OMUL

Stim ca omul are o parte exterioara si una interioara; ca omul exterior este reprezentat prin constiinta sau dimensiunea morala iar cel interior prin afectivitate si vointa, trup si pulsiuni vitale.
Mai stim ca omul este scop si nicodata mijloc (Kant).
Unamuno afirma ca omul este prin faptul de a fi om, de a avea constiinta…un animal bolnav. Constiinta este o boala (expresii ale sentimentului tragic al vietii)
S. Kierkegaard spune despre constiinta ca „este o boala mortala”, fiindca genereaza angoasa. Rezulta de aici faptul ca omul sanatos este reprezentat prin „omul rational”.
Iar ratiunea implica cunoastere.

Paradoxul uman apare in clipa in care suntem animati de curiozitatea de a cunoaste, care impinge spre pacat; pacatul originar.

Vrem sa schimbam ceea ce nu ne place la altii..

Fiecare ar prefera sa aiba dreptate si sa se simta un pic mai bine decat sa aiba dreptate si sa se simta mai rau :)

Curios este faptul ca mintea are o tendinta masochista si o dorinta continua de a diseca negativitatea si raul sau partea goala a paharului.

Cu unele exceptii, lumea pare a fi cuprinsa in febra observatiei critice, in credinta ca a observa ceea ce nu e in regula, este solutia care serveste scopului inaltator de a corecta lucrurile.

Sub maretia acestui scop, mintea ascunde impulsuri agresive si uneori dorinta de razbunare.

Vrem sa schimbam la altul ceva prin aceleasi atitudini si comportamente pe care i le combatem, iar aceste incercari de corijare conduc de cele mai multe ori la conflict si la "divorturi" de toate felurile.

Partea rea devine si mai rea, iar partea neagra se face taciune.

Fiindca exista o relativitate intre "dreptate" si faptul ca avem dreptate, este important sa intelegem inainte de a judeca.

Inca te mai iubesc

Cum alegem ?

Alegerea asumata ne ajuta sa ne simtim mai siguri pe noi insine, mai increzatori si – chiar in fata esecurilor, a alegerilor gresite, ori a suferintei neasteptate ce se poate ivi din ea – mintea responsabila nu mai proiecteaza vina asupra altora, dar nici pe sine nu se autoblameaza.
Responsabilitatea devine, in acelasi timp, o energie ce ne sprijina creativitatea si capacitatea de adaptare la aparitia evenimentelor neasteptate, la gasirea solutiilor si la acceptarea consecintelor.

Responsabilitatea este un principiu provenit din cele mai inalte frecvente ale campurilor constiintei, iar intelegerea si aplicarea ei ne scoate din beciul inconstientei si al proiectiei negativitatii.

Am observat cum alegerile celorlalti devin o provocare usturatoare, incredibil de paralizanta atunci cand ele sunt opuse alegerilor noastre.
Mintea tinde atunci sa ne faca sa credem ca altii au ales pentru noi, iar noi suntem victime neputincioase.

Intuitia

Cand ratiunea da gres, numai intuitia poate lucra. Si toti marii savanti au devenit constienti de faptul ca marile lor descoperiri au fost facute nu prin ratiune, ci prin intuitie.

Marie Curie a constatat intr-o seara, extenuata fiind ca niciuna dintre cai nu o conducea la o solutie: "Deja e destul. Am pierdut trei ani si n-am ajuns nicaieri. Trebuie sa renunt!" In acea noapte solutia i-a venit in somn. Dimineata nici macar nu-si mai amintea visul, dar raspunsul era pe masa, scris de mana ei. Ajunsese la rezultat pe o alta usa, care nu era ratiunea. Era intuitia.

De ce ?

Inspirata de ultimul post al lui Andrei Rosca, Fiecare cu Olimpul lui, am incercat sa refac un traseu comun multor cupluri si nu stiu daca parerile mele sunt cele mai nimerite a fi luate in considerare. Dar, am incercat.

Je t’aime, moi non plus…
Teoretic, o relatie presupune doi oameni. Practic, se intampla adeseori ca unul singur sa duca povara iubirii. Il iubesti si stii ca te-a iubit.
Faci socoteala la cat de mult oferi si cat de putin primesti.
Te gandesti la toate compromisurile pe care le-ai realizat din dorinta de a mentine relatia, te gandesti la cat de mult te-ai sacrificat si astepti macar sa ai multumirea si respectul celui de langa tine.
El (ea) se obisnuieste, insa. Se obisnuieste cu totul de-a gata si incet-incet ajunge sa considere ca totul vine...In momentul in care te opresti, tragi aer in piept, pui mana pe creionul imaginar si calculezi aportul adus de tine si de celalalt vietii de cuplu, realizezi ca tu esti singur care face eforturi.
Te simti usor frustrat si nu intelegi de ce legea echitatii nu functioneaza si in cuplu.
Din momentul in care incepi sa calculezi cantitatea de iubire oferita, relatia incepe sa se prabuseasca.
Din momentul in care iti ridici problema naturii relatiei, esti pe punctul de a o pierde. De ce? O relatie sanatoasa nu se intoarce catre sine insasi.
Cand lucrurile merg bine, atunci nu discutam cu celalalt despre relatia noastra, ci despre noi.
Cand ne instrainam, cand comunicarea tinde sa devina schimb de informatii, se produce fisura. Cand discutiile contradictorii devin inevitabile, dam vina pe comunicare.
Este deja o moda in a spune ca inamicul public numarul 1 este comunicarea.
Cu toate acestea, astazi comunicam din ce in ce mai mult. Avem telefoane mobile pentru a ne auzi, avem internet pentru a comunica prin intermediul mai multor simturi.
Si totusi, ne plangem de lipsa comunicarii.Comunicarea nu este problema, nici lipsa ei, ci modul in care o percepem.
Comunicarea nu inseamna simpla transmitere de informatii.
Daca dimineata la cafea, povestesc celuilalt despre realizarile profesionale, iar seara la culcare despre stirile cele mai importante, pentru ca nu a apucat sa le vada la televizor, nu inseamna ca eu comunic.
Transmit informatii. Vorbesti, te aude, dar nu te intelege.
De multe ori, ne imaginam ca partenerul nostru ar trebui sa ne ghiceasca toate gandurile.
Il impovaram cu sperantele noastre si speram sa le intuiasca.
Aluziile subtile nu inseamna comunicare, ci teama, teama de a nu rani sau de a nu fi ranit. Se stie ca barbatii si femeile vin din doua lumi diferite.
Din acest motiv, vom avea mereu parte de un dialog al surzilor si mutilor daca il lasam pe celalalt sa ghiceasca in stele ceea ce ne dorim noi cu adevarat.Si vom incepe sa credem ca el s-a indepartat usor-usor, pe masura ce ne-a dezamagit asteptarile.
De fapt, e posibil ca noi sa il fi indepartat refuzand sa ii spunem ce dorim cu adevarat. Nu exista "a iubi prea mult"
Nimeni nu are dreptul de a cantari iubirea oferita.
Exista insa iluzia de a iubi prea mult.
Pentru ca atunci cand traiesti aceasta drama, ai inchis demult ochii, ti-ai astupat urechile si gura, pentru a nu fi martor la schimbarea celui alaturi de care doresti sa traiesti.

Puterea de atractie

Puterea campului magnetic sau de atractie care se aseaza un jurul unui om aflat la nivelul iubirii neconditionate intrece orice imaginatie. Aflati in prezenta unui om care poarta acest camp, ne putem simti indragostiti pe loc daca avem nevoie sa iubim. Intentia noastra interioara creeaza modul in care relationam cu aceasta persoana. Nevoile exprimate de noi in interior ca prioritati ale vietii noastre vor aparea in constiinta si in minte instantaneu.

Daca ne aflam intr-un camp de iubire neconditionata si nevoia noastra esentiala este aceea de a iubi, ne vom simti indragostiti .

Daca avem nevoie sa fim iubiti, ne vom simti atrasi de iubire si aceasta ne va schimba automat dispozitia mentala si sufleteasca.

Brusc, intr-un camp de putere de acest calibru, vom accesa o stare de bine, de pace, de bucurie, de gandire pozitiva sau de orice avem nevoie. Cum spunea David Hawkins: cei mai multi oameni se vor bucura de prezenta iubirii neconditionate in prima faza, pentru ca apoi ei sa fuga din calea iubirii. Campul iubirii neconditionate este atat de puternic si de curat incat simpla sa prezenta printre oameni genereaza purificari extraordinare. Suntem constransi de prezenta iubirii sa renuntam la toate conditiile pe care i le-am pus vreodata. Aceasta va atrage schimbari de proportii si devine motivul esential al fugii de iubire.

Emotiile care insotesc detasarea de vechile credinte sunt atat de puternice incat cei mai multi oameni nu le pot depasi niciodata.

Copilaria noastra