Silence

Viata este legata de obligativitatea persoanei umane de „a-fi-in-lume” sau „de-a-fi-conforma-cu-realitatea-lumii”. Ori aceasta realitate este limitata si astfel ea inchide persoana umana, impunandu-i propriile sale limite.
Desprinderea de lume, eliberarea de presiunea pulsiunilor primare este resimtita ca o stare ideala, ca o implinire a propriului eu. Omul, fiinta bipolara, aspira catre un ideal absolut, catre eternitate, puritate, liniste si echilibru.

Eruditia divina

Eruditia divina inseamna iubire.

Intelectul fara iubire nu poate si nu stie sa ierte fiindca intelectul pretinde ca logica si ratiunea sunt stari care-l fac pe om superior.

Fara a fi tu acela care iubeste, vei depinde de comportamentele altora si de raspunsurile lor.

Avem in noi dragostea pe care o cautam cu disperare in afara, in bunavointa celor din jur, in darurile sau in bucuriile altora.

Sufletul si mintea care nu percep iubirea in interior sfarsesc prin a trai disperari si suferinte fara margini.

7 Plus

Anecdota

O soferita pe un Tir, dupa o calatorie lunga, a ajuns la destinatie pe la miezul noptii si isi parca masina. Sergentul care era de paza i-a aratat unde sa-si parcheze camionul si apoi a intrebat-o: "Unde vei dormi la noapte?" Fata i-a explicat cum ca singurul lucru pe care il putea face era sa se lungeasca in cabina. Era o noapte friguroasa si dupa ce sergentul se gandi o clipa spuse: "Daca vrei, poti folosi camera mea. Eu voi dormi pe dusumea." Oferta a fost acceptata cu multumiri. Dupa ce fata s-a urcat in pat, i-a parut rau de sergentul intins pe jos, pe dusumeaua rece si tare, asa ca i-a spus: "Asta nu este drept; de ce nu vii aici sa te inghesui in pat langa mine?" Lucrul fiind facut, sergentul zise: "Pai, cum vrei sa fie ? Vrei sa dormi ca celibatara sau ca sotie?" Fata chicoti si spuse: "Cred ca ar fi bine daca am dormi ca sot si sotie, nu-i asa?" "Bine, eu nu sunt prea insistent, atunci vom dormi ca sot si sotie" zise sergentul intorcandu-i spatele si cufundandu-se in somn.

Casatoria plictiseste daca in ea nu apare nimic spiritual.De aceea vezi atatea fetze plictisite in toata lumea.Da-i vietii o senzatie superioara si senzatia inferioara va disparea.Cand esti plictisit de o femeie, adanc inlauntrul tau, tu stii ca si ea trebuie sa fie plictisita de tine.

Jung spunea ca barbatii au nevoie de doua tipuri de femei: una de tip mama, de tip sotie si cealalta de tip amanta, inspiratia. Daca barbatul are nevoie de doua tipuri de femei, atunci si femeile au nevoie de doua tipuri de barbati: tipul Don Juan si tipul sot.

Sigur, o mare parte a omenirii va continua sa-si schimbe partenerii si nu e nimic rau in asta. Singura problema care apare este: ce faci cu copiii ?

Politica

"Lumea politicii este fundamental la nivel instinctiv. Ea apartine legii junglei. Cine e mare e si tare. Iar oamenii interesati de politica sunt in majoritate mediocri. Politica nu are nevoie de nicio calificare in afara de una - un profund sentiment de inferioritate.

Politica inseamna vointa de a stapani.

Friedrich Nietzsche a scris o carte, Vointa de a stapani. Ea e foarte importanta, pentru ca vointa se exprima in multe feluri. Asa ca trebuie inteles ca politica nu inseamna numai politica ce este cunoscuta sub acest nume. Ori de cate ori cineva incearca sa obtina o pozitie de forta, e politica. Nu conteaza daca asta are legatura cu statul, cu guvernul...

Pentru mine, lumea politicii este mai cuprinzatoare decat se intelege in general. De-a lungul istoriei, barbatul a incercat o strategie politica privitor la femeie - aceea ca ii este inferioara. Si a convins-o. Femeia nu este nici inferioara barbatului, nici superioara."

Osho

Orice mecanism de declansare a puterii te face politician.

Love

Se uita la mine cu ochii aceia cafenii, limpezi, intrebatori !
Milimiimi de secunda privirea lui imi strapunge constientul si-l defragmenteaza.
Mimarea lipsei mele de atentie nu-l atinge fiindca simte dincolo de exprimarea superflua, disimulata.
Fidel vegherii, ridicand cate o spranceana, asteapta sa simta cum se topesc toti ghetarii – musafiri nepoftiti in casa sufletului meu.
Mi-a starnit iarasi un minuscul sentiment de vinovatie fiindca el e obisnuit cu tandrete.
Si n-am nicio sansa sa fiu perceputa la alta scala decat cea reala.
Cand se alinta si vrea mangaiere o face pentru ca are memoria gesturilor oferite cu tandrete.

Animalutul meu - o boxerita de opt ani – pe care niciodata, nimic omenesc n-o poate insela.

Si nu uita

ca...
"Cei mai tristi solitari si-au cautat o ocupatie oarecare in cadrul singuratii lor, ca sa le treaca timpul, in loc sa semene ceva pe malul acelui izvor din adanc, sa astepte incoltirea semintelor si fructul. Dupa care, revenind intre oameni, sa le arate rodul muncii lor. Iar oamenii vor spune, poate, ca n-avem in palma decat niste pastai seci care nu potolesc foamea nimanui. Atunci vom sti ca nu izvorul din adanc a fost de vina, ci noi nu ne-am priceput sa cultivam pamantul sau n-am avut destula rabdare sa asteptam sa se coaca roadele. Le-am cules verzi si ele ni s-au uscat in palma." Octavian Paler

Multumesc si eu!

Vi s-a spus vreodata: "Multumesc ca esti un om atat de bun!" ?

Mie mi s-a mai spus, dar azi am primit din nou acest mesaj atat de frumos mangaietor si cred ca TU esti un Om Deosebit, daca simti astfel despre mine.

Nu e nici pe departe o manifestare laudativa, ci un sentiment cald, neimitativ, spontan.

Multumesc si eu Iulia

Puterea asta trebuie sa o ai tu. So Why

Prometeul lui Goethe

"De la inceput cuvantul tau

Mi-a fost a cerului lumina!

De parca sufletu-mi cu sine-ar fi vorbit

Si siesi s-ar fi dezvaluit,

Si armonii congeniale

In el din sine-ar fi vibrat:

Iata ce-au fost vorbele tale.

Asa ca eu nu eram eu,

Si cand gandeam ca eu vorbesc

Vorbea o zeitate,

Iar cand ziceam ca zeii vorbesc

Eu insumi doar vorbeam.

Asta-i cu tine si cu mine,

Iti apartine din strafund

Iubirea-mi pentru totdeauna!

............................................"

Goethe, fragment din "Prometheus"

Prometeu este creatorul si plamaditorul sigur pe sine, asemeni zeilor. Dar Prometeu depinde de sufletul sau.

Ganduri, ganduri

Ce inseamna curajul ?
E o doza de nebunie asumata sau este capacitatea de a ne depasi limitele interioare ?
Ma intreb retoric de ce imi asum zi de zi riscul de a face acest sport extrem care inseamna sofatul in Bucuresti ? De ce nu circul si eu ca un om normal cu mijloacele de transport in comun ? Sa ma asez si eu calma pe o bancuta de metrou si sa contemplu fetele preocupate ale calatorilor sau sa citesc (cum face Andrei)
De ce ma expun intr-o lupta inegala si adesea lipsita de fair-play ?
Ma intreaba nedumiriti unii dintre colegi, dupa ce ma aud lamentandu-ma ca imi ia un sfert de ora sa ma parchez cat de cat aproape de serviciu, de ce nu las masina acasa ?
Chiar asa . De ce?
Sa fie o doza de masochism sau doar placerea de a invinge inertia chiar cu riscul epuizarii unei energii foarte mari ?

Si n-ar fi numai problema parcarii „calutului” meu, ci am ajuns sa trec frecvent prin ipostaza de a simti fluieratul puternic al pericolului unui accident. Razant, la pret de secunda am scapat de cateva ori, numai in ultima saptamana. Nu sunt inconstienta si nu fac greseli in trafic, dar toata lumea se grabeste, chiar si eu ...
Rabdare si iar rabdare imi spune ratiunea.

Insa, reactionand in viata mai putin matematic, intuitia m-a ajutat in rezolvarea celor mai grele probleme. Caci intuitia este o atitudine expectativa, o reprezentare si o privire introspectiva, in care intotdeauna doar rezultatul ulterior poate sa ateste partea care revine vederii in interior si cea care revine intr-adevar obiectului. Fiind un proces creator care pune in obiect tot atat cat si ia din el si care tinde sa sesizeze posibilitatile cele mai mari, fiindca prin reperezentarea posibilitatilor, presimtirea este satisfacuta plenar, intuitia este fara doar si poate un mijloc auxiliar care actioneaza atomat atunci cand nicio alta functie nu poate gasi o iesire dintr-o situatie pe toate laturile inchisa.
Dar, in trafic, intuitia ajuta cat te ajuta un cauciuc in plus in portbagaj , si vorbind de curaj, sau lipsa acestuia imi dau seama ca eu sunt o biata furnica pe langa un alpinist care face ascensiuni la mii de kilometri altitudine sau fata de un pilot care stie doar ca pleaca in cursa.

E un articol fara morala. Maine ma sui din nou la carmele „calutului” si-mi urez sa nu ma arunce niciodata din sa.

Perpetuum mobile

Relax, my friends!

LMA si uita-te in ochii mei !

Se practica sa te bucuri pe blog de sarbatoarea zilei onomastice!
Ma bucur si eu si urez tuturor Gabrielelor, Gabrielilor, Mihaelelor si Mihailor pe care ii cunosc si pe care nu i-am cunoscut sa aiba parte de o viata plina de daruri sufletesti; sa petreaca intr-o lume lipsita de regrete si sa celebreze viata!
La multi ani!

Despre personalitate

La cerere, un articol cu multe "date tehnice" despre personalitate, deci, neromantat :)

Formarea si cresterea personalitatii individului este o continua miscare de "intrare si iesire" dintr-un context de relatii. Fiecare faza a acestui proces incepe cu o nevoie majora de legatura si are ca scop o reintoarcere sau refacere a formei anterioare.

Formarea personalitatii incepe cu faza familiala. Viata incepe si se termina cu o idee-tendinta paradisiaca. La inceput este Edenul iar la sfarsit este Nirvana. Nasterea individului reprezinta o experienta traumatizanta pentru copil (traumatismul nasterii), accentuata de sectionarea cordonului ombilical, ca simbol al "separarii de mama" a acestuia. Urmeaza o etapa de crestere si desprindere treptata a copilului de parintii sai, in special de mama, cu iesirea acestuia de sub controlul si autoritatea materna.

Urmeaza faza sociala care este o "re-nastere" prin afirmarea externa a individului, concomitent cu separarea completa a acestuia de familia de origine. Faza in care este lichidat complexul Oedip.

Ideal urmeaza faza artistica care inseamna unirea individului cu realitatea, cu natura, cu lumea si se caracterizeaza prin dominarea gandirii creative, considerata ca un proces de afirmare sociala si de dobandire a prestigiului si autoritatii individuale.

Dar...

Iata...trebuie sa vina si "faza spirituala"...care este considerata a fi faza superioara, corespunzatoare idealurilor etice individului. Si care este privita ca un proces de afirmare deplina a persoanei respective. Faza in care se intampla identificarea individului cu anumite idealuri spirituale, ideologice sau filozofice si care reprezinta momentul desavarsirii fiintei sale.

Evolutia este, fara doar si poate, un continuu efort de adaptare si realizare si un lung sir de frustrari datorate cenzurii subconstientului sau a normelor vietii.

Despre dubla personalitate, in curand :)

For you

Imi place prea mult Octavian Paler

Si nu pot decat sa fiu emotionata de relevanta fiecarei fraze din scrierile Domniei sale. De aceea, permiteti-mi sa va presar roua peste suflete:

" Parca va vad zambind. Si ridicand din umeri ironic. De ce sa fiu fidel unei idei cand exista atatea idei frumoase ? Dar intre Don Juan care iubeste toate femeile pentru ca nu iubeste niciuna si un artist care crede in toate ideile pentru ca nu se poate atasa de niciuna nu mai e nicio deosebire. Oare intamplator ati scris despre Tezeu? Sau pentru a repeta ceea ce va sopteste Menalc la ureche si dumneavoastra creatorului lui, ca nimic nu trebuie sa ne lege de ceva anume ? Nu-i putem iubi pana la capat pe cei care, pentru a fi peste tot, vor sa fie oriunde si nicaieri. Caci arta trebuie sa se afle in fiecare dimineata nemiscata langa o credinta in numele careia sa fie gata sa triumfe si sa dispara. In viata ni se cere nu numai sa dorim, ci sa si alegem. N-avem ce face cu victoriile inutile. Si numai lumina care se inalta acum glorioasa deasupra marii ma face sa cred o clipa, ca Menalc, ca ceea ce n-am avut niciodata mi-a apartinut intotdeauna. Dupa aceea imi voi reaminti ce vina am in asta..."

Fragment din "A cincea intelepciune" Scrisoare domnului Gide /Scrisori imaginare

Poem

"Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..."
NICHITA STANESCU

Am repostat acest minunat poem, in memoria lui Nichita, inegalabilul poet al sentimentelor cristaline.

Cer scuze, dar defectiunea tehnica a blogului mi-a sters postarea anterioara.