La un gratarel cu frigarui...mmm!!!
Pescaria cu crapi a gospodarului (miniatura)
In timp ce marea majoritate a semenilor cu dare de mana aleg sa-si petreaca vacantele in locatii cu peninsule luxuriante care au avantajul unor servicii ireprosabile, eu am ales sa vizitez Romania si anul acesta, reusind sa fac si economii.
Odata ce treci muntii inspre Ardeal, regasesti cu placere sentimentul de apartenenta . Poti sa intalnesti acolo cu usurinta romanul neaos, cu bun simt, care te invita la masa lui si te indeamna din priviri sa nu prea te grabesti la plecare. Privirea lui e albastra si senina ca cerul luminos si ca apa din izvorul Crisului.
Domnul Miklos nu se mira ca ai aterizat pe capul lui cu inca trei familii si nu se pierde cu firea daca bucatele nu-s inca gata.
Zambetul lui e cat toata fata atunci cand spune o gluma ardeleneasca sau o picanterie ungureasca si te tine neclintit pe scaun.
"Dar cum sa plecati? Abia ce am facut o palinka arsa!" spune cu incantare dl. Miklos. Este inutil sa-ti verifici ceasul, oricum programul zilei s-a modificat iar vraja locului te tintuieste pe scaun. Anul acesta a fost mare seceta, dar nu-i poti refuza d-lui Miklos placerea de a-si arata gospodaria si gradina muncita cu atata dragoste.
Trebuie sa fiti convinsi ca nu se poate pleca neghiftuit de bucate, fiindca ardeleanul iti serveste la masa o multime de "chestii" frumos aranjate si apetisante.
Si acum, sa va descriu un moment hilar petrecut la finalul vizitei: in timp ce-mi ofeream ospitalitatea ca revansa, dl. Miklos cade pe ganduri pret de cateva secunde bune : "De cand n-am mai fost eu oare la Bucuresti? De cand? de cand? de cand?....."
Si survine revelatia :" Cred ca n-am fost niciodata!" si hototele noastre de ras admirativ pentru naturaletea gestului sau.
Sa traiesti ani multi si buni dl. Miklos, iar la anu' de-om fi sanatosi cu totii, o sa-ti trecem iara pragul !
In timp ce marea majoritate a semenilor cu dare de mana aleg sa-si petreaca vacantele in locatii cu peninsule luxuriante care au avantajul unor servicii ireprosabile, eu am ales sa vizitez Romania si anul acesta, reusind sa fac si economii.
Odata ce treci muntii inspre Ardeal, regasesti cu placere sentimentul de apartenenta . Poti sa intalnesti acolo cu usurinta romanul neaos, cu bun simt, care te invita la masa lui si te indeamna din priviri sa nu prea te grabesti la plecare. Privirea lui e albastra si senina ca cerul luminos si ca apa din izvorul Crisului.
Domnul Miklos nu se mira ca ai aterizat pe capul lui cu inca trei familii si nu se pierde cu firea daca bucatele nu-s inca gata.
Zambetul lui e cat toata fata atunci cand spune o gluma ardeleneasca sau o picanterie ungureasca si te tine neclintit pe scaun.
"Dar cum sa plecati? Abia ce am facut o palinka arsa!" spune cu incantare dl. Miklos. Este inutil sa-ti verifici ceasul, oricum programul zilei s-a modificat iar vraja locului te tintuieste pe scaun. Anul acesta a fost mare seceta, dar nu-i poti refuza d-lui Miklos placerea de a-si arata gospodaria si gradina muncita cu atata dragoste.
Trebuie sa fiti convinsi ca nu se poate pleca neghiftuit de bucate, fiindca ardeleanul iti serveste la masa o multime de "chestii" frumos aranjate si apetisante.
Si acum, sa va descriu un moment hilar petrecut la finalul vizitei: in timp ce-mi ofeream ospitalitatea ca revansa, dl. Miklos cade pe ganduri pret de cateva secunde bune : "De cand n-am mai fost eu oare la Bucuresti? De cand? de cand? de cand?....."
Si survine revelatia :" Cred ca n-am fost niciodata!" si hototele noastre de ras admirativ pentru naturaletea gestului sau.
Sa traiesti ani multi si buni dl. Miklos, iar la anu' de-om fi sanatosi cu totii, o sa-ti trecem iara pragul !
Postări
