A Girl and her Dog

foto

Am două mari iubiri. Amândouă îmi primesc afecţiunea şi mi-o întorc înmiit. Nu trebuie să fac sluj nici să măsor dimensiunea vreunui cuvânt. Iubirile mele sorb din nectarul lor fără ca răul să ia avânt. Sunt iubiri  perfecte care pot să rotească soarele mlădios, primenind luna martoră vreunui hău. Rareori sau deloc privirile dintre noi ar putea să dea greş. Fetiţa strigă mamei "te iubesc" iar alături de ele, un căţel umezeşte boticul fiindcă e bunul de la uşă, fără să fie preş.

Joc de umbre

foto 

E-ntr-un amurg sur-siniliu de mai
Când vântul prin culcuş de crengi s-apleacă
În golfuri, prin brădet, prin crengi, alai
Până-nspre zori, la miezul nopţii joacă.

Răsare luna-n crângul dinainte

Tuflite stele pasc din loc în loc

Chiar filomela-şi rătăceşte mintea

Se nasc copii dintr-un asemeni joc.

Poetul nu-i spion nocturn! Chiar dacă! -
Un singur lucru nu-ntrebaţi, nu ştiu -
La ziuă acele umbre un s-aţiu ?
Ştiu doar atât, că-n miez de noapte joacă!

Un copil crede ce învaţă

- "Floarea aceea domnule, nu e vită, ci e lăcrămioară. Ea înfloreşte alb. Vită e ceea ce rage şi ne dă nouă laptele, iar bulgărele acela orbitor de pe boltă e soarele. El încălzeşte şi revarsă lumină ". Se chinuia să-şi convingă părintele, un copil ajuns la maturitate.Tatăl surâde amintindu-şi  discuţia de acum douăzeci de ani:
" - E o lăcrămioară ! - spunea el atunci.
-  De ce ? - întreba copilul.
-  Pentru că aşa înfloreşte ea, alb.
Copilul încuviinţa şi repeta: Lăcrămioară. Înfloreşte.Alb.
- Dar asta ce-i ?;
- Asta ? Asta, băiete, e o vacă.
- Vacă ? De ce ?
- Pentru că rage şi ne dă nouă laptele. Iar ceea ce vezi pe cer e soarele pentru că e cald şi revarsă lumină. Atunci copilul a crezut dar l-ar fi crezut şi dacă i-ar fi spus: "Uite, floarea asta albă e o vacă, ea străluceşte şi-i caldă nespus. Ceea ce rage acolo e o lăcrămioară pentru că înfloreşte alb, iar bulgărele orbitor de pe boltă e soarele: el ne dă nouă laptele".
Un copil crede ce învaţă.

O piesă adorată, fără legătură cu textul din postit.

Dar din dar

Am primit un cadou inedit şi special . De la Călin care l-a primit de la Roxana  cea foarte talentată. Îmi place şi mă onorează compania lor.

O să-l transform la rândul meu în dar pentru toţi vizitatorii blogului, dar pentru că regula spune să menţionez paisprezece dintre ei (vor fi dintre aceia pe care Călin nu i-a daruit deja), voi aminti pe: Amrita, Angela, bl000g, Cella, Cristia, Cristiana, Dan Ioaniţescu, Dielda, Elena, Flavius Obeada, Ioan Coach, Incasha Mikka, Alex Mazilu, Aripi de Fluture, Bogdan Bouscă, Dungha, nu în cele din urmă.

şi o melodie de la suflet la suflet

In acest loc

foto Alex Mazilu

Ştiam aceasta stare. Era un evantai deschis spre lumină, înalţat spre coloană de templu egiptean. Era parfum-noutate. Rotire graţioasă ca o nuntă în cer. Prin grija nu ştiu cui, uitarea părea o păpuşa mecanică. Pe stâlpii de sprijin se ridicau tulpini mlădioase flamânde luminii. În arhitectura acestei clipe era o pildă de tărie cum numai viaţa poate arăta. După ce-am urcat câteva trepte, m-am aşezat să privesc. Bucurie acestui loc.

Proiecţia ca mecanism de apărare

foto

Ce reprezintă proiecţia ca mecanism studiat de psihologie ? Una din definiţii se referă la faptul că există în noi înşine un mecanism psihologic prin care atribuim altora însuşiri care ne aparţin. Am postat un comentariu care a fost apreciat ca interesant şi acest fapt m-a determinat să explic, nu neapărat în ideea că cititorii blogului n-ar şti.

Şi totusi, de ce facem asta ? Probabil ca mecanism de apărare a propriilor emoţii neacceptate şi pentru a depăşi impactul nerecunoaşterii lor. Ca o negarea căreia nu-i facem faţă.

In orice fel de relaţie profesională, amicală, de prietenie sau din interiorul cuplului veţi auzi remarca "proiectezi" să nu vă imaginaţi că aţi fost apreciat de ceilalţi ca regizor de teatru-film. Ci doar ca regizor al planului subconştient care scoate la suprafaţă fără să ne avertizeze un fel de bubă- rană.

Dulgher de corăbii

Toate-ale tale luntre-acu-s departe,

Nu le mai prinzi, ţi-au curs prin mâini, cumva,

Cu chipul grav şi-nceţoşat de moarte,

Caţi tihnă lângă lemnăria ta.

Rugină-n joagăr - suferinţi sărate,

Baltagul ştirb dureri sălcii imploră -

Niciun răspuns. Prin fum, scrumbii uscate,

A vieţii luntre-alunecă-nspre proră.

N-ai meşterit-o tu, ea-ţi fu sortită

De tihna ceea ce-ţi domoale pasul

Şi îţi răpeşte vocea ta dogită.

Ca umbra prinsă-n val îţi prind iar glasul

De ţi-ar răspunde-o luntre doar, aleasă,

Cu ea te-ai reîntoarce acasă.

Poezie reeditată

Subiect de meditat

"Când te duci la plimbare îţi foloseşti picioarele.Dar când şezi pe ceva, nu mai e nevoie sa-ţi mişti picioarele. Unii imi spun: "Osho, de două ore ne vorbeşti stând pe scaun, în aceeaşi poziţie. Nu ţi-ai mişcat picioarele nici măcar o dată." De ce să le mişc ? Doar nu merg. Însă tu, chiar dacă stai pe scaun, în realitate nu stai. Îţi mişti picioarele, îţi schimbi poziţia, postura, faci o mie şi una de lucruri, te suceşti şi te întorci, n-ai deloc astâmpăr. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa minţii. Dacă eu vorbesc cu tine îmi folosesc mintea. În clipa în care mă opresc din vorbit, mintea mea se opreşte şi ea. Dacă nu vorbesc cu tine, mintea mea nu are de ce să continue să funcţioneze, ea se cufundă în tăcere. Aşa trebuie să fie, aşa e normal." OSHO

E un fragment cu mult subînţeles.

Îmi amintesc că până să înţeleg aceste rânduri eram mai tot timpul panicată de tăcerile celor dragi. Simţeam nevoia să-mi transmită gândurilor lor, indiferent de culoare. Numai să-mi vorbească. La un moment dat, un prieten "dispare" în tăcere pentru un timp iar când revine eu îl asaltez speriată: "cu ce te-am supărat ?" Iar el senin şi zâmbitor îmi spune: "ce ai ? ţi-e rău ? faptul că n-am mai vorbit cu tine nu înseamnă nimic. Înseamnă că n-am mai vorbit şi atât"

Aaaa...m-am dumirit şi eu. Şi ştiţi că avea dreptate ? Fiecare om are nevoie să petreacă un timp doar el cu sine, în tăcere.

Vă las cu Chris Botti, am văzut că a plăcut ;)

În armonie

Ca după o libaţiune mă opresc renăscută în faţa unor enigme. Toamna aprinsa ca un rug se ridică spre cer. O paletă de geniu va întinde frântură de soare galben şi profund intimidată de clipă întreb de unde soarele ăsta fără frâu. Şi unde-or pleca în lăuntrul nostru atâtea armonii de arcuşuri ?

Te ascult

Apoi am ascultat cu atenţie cel mai înalt clopot din turn. Nu era nici aici, nici departe. Bătea cu ecou şi în acelaşi timp se odihnea pe un drum. Vizionară, cum mă consider că sunt, nu mă temeam şi n-o fac nici acum. De odihnă şi timp meritat adăstării nu întorn aşa lege. Nu sorb din flăcări doar fum. Nu îndrăznesc nici acum să întreb dacă există respiraţie şi cine respiră prin cine. Un mare adevăr aştepta totuşi să împrăştie orgoliile noastre de scrum.

Azi, am titlu...

Mă plângeam cuiva că mi-a fugit Muza cu altu'. O melodie pe repeat, cum vă spuneam deunăzi şi am pus din nou mâna pe cretă. Alifantis tânguieşte rârâit şi tandru "te rog pe tine umbră, să redevii fiinţăă!" iar eu adun unul şi cu una, bucăţele de dulce împerecheat. Să nu crezi că m-am apucat să meditez, dar am aşteptat clipa. Să fredoneze mirării vegheat "... şi umbra aceea eşti tuuu".

Alegeti voi, titlul...

Când tu taci, eu uneori plâng. Din descumpănire, am senzaţia că vând. Mirosuri, tejghelele cu muşterii stau la rând. Am un jazz de gândit. Mai am de străpuns nu ştiu câţi kilometri de vânt.Eu nu, doar vântul se uita spre mine boţit. Când tu taci, mi-e un dor cumplit. Şi taci, înteţind.

Later edit: cred ca se va numi Taraba lui Taci

NICHITA MON AMOUR

Steaua scrisă

"Şi aşa; mă suge cuvântul,

şi-aşa; mă muşcă litera "A".

Eu sunt pământul, pamântul

vorbirii cuiva.

Şi-aşa; mă muşcă litera "E",

Sărat cum sunt mă muşcă.

Eu nu ştiu de ce, ea ştie de ce.

Şi ce gură are.Doamne, de puşcă.

Şi-a pus-o pe inima mea,

Litera "I" adică, litera "I".

Doamne, a răsărit o stea,

o stea scrisă "A FI"..."

„Este foarte greu să translezi în noţiune ceea ce nu are caracter noţional. Poezia nu are caracter noţional, deşi foloseşte noţiunea ca şi cărămidă în construcţie. Sensul ei final este un sens emoţional, metaforic şi vizionar. A confunda materialul cu sensul materialului este un lucru foarte la îndemână şi foarte păgubitor.”

Măsline

Prindeţi şi voi din zbor măslinele care vă hrănesc iar pe cele cu miros fetid, nu ezitaţi să le poziţionaţi către gunoi. Eu, spre exemplu, mi-am pus o melodie pe repeat, una cu "celebrate my love for you" să sune în interiorul meu ca un fel de "casa melcului". Nu mă mai sperie de mult ceasul deşteptător ! Curenţii de aer s-au învăţat să nu mai scuipe în van obositele ouă.

PAjişte

foto

"Mi-e teamă să-mi recunosc slăbiciunea de aceea te privesc dintr-un unghi amuţit. Eşti sperioasă şi pură şi nu înţeleg de ce tocmai pe tâmpla gândului meu te-ai ales. Întâmpinată pe covor roşu de alţi călăreţi te-am decriptat fără să ajung din urmă propriul înţeles. Eşti prezenţă şi umbră. Cândva, o să pricep de ce-am coborât de pe cal " - pierdut în gândurile sale, acest ecou străfulgera văzduhuri şi tulbură adânc inima prinţului iubit de căprioară.

În neverosmila poveste se strecură imediat un subînţeles !

Aş vrea

M-am gândit să mă strecor în căuşul lunii ca să primesc de acolo mângâieri de priviri neprimite de somn. Aş împleti din mătase de galaxii una nouă, perfectă pentru jocul la aceste înălţimi. Te-aş întâmpina dimineţile cu ceaşca de lapte cald şi miere stelară iar la cafea ţi-aş strecura lângă şerveţel un biscuit în formă de "i". Aş plimba zilele pe la alte ferestre ca să înţeleg de ce uneori nu vrei să-mi scrii. Aş aştepta să vină noaptea pentru a urca iar şi iar în locul unde lumina ţi-aş fi.

Aş vrea uneori să celebrez.

Gânduri şi poezie

foto

Naftalină în PAchet

Privesc spre lumea care mă ia în seamă şi apoi spre mine. Exerciţiul se repetă apoi fără un ritm anume, dar e un exerciţiu asimilat. De cele mai multe ori zăbovesc mai mult cu privirea spre mine ca să înţeleg cum trebuie să orânduiesc senzaţiile. Când mă grăbesc, căci cei ce mă cunosc îmi ştiu meteahna, aşez pe rafturi în mod corect, dar fără să golesc în prealabil cutiile - ca loc de adăpost. Şi atunci de ce mă mir că experienţa nouă rămâne bosumflată de negăsirea locului călduţ pe pernă ? Eu nu spun să aruncăm toate cutiile chiar dacă-s vechi, crăpate pe alocuri. Doar să înnoim cu mare grijă şi eventual cu plicuri de tandreţe în loc de naftalina. Rezultând un alt fel de a fi în pachet.

Şi pentru că e o sâmbătă de toamnă din aceea brumărie, serviţi-vă cu arome delicate de

NICHITA

Fructe înainte de a fi mâncate

"Mă pregătesc pentru un arbore mare,

destinat să fie numai şi numai miros,

nările fructelor crepusculare

spre vegetalul vânat le-am întors.

Mă dezbrac de scoarţă şi de cercuri

rămân osmotică sevă suind

Luni e un măr, marţi e o pară, iar miercuri

e un strugure agurid.

Se lasă toamna. Vine

un fel de galben şi de rugină.

Cad orele din pom. Ciorchine

secundele în strugure leşină.

Să bem, nu vin, să bem un must asprit

şi boturile câinilor de vânătoare

să le legăm pentru mirosul de zenit

cu rafie, pe fiecare.

Tot unul lângă altul şi lipite

cu nările, ca nişte ţevi de nai

să curgă-n ele logodite

mirosul fructelor pe care îl cântai."

De laudă

Am primit azi un mail de la Adela care manageriază şi scrie pe site-ul www.octavianpaler.ro Săriţi peste final de mail unde sunt inserate "idei de echipa".

Echipei OctavianPaler.ro

"Salut,

Ce mai ziceti? Cum o mai duceti?

Am doua vesti faine pentru voi!

3.896 de vizitatori v-au citit articolele saptamana trecuta!! Ceea ce e mult pentru un site de nisa cum e acesta! Felicitari!

Si 2 mesaje de la cititori: "Nora wrote: Multumiri celor care se ocupa de acest site in memoria vesnicului OCTAVIAN PALER! Răzvan Theo Chirac wrote: Bravo! Nu trăiţi degeaba!"

Felicitari pentru articolele si implicarea voastre!! Ce ziceti? Reluam initiativa cu "Inivitatul lunii" Daca aveti idei despre sectiuni prin care am putea sa ii implicam mai mult pe cititori, sa mi le transmiteti si vedem cum le putem implementa.Pentru orice alte sugestii si idei nu ezitati sa ma bateti la cap! Pana atunci va doresc o saptamana frumoasa si inspiratie! Cu drag, Adela"

Am mai primit astfel de mail-uri şi de la persoane foarte apropiate maestrului Octavian Paler în timpul vieţii. Unul chiar de la fiul domniei sale, Alexandru Şerban Paler care ne-a transmis multumiri pentru acel loc virtual pe care scriitorul l-ar fi iubit cu siguranţă.

Le mulţumesc frumos semnatarilor celor două mail-uri de azi, asigurându-i că ceea ce facem e puţin şi neînsemnat faţă de cuvintele pline de lumină şi har lăsate de acest poet discret şi delicat, eseist impecabil şi romancier-memorialist apreciat de toate vârstele. E foarte greu să vorbeşti despre un asemenea om fără teama de a cădea în derizoriu. Noi nu facem decât să dăm filă cu filă paginile operei sale, lăsând să curgă în voie peste timpul prezent, frumosul dar al revelaţiilor.

Am simţit impulsul de a împărtăşi cu voi aceasta bucurie şi onoare, scuturându-mă de modestia care se opune comunicării.

"Acest bătrân, Don Quijote, care pare bun de dus la azil, rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filozofiei: rostul vieţii. Acest bătrân caraghios ne învaţă, dacă nu ne repezim să ne amuzăm de forma în care o face, că esenţialul în viaţă este să ai o convingere." Convorbiri cu Octavian Paler

Te-am desenat

foto

Te-am desenat întâi cu mana stângă, adică stângaci, apoi cu mâna dreapta încercam îndemânarea. N-am dus nimic până la capăt sucind mereu planurile. Te-am visat întâi cu ochiul stâng, adică stângaci, apoi cu ochii amândoi îmi adunam mirarea când bucuria se odihnea dreptaci. Te-am privit din depărtare, aproape stângaci şi apoi nu ştiam cum să mai aşez lumina lunii.

Privind spre Carul Mare, am continuat să desenez în felul meu, alintat.

Pe ape

foto

În plutirea lină a bărcii, valurile mărunte încreţesc năframa de mătase. Am lăsat mâna sa alunece în apă. O apă caldă, însorită. Bulinele verzi mângâiau ca mărgelele pe gâtul alb. O atingere intimă, cu înţeles de alfabet tactil. Semne nevăzute pe nervii îmbătaţi de soare şi oglinzi ondulate de legănare. Am cerut ajutor unei lupe, ca o mioapă, dar fără să mă dezic de cultul frumosului fără umbre. Gesturi de motivaţie în iubire.

De la îndoială spre cunoaştere

foto

"Metoda ştiinţifică începe cu îndoiala. Continuă îndoindu-se până ajunge la un punct unde îndoiala este imposibilă. Când stă în faţa realităţii, îndoiala se prăbuşeşte. De ce laud aşa de mult îndoiala ? - fiindcă te conduce spre cercetare, ridică întrebări, te ia către noi aventuri. Nu îţi permite niciodată să rămâi ignorant. Continuă permanent să te mişte până când ai găsit lumina. Trebuie să fiţi cercetători. Şi ar trebui ca unica voastră responsabilitate să fie de a vă cunoaşte pe voi înşivă. Aţi fost învăţaţi să fiţi responsabili faţă de părinţii voştri, de soţie, de soţ, de copiii voştri, faţă de naţiune, biserică, umanitate. Lista este aproape fără sfârşit. Dar cea mai fundamentală responsabilitate nu este pe lista aceasta."

OSHO

Când mintea cunoaşte, o numim cunoaştere.

Când inima cunoaşte, o numim dragoste.

Şi când fiinţa cunoaşte, o numim meditaţie.

Vânt vagabond

foto

Vânt vagabond, mergi sănătos !

Te du şi lasă-mă curând

Mesteacănul de peste lac te-aşteaptă-n cale prietenos,

de unul singur fluierând.

Şi eu şi tu, nu ştim noi oare;

nu poţi fi liber, teama-i chingă

Aripile-ţi ispititoare

acoperişul nu-mi atingă.

Să nu-mi mai hăuleşti pe horn

nu-mi bate-n geam ca-n alte vremuri

a noastre lunci cu vânători superbe nu se mai întorc

să nu le mai rechemi din neguri.

Vânt vagabond, fii sănătos !

Mergi fără mine-n calea-ţi vană

de s-o-ntâmpla ca să mai treci pe aici cu zboru-ţi zgomotos

treci pe de-alături, treci în goană.

Pe fotoliul minţii

Simţi tot timpul ca eşti o victimă ? Probabil că e cea mai confortabilă poziţie a spinării tale pe fotoliu.

Şi Dumnezeu zice : "DA ! AI DREPTATE!"

Ia să vedem...

Asaltul lucrurilor

Precum câinii, precum lupii,

precum viermii de pământ

ori ca rinoceri sălbateci,

africani în plin avânt

de prin toate colţurile

vin de pretutindeni, piază,

ca tânţarii, milioane,

lucrurile te-asaltează.

Lucruri, lucruri, lucruri,

te târăsc cu ele-n stivă

oricât ai fi tu împotrivă

e totuna.

cum s-o faci pe vulpea oare ?

te strivesc întotdeauna

şi te calcă în picioare.

Recomandare

Oamenii care mă inspiră sunt extrem de preţioşi sufletului şi spiritului meu. Încerc din când în când sa-i fac să simtă preţuirea mea fără a-i sufoca şi îi invit să urmărească un filmuleţ cu

Neale Donald Walsch - Teama, Spaima si Frica

primit de la special friend- Coach Ioan