Şi eu

Am un punct de vedere foarte sigur pe sine situat în centrul pur. Cu toate astea n-o să te privesc direct în ochi, să nu te prinzi… Ştiu, m-am născut privilegiat să-ţi fiu prinţ şi nu m-am temut până azi de vreo altă magie doar pentru că am aflat despre cei mari că chipurile se îndrăgostesc. N-am deprins din poveştile cu zâne decât două, trei metafore simple care-mi vor dilata pupila când voi întoarce cu grijă privirea. O să afli atunci, că şi eu…

PAfoto la Călin



Update: Sincer, ma mandresc pentru rezultat fiindca stiu cine scrie acolo :)

Clasament etapa PApăpusi

1. Si tu, fată dragă? Paul Gabor 18/7
2. Si eu gabi 12/4
3. El si ea Leo 10/6
4. Atingere magică Teodora 8/5
5. Fauritor de destine Mariana 7/4

clasament general
1-2. Leo, Călin 38p
3. gabi 31p
4. Teodora 29p
5. Paul Gabor 28p
6. cell61 20p
7. LordD’If 19p
8. LePetitPrince 16p
9. Mariana 13p
10-11. starsgates, cristian 9p
12. Simion Cristian 8p
13. Dan 7p
14. Ioana 6p
15. Maria 5p
16. Mikal Eon 4p
17-21. zbordefluture, shanta4uall, A.Dama, Amrita, Maria Postu 1p

Recomandare

Cât de bine e să simţi prietenia unor oameni care ştiu să-ţi reamintească despre aroganţă şi smerenie şi impactul lor în propria performanţă.
Mulţumesc Coach-ule, Om bun.

Pe alee

Îmi port iubirea
întocmai cum îşi poartă puştiul acela de pe alee
frunza de castan.
Cât de grav o înalţă în mâna
nesigură,
cât de greu trebuie că-i vine acum
când abia învaţă să umble,
să-şi acordeze paşii
la toamna atroce din jur.
Coroanele arborilor cad,
impleticindu-l,
dar el nu poate cădea,
el îşi poartă frunza,
el se ţine de frunză
înaintând în dezastru.

Regatul PA, din nou la concurs

Acolo în văzduh mai dăinuie ceva. E râsul inchizitorilor cu umbre de ruguri-spânzurători. Aici, pietrele tac dar ţin minte paşii cruciaţilor triumfători. Acolo sunt pietrele olanelor multicolore când ploaia-şi dezlănţuie dansul barbar, nădufuri şi veacuri scuipate de magiştrii şi ţari. Acolo e o lume veche, iar dincolo dar foarte aproape de inima mea se află solia Regatului PA.

O nouă şi frumoasă PAfototemă tot la Calin pe blog.

Cred că ştiu

Ştiu unde eşti,
dar n-am să te caut acolo.
Nu în pământ roditor - în piatră
am să semăn,
pentru ca dragostea să prindă rădăcini
în imposibil.
Dintre toate căile ce te ajung
o aleg pe cea ocolită,
pentru ca să te simt răsărind lângă mine
de unde eşti cu neputinţă,
pentru ca,
atunci când ochii noştri se vor întâlni,
să explodeze în ei
depărtarea.

Răbdarea împlinirilor

Azi am avut o toamnă perfectă. Ştiam că plantele trăiesc într-un fel singuratice. Dar uneori în pădure, rădăcinile copacilor se întâlnesc în căutarea lor necontenită de spaţiu şi se încolăcesc, se ating, se strâng. Îmbrăţişarea îi poate uni pe vecie. Doi copaci se înfrăţesc iar seva lor curge prin trupuri amestecându-se până la identificare. Ramurile şi ele se înfrăţesc prin atingerea ingeniozităţii de a cuceri spaţiul  "umăr la umăr". Cu acea răbdare specifică  împlinirilor.

Zi de zi

În fiecare zi mireasa aş dori, încântându-ţi Olimpul, să fiu .Savurând floarea de la butonieră n-aş mai avea în grijă emoţia paşilor spre altar. În sublimul şi încântarea sentimentului neexcesiv etalat aş trăi  binecuvântarea dimineţilor de nalb. În fiecare zi noi înşine, în alb.

Concurs PAfoto pe blogul lui Calin

Manta de flăcări

Stă rugul vieţii încă să mă prindă,
Ca lupii-n haită, cu nesaţ jivină !
Doar nu-s sobol să intru-n vizuină !
Întâiul limb de foc m-a-ncins să mă surprindă.

Spre toamnă sau spre iarnă doru-nchină ?
Îmi simt pe umăr crengi de foc, mărunte.
Pe cel ce în răcoarea vieţii-nfrânt e,
Curând nefiinţa-l macină, l-întină !

Pot dară să devin vintită dună
Pot să durez c-o piatră, dimpreună
Pot să-mi forjez un suflet de oţel
Pe mine însămi nu pot să mă-nşel.

Mă-ndrept spre miezul rugului, de-a dreptul,
Manta de flăcări să-mi cuprindă pieptul !

reeditare cu ajutor valoros

De ce râzi ?

Două picături de cer şi zâmbetul tău m-au făcut maimuţă. Sunt haioasă doar când te strecori în mine şi spiritul tău  mă însoţeşte imitându-ţi senzaţiile. Azi te-a durut capul sau ai fost nervos iar eu am empatizat cu tine când am intrat în storcătorul unei feline de mare rang ce maimuţărea şi ea. De ce râzi ? te-am întrebat surâzând eu însămi ca o ironie a cărei tandreţe se întoarcea mereu în interior.
Pentru concurs PAfoto

voturile voastre le primeşte Călin pe adresa ticorosu@yahoo.com până vineri, ora 12,00.
Multumesc !

UPDATE : MULŢUMIRILE MELE SPRE VOI SĂ PORNEASCĂ, PRIMENIND GÂNDUL CU FLORI LA FEREASTRĂ.

 Clasament etapă

 1. De ce râzi? Gabi 12/5
 2. Monkey bun* Paul Gabor 8/3
 3. Mărimea nu contează Călin  7/3
 4. Replică* Leo 7/2
 5. Acceptare* Leo 5/2

clasament general
1. Leo 26p
2. gabi 21p
3. Călin16p
4. Paul Gabor 14p
5. LePetitPrince 13p
6. cell61 12p,
7. Teodora 9p
8-9. Mariana, LordD’If  7p
10. Ioana 6p,
11. starsgates 5p,

12-15. cristian, Dan, Simion Cristian, Mikal Eon 4p
16. Maria Postu 1p

Etapa de PA-uri

Ştiu că nu aţi avut vreme destulă să votaţi, am publicat în scurt. Eu vă mulţumesc oricum pentru citire. Probabil că veţi considera acest concurs o copilărie, însă vă asigur că nu este.Am intrat in "joc" din instinct sau intuitiv iar beneficiul spiritual l-am primit prin reuşita propriei cizelări în scris. Iată şi un clasament recent, de etapa:

clasamentul de etapă al PArhitecturii

1. Casa dintre ziduri Leo 11/5

2. Speranta gabi 9/4

3. Gardul de la început Călin 8/5

4. Secretul LordDIf 8/4

5-7. Acasa mea Mariana, Piatra cristian, Fiasco Dan 5/3

clasament general

1. Leo 23p

2. gabi 13p

3. LePetitPrince 12p

4-5. cell61, Călin11p

6-7. Paul Gabor, Teodora 8p

8. LordD’If 7p

9-10. Ioana, Mariana 6p

11-13. starsgates, Simion Cristian, Mikal Eon 4p

14-15. cristian, Dan 3

16. Maria Postu 1p

amanunte, pe blogul lui Calin Hera

Urmeaza o noua etapa cu deadline joi. Oricine poate scrie un PA iar tema in curs este o fozografie foarte reusita cu maimute.

Se poarta... proza arhiscurta !

Zilele acestea se poarta... proza arhiscurta !

Invit cititorii blogului meu sa participe si sa jurizeze concursul PAfoto  Aici gasiti intreaga colectie de PA-uri scrise pentru etapa precedenta - tema Micul arhitect - in curs de jurizare pana marti, ora 13,00. Votati ceea ce va place. "Arbitrii acestei runde, din care puteti face parte si voi sunt rugati să trimită voturile (fiecare are 10 voturi de împărtit la cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri) la mail: ticorosu@yahoo.com până marti, ora 13.00."

Daca aveti nelamuriri, de genul "Cum votez ?" sau "Ce e un PA ?", lasati o vorba si va ofer lamuriri !

Iata clasamentul etapei  Focul :

...Si clasamentul general :

Multumiri Leutului 

Vă aştept prieteni să vă daţi cu părerea şi vă mulţumesc anticipat.


ps. E posibil sa poata fi acceptata o mica intarziere in transmiterea mail-ului, avand in vedere ca lumea se indeletniceste ziua cu serviciul :) 

Apel

Să strângem în doniţe tot laptele din univers
din albul speranţelor, din ugerele
vacilor, caprelor, bivoliţelor şi antilopelor,
din nucile de cocos şi din Calea Lactee
şi să scăldăm în el firele de iarbă
şi bobul de chimen şi făgăduinţele.

Chiar dacă mai sublim decât stihurile noastre
e foşnetul rochiei de mătase clătinate de pas,
să adunăm cântecele,
cântecele noastre care nu satură, nu îmbracă, nu vindecă,
dar conservă pentru generaţiile de sub orizont
sângele pur şi fierbinte al speciei.

Speranţă

foto

Pe mine lăsaţi-mă să fiu mic şi să mă joc cu creta colorată.Iată-mă, stau în faţa blocului şi cu amândouă mâinile trasez cu ciudă gardul care mă desparte de viaţă. Alături de mine rămân zilele, rămân anii şi casele-n mal neclădite. Iar pe când timpul va ridica în voi alt val de temeri, eu voi muri veşnic într-o splendidă pictură naivă.

PArhitectura la concurs, evident pe blogul lui Calin Hera

Noiembrie

Era o zi de noiembrie cu aripi ce bateau în evantai sonor. Predicam fiinţei mele nu ştiu ce slove şi mă încurcam înaintea finalului de pasul gândului tău ce-şi revendica logica. Iubirea stătea pe cântar şi aştepta ca faptele mele să o merite, neştiind câte piruete mai are de numărat. Te admiram de la geam cum descopereai repetiţiile şi punctele cardinale ale caracterului meu."Frumuseţea unei flori e cifrată în sămânţă, dar adesea sămânţa poate fi halucinogenă" - îţi spuneai.

Senzaţia de a te simţi iubit

Când reuşeşti tu să ai cea mai mare încredere în tine, îţi aşterni faţa pe pernă liniştit.Îţi ancorezi negândul fără grijă şi îţi zâmbeşti ţie. Eşti fericit ! Din clipele neîmplinite faci un mic cadou zăbovirii de mai târziu.Acum eşti atât de cuminte încât vei lăsa câteva gesturi să plece dincolo de lumea lor, cedând unui duşman imaginar gândul calculat de pierzanie. Ştii că nu e o întâmplare, senzaţia de a te simţi iubit.

Bărbatul de foc

Un balaur feroce îi răpise câteva flăcări din copilărie. De mult timp băiatul era un bărbat plecat într-un oraş străin. Departe de casa părintească şi de adâncul pădurii gândea la ce i-ar mai putea aduce viaţa. Atunci când enigmele vieţii îl năpădeau se lipea de pervazul răstignit insomniei. Dar într-o seara, trudit după o muncă grea, se simţi din nou băiatul răpit de glasul izvorului din stâncă. Chipul i se înnobilă de noua viziune şi se porni să scoată din foc cu mâna lui, poeme.

Concurs la Calin Hera

Cântecul sufletului

foto

Pentru Concurs

Drumurile sufletului se încâlceau exact când ar fi vrut să-şi urmeze natura. Slăbiciunea inimii aducea în faţa ochilor plăsmuiri amăgitoare care exprimau cât de puţin reuşesc forţele sufletului să rămână unite. “Mă voi strădui din nou deci, să aprind în mine cuvintele care trimit lumină”. Îşi dorea nespus să atingă obrazul ce dogorea.

Focul

foto

Înainte ca omul să înceapă să facă foc, noaptea era perioada cea mai primejdioasă.

LA MULŢI ANI DE SFINŢII MIHAIL ŞI GAVRIIL

foto

Clasicofobii

"Mă tem că mulţi autori clasici sunt mai mult citaţi decât citiţi. De aceea "clasicofobii" sunt utili. Dau viaţă unor autori îmbălsămaţi de clişee.Nimic nu ucide mai uşor interesul pentru valorile clasice ca idealizarea lor. Platitudinile prea bine învăţate au nevoie din când în când de câte un bobârnac, pentru a-l suprima pe domnul Goe în variantele lui culturale" Octavian Paler / Convorbiri cu Octavian Paler/ Daniel Cristea-Enache

Elegie

Te tot îndepărtezi pământ,
Tot mai aproape-i ceru-aproape,
Mari stele, mari, le văd râzând
Le-aud astralele potoape.

Pasc albe capre prin grădini,
La alţii pasc, pasc şi la tine.
O clipă numai, tu mi-o închini
Şi-o clipă-a mea mă mai susţine.

Râd plopii, plopii tremurând
Tot mai şoptit fac ape-ape
Tot mai departe-i ceru-arzând,
Eşti tot mai mult, pamânt, aproape.

În mijlocul cerului

foto

Într-o zi ne-am trezit copleşiţi de zapadă. Toţi am rămas gură-cască. Nimeni nu făcea nimic. Dealtminteri ce poţi face împotriva zăpezii decât să cerşeşti mila cerului ? Atunci am privit îndărăt. Acolo, în veacul trecut au fost îngropate în troiene cântecele poporului meu. Ele sunt atât de încărcate de eternitate pentru că au fost rezistente la frig. Apoi am privit spre cer. Acolo era viitorul nostru. Ce logică de fier !

Relax

Care e metofora ta ? Ghici ghicitoarea mea. Stau într-o zonă plină de culori fosforescente. Reclamele luminoase întrec semafoarele în goana spre atenţie. Stai aşa ! Azi e miercuri sau joi ? - se întreba rândunica de la fereastra mea. Nici miercuri nici joi, e acelaşi timp ce nu dă vreun pas înapoi.

Dacă aş putea

Dacă aş putea fi la înalţimea senzaţiilor mele aş putea exprima ceea ce simt.Îi iubim pe cei care ne admiră şi suntem neconsolaţi atunci când nu ne exagerează valoarea pentru a-şi putea hrăni iluziile în ceea ce-i priveşte. Chiar dacă într-un fel sau altul simţim c-am trăit de pomană iar durerea înseamnă existenţă, esenţa existenţei înseamnă ataşamentul faţă de ea însăşi. De cele mai multe ori, din pacate, rămîne doar ritmul care-şi fredonează deruta.

Tandreţe

Hop şi eu

foto

Am crezut multă vreme că nu voi vorbi despre mine pe blog.Doar despre spaţiul si timpul privit aşa cum se răsfrâng peste Eu. Dar am prins de curând pofta de spovedit şi etalat erori. Sau, orori ?

Deci,

sunt o senzaţie ce nu se aseamănă cu muşcatul din măr.Deşi sunt un om iubitor, par o insulă care face cu mâna oricărui trecător. Mi-e foarte bine cu mine şi mi-e la fel de bine cu voi.Nu ştiu, dar provoc scurtcircuitări exact în momentul în care stâlpul de legătură se susţine mai sigur pe el.

De ce ? Probabil aceste momente fac parte din categoria încercări ale rezistenţei comune. Chiar e nevoie, sau e un obicei ?

Vă rog respectuos să comentaţi aberaţiile de mai sus.

P.S.   Dacă o să-mi spuneţi ca e o teamă de ataşament, nu se pune.Ador să mă lipesc, ca marca de scrisoare.

P.S.1 Nimeni dintre cei pe care îi iubesc nu se află în pericol.

P.S.2  S-ar putea să şterg această postare.
P.S.3 Antrenorul meu de gândire ar putea interveni să-mi spună cât sunt de specială. Chiar dacă asta nu rezolvă chiar tot, senzaţia resimţită acum, ar putea trece.


Şi după această "spovedanie",

Să treci prin lanul copt, înalt până la brâu,

să te cuprindă ca într-o mare de aur valurile de grâu,

să rupi spice de orz cu genele aspre, agresiv de lungi,

să culegi albăstrele, însoţitoarele grâului s-atingi.

Ori ca sângele voinicului podoabă să strângi.