"Prietenul meu de-o viaţă, poetul Grigore Hagiu, cu infinta lui timiditate, mi-a spus două, trei vorbe despre cutremurul care ne-a îndoliat ţara.Nu pot să-i reproduc întocmai cuvintele, dar sensul confesiunii lui pot să-l spun întocmai. Mi-a zis: "Ieşisem desculţ pe pământ şi m-am ţinut de copac. Copacul se ţinea de mine şi eu de el. Amândurora ni se făcuse frică". Să fi vrut vreodată să exprim vorbirea ce-am avut-o din fragedă copilărie pînă la tremurata adolescenţă, - vorbirea mea cu bătrînul gutui din faţa ferestrei, cu verdea de iarbă din curte, n-aş fi fost în stare să zic mai corect decît ce-a zis Grigore de copac. Tristă comunicare, dar totuşi ce comunicare, Dumnezeule ! Vine o vreme când te trezeşti vorbind şi spunîndu-te pe tine unui bolovan, unei pietre. Te trezeşti dînd de mîncare unei vrăbii, dar nu din milostenie, ci pur şi simplu. V-ar supăra, prieteni, dacă n-aş spune că sunt contemporan cu iarba verde, cu gîndacii de bucătărie, cu înţepătoarea albină, cu nenorocita de furnică, clasă salahoră a gîzelor, că sunt contemporan cu acea neagră capră de munte, cu delfinul mintos, cu paltinul şi cu teiul, care din pricina lui Eminescu nu îmi mai tihneşte să-l miros ca lumea ? Şi că veni vorba, ia uitaţi-vă şi voi la el ! Hai, să nu-i mai lăsăm pe unii dintre ai noştri să spună totul despre ceva! Să fim generoşi. Să lăsăm nenăscuţilor dreptul de a vedea cu ochi proaspeţi şi cu fiinţa singuratică încă o dată ceea ce văzurăm şi noi cu ochi proaspeţi.
- Ce faci, bre ?
- De unde vrei să ştiu ?!" (1982)
NICHITA STĂNESCU / ACEL CEVA DINTRE ARIPĂ ŞI AER / AMINTIRI DIN PREZENT
Am luat în mâini această carte dragă din bibliotecă şi ca în faţa unui dar, am început să-i întorc filele surâzându-i "îngerului cu ochi albaştri". M-am reîntâlnit cu numeroase pasaje subliniate cu creionul pe vremea altor lecturări dar m-am oprit asupra acestui "ceva dintre aripă şi aer". Am urcat privirea spre cer, apoi am coborât-o într-o reverenţă adresată acestui model al generozităţii marilor spirite. "Să lăsăm nenăscuţilor dreptul..."
"Amintiri din prezent" este "până acum, cea mai cuprinzătoare culegere de proze eseistice şi jurnalistice semnate de marele poet, proze apărute în două volume ("Cartea de recitire" şi "Respirări") (n.r.), editată prima dată în anul 1985 la Editura Sport Turism prin grija poetului Gheorghe Tomozei care de altfel a făcut şi selecţia textelor. Reţin cu precădere din "Însemnarea finală" a lui Gheorghe Tomozei pe aceasta "Poetul a avut în sînge patima publicisticii (...) pe care o considera ca pe o continuarea firească a "muncilor "poetice", cum îi plăcea să spună, şi, atunci cînd acest lucru va fi posibil, o editare a tuturor textelor ce-l reprezintă va impresiona, logic, prin calitate dar şi prin cantitate. (...) Aceste "Amintiri din prezent" îi prelungesc prezenţa între noi, acum cînd viaţa operei îşi roteşte postum maşinăriile-i astrale"
Postări
