octavian Paler

Si nu pot decat sa fiu emotionata de relevanta fiecarei fraze din scrierile Domniei sale. De aceea, permiteti-mi sa va presar roua peste suflete:

" Parca va vad zambind. Si ridicand din umeri ironic. De ce sa fiu fidel unei idei cand exista atatea idei frumoase ? Dar intre Don Juan care iubeste toate femeile pentru ca nu iubeste niciuna si un artist care crede in toate ideile pentru ca nu se poate atasa de niciuna nu mai e nicio deosebire. Oare intamplator ati scris despre Tezeu? Sau pentru a repeta ceea ce va sopteste Menalc la ureche si dumneavoastra creatorului lui, ca nimic nu trebuie sa ne lege de ceva anume ? Nu-i putem iubi pana la capat pe cei care, pentru a fi peste tot, vor sa fie oriunde si nicaieri. Caci arta trebuie sa se afle in fiecare dimineata nemiscata langa o credinta in numele careia sa fie gata sa triumfe si sa dispara. In viata ni se cere nu numai sa dorim, ci sa si alegem. N-avem ce face cu victoriile inutile. Si numai lumina care se inalta acum glorioasa deasupra marii ma face sa cred o clipa, ca Menalc, ca ceea ce n-am avut niciodata mi-a apartinut intotdeauna. Dupa aceea imi voi reaminti ce vina am in asta..."

Fragment din "A cincea intelepciune" Scrisoare domnului Gide /Scrisori imaginare

Poem

"Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..."
NICHITA STANESCU

Am repostat acest minunat poem, in memoria lui Nichita, inegalabilul poet al sentimentelor cristaline.

Cer scuze, dar defectiunea tehnica a blogului mi-a sters postarea anterioara.

Uneori...

" De cate fleacuri a depins viata mea ?
Uneori, ma intreb daca destinul nu se exprima prin fleacuri.
E forma lui de perversiune.Cam asa as vorbi daca as fi dispus sa dau vina pe fleacuri si sa persiflez destinul care a colaborat.(...) Si exista o limita a rezistentei in fiecare. Cand e atinsa, nu mai ai pofta sa te justifici. Dureri de cap, proasta dispozitie, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament; m-ar lasa si pe mine in marea lui nepasare sa-l insult, dand vina pe el si pe fleacuri, dar nu vreau sa profit de asta. Prefer sa spun ca eu insumi am transformat fleacurile in catastrofa, din vanitate. Intr-o existenta ca aceea pe care o duceam trebuie sa te adaptezi mereu; sa stii pe cine sa saluti tu si pe cine sa lasi sa te salute el, sa stii cui sa spui "tu" si cui sa-i spui "dumneavoastra", sa stii cand sa inchizi ochii la o injurie si cand sa te revolti din nimic."

Octavian Paler/ Un om norocos

Poti fi

Poti fi la volan, si totusi, nu tu sa conduci masina. Sunt multi cei care stau pe bancheta din spate: parintii, bunicii, preotul, politicianul, patronul, sfantul. Toti incearca sa te sfatuiasca: "Fa asta, nu face aia!. Mergi pe acest drum! Nu o lua pe acolo!" Ei te fac sa innebunesti, dar tie ti s-a spus sa ii asculti. Daca nu ii asculti asta creeaza in tine teama ca ceva nu este bine - cum poti tu sa ai dreptate cand atat de multi oameni te sfatuiesc sa faci altceva ? Si ei te sfatuiesc intotdeauna pentru binele tau. Cum poti tu singur sa ai dreptate cand toata lumea iti spune "Fa asta!". Desigur, in mintea noastra se creeaza impresia ca ei au dreptate.

Ai fi vrut sa devii pictor, dar parintii au spus :NU, pentru ca pictura nu-ti va oferi satisfactii materiale sau suficient respect in societate. Asa ca ai devenit magistrat, dar nu esti deloc fericit. Adanc in sufletul tau, tu tot mai doresti sa pictezi. Chiar si atunci cand esti in completul de judecata, tu inca pictezi adanc in interiorul tau. Poate ca il asculti pe inculpat, dar te gandesti la fata lui, ce trasaturi frumoase are el si ce portret minunat ar fi fost posibil. Ii privesti albastrul ochilor si te gandesti la culori...da, dar tu esti un magistrat. Asa ca te simti mereu stingherit, urmarit de stres. Dar cu timpul te vei obisnui, te vei blaza si vei accepta situatia.

Insa vei ramane o imitatie sau un produs artificial.

Melodie si text

Muzica ardeleneasca adevarata.

Text de nota 100 ! Asta e lumea mea :)

Ce ne ajuta ?

Oare ce ne ajuta sa fim mai buni, sa ne cizelam simtirile si sa fim mai pe intelesul lumii din jur ?
Pai, de ce ar trebui sa fim mai buni, o sa intrebati in mod legitim, atata timp cat observam facilul succes al "celor rai".
Pentru ca daca esti mai bun, aduci catre tine mai multa fericire, mai multa multumire de sine si te relationezi mai usor la realitate.
Iesiti oameni buni din "custile" voastre si mergeti sa va vizitati familia, prietenii si pe cei apropiati sufletului. Bucurati-va de vatra parinteasca si nu va renegati radacinile. Mangaiati cu faptele voastre si nu mai loviti; fiind demni si onesti veti fi recompensati cat pentru o mie de vieti. Opriti-va din goana cateva momente ca sa obsevati daca sufletul mai este cu voi sau a ramas abandonat in nu stiu care halta. Asteptati-l sa va ajunga si sa va insoteasca in toate raspunsurile emotionale.
Stiu ca bunastarea materiala ne ocupa mult spatiu mental, dar nu uitati ca "dincolo", nu luam dupa noi decat sufletul.
Cand daruiesti se intampla magia.