The power of love - Celine Diva Dion

Cea mai de succes cantareata a tuturor timpurilor si inimaginabil, sensibila, intr-un impresionant concert!

De la comunicare la comuniune

Comunicarea este a mintii - verbala, intelectuala, conceptuala.
Comuniunea este a non-mintii, a tacerii adanci; un transfer de energie, nonverbal; un salt de la o inima la alta, imediat, fara intermediere.

Spontaneitatea

Spontaneitatea este una din valorile cele mai de pret; sa fii natural, sa-i permiti naturii sa se desfasoare. Nu s-o impiedici, s-o stanjenesti; nu s-o distragi; nu s-o pornesti intr-o alta directie care n-ar fi decurs de la sine; a te abandona naturii, a curge cu ea. Spontaneitatea inseamna sa nu te impotrivesti, sa fii intr-un continuu acord.

Milioane de oameni se duc pe sine spre un tel imaginar. Si fiindca se duc spre un tel imaginar, ei isi rateaza destinul firesc - care este singurul tel. Si tocmai de aceea exista atat de multa frustrare, atat de multa suferinta, atat de mult infern. Iata de ce oamenii sunt tristi si morti. Ei traiesc si totusi nu traiesc. Ei se misca inlantuiti ca niste prizonieri. Miscarea lor nu este libera, miscarea lor nu este un dans - nu poate fi, deoarece ei se lupta, sunt intr-o lupta continua cu ei insisi. In fiecare moment apare un conflict; vrei sa faci asta si religia ta nu-ti permite; vrei sa fii cu aceasta femeie, dar ea nu este respectabila. Vrei sa traiesti in acest fel, dar societatea nu-ti permite.

Vrei sa mergi pe un drum, simti ca asa poti sa fii natural, dar toata lumea este impotriva.

Asa ca, asculti tu de fiinta ta ? Sau asculti de sfatul oricui altcuiva ?

Daca asculti de sfatul altcuiva, viata ta va fi o viata goala, nimic altceva decat frustrare. Vei sfarsi fara ca vreodata sa fii viu, vei muri fara ca vreodata sa stii ce este viata.

Dar societatea a creat o multime de conditionari care sunt deja in tine. Aceasta conditionare se numeste constiinta. Orice ai vrea sa faci, constiinta iti va spune: "nu face asta".

Asa ca ori de cate ori mergi impotriva constiintei , te simti vinovat. Vinovatia inseamna ca tu ai facut ceva ce ceilalti nu vor ca tu sa faci. Asa ca ori de cate ori esti natural, esti vinovat si ori de cate ori nu esti vinovat, esti nenatural.

Aceasta este dilema, aceasta este dihotomia, aceasta este problema.

"N-ai drept sa te minti
Sa te pacalesti
Ca tot e-n zadar
Sa nu reusesti
In tot ce visezi
N-ai drept sa renunti
N-ai dreptul sa mori
Cat inca traiesti
N-ai dreptul s-o minti
Sa te amagesti
Cat alta iubesti
Si viata din ea
Vie-n viata ta
Va ucide acum
In inima ta
Tot ce ar urma

Trebuie sa stii ca stiu. E scut!
Trebuie sa stii ca maine e-n trecut
Trebuie sa stii de oamenii ce-ti fura viata
Cu un zambet nenascut

Trebuie sa stii ca stiu.E scut!
Trebuie sa stii ca ieri inca nu a inceput
Trebuie sa stii ca nu esti singur
E un drum deja facut


Ai dreptul sa stii
Ca un cuvant
Poate sa deschida un mormant
N-ai drept sa te ierti
Prea usor
N-ai drept sa omori
Visele din zori
Ce alt om zidesc
Ce-n alt om traiesc
N-ai drept sa ucizi
N-ai drept sa decizi
Ce-i bun pentru el
Chiar daca el vrea
Chiar daca-i asa
Nu e viata ta


Exista bine , exista rau
Sunt amandoua in drumul tau
Exista viata in viata ta
Exista ura si dragostea numai alegerea-ï a ta..."

"Nu vreau sa te fur,
Vreau numai sa te intalnesc.. undeva la mijloc,
Dragostea mea in loc sa gasesc.
Nu vreau sa te furi,
Vreau doar sa nu te amagesti.. undeva la mijloc,
Intre tine si tu, in lumina din inima ta privesti!
Nu vreau sa ma furi…
Vreau sa te lasi sa-ti daruiesc.. undeva la mijloc,
In seninul din privirea ta sa ametesc!
Nu vreau sa ne furi
Vreau numai sa ne intalnesti.. undeva la mijloc,
In visul din lumea pe care, doar in gand o regasesti!
Nu vreau sa ma furi..
Nu vreau sa te furi..
Nu vrea sa ne furi!

Nu vreau sa te fur
Vreau numai sa ma risipesti.. undeva la mijloc,
Intre tot ce esti tu si tot ce-ti doresti!
Nu vreau sa te furi
Vreau doar sa nu te ratacesti.. undeva la mijloc,
Intre tot ce ai pierdut si tot ce nu gasesti!
Nu vreau sa ma furi
Vreau numai sa ma linistesti.. undeva la mijloc,
Intre tot ce sunt eu si tot ce-mi lipsesti!
Nu vreau sa ne furi
Vreau numai sa ne ocrotesti.. undeva la mijloc,
Intre tot ce nu-ti spun si tot ce gandesti!"

Oare ce este bine si ce este rau ?

Ca un nor ce se ridica din mare,

Pe care pamantul il imbratiseaza, absorbind ploaia,

La fel, precum cerul, marea ramane

In afara cresterii si descresterii.

Acolo sunt doua fenomene: cerul si norii. Norii vin si de duc. Cerul nu vine niciodat si nu se duce niciodata. Uneori norii exista, alteori nu; ei sunt efemeri. Cerul exista intotdeauna; el este in afara timpului, el este etern. Norii nu-l pot corupe, nici macar norii negri nu-l pot corupe. Nu exista nicio posibilitate de a-l corupe. Puterea lui este absoluta. Norii pot sa vina si sa plece si ei chiar vin si pleaca, dar cerul este la fel de pur ca intotdeauna; pe el nu ramane nici macar o urma.

Exista doua fenomene, aspecte, unele care sunt ca cerul si altele ca norii. Actiunile tale sunt ca norii - ele vin si se duc. Tu ? Tu esti cerul; tu nu vii niciodata si nu pleci niciodata. Nasterea ta, moartea ta sunt ca norii; ele vin si se duc; Tu ? Tu nu apari si nu dispari; tu existi intotdeauna. Starile, actiunile tale apar; tu nu apari niciodata. Ele apar tot asa cum norii apar pe cer. Tu esti un observator tacut al intregului joc al norilor. Uneori sunt albi si frumosi, alteori sunt negri, deprimanti si urati. Uneori sunt plini de ploaie si alteori sunt goi. Uneori ei fac un mare bine pamantului, alteori un mare rau. Uneori aduc inundatii si distrugei, alteori ei dau viata, mai multa verdeata, recolte bogate. Dar cerul ramane intotdeauna acelasi; buni sau rai, frumosi sau urati, norii nu-l corup.

Actiunile tale sunt ca norii, starile sunt ca norii; fiinta este ca cerul.

Cand urmaresti comportarea unei persoane, esti focalizat pe nori. Cand observi puritatea intima a fiintei sale, tu observi cerul sau. Daca vei cauta puritatea interioara, atunci nu va mai fi niciodata cineva rau, atunci intreaga existenta este sfanta. Daca vezi actiunile, atunci nu poti vedea pe nimeni sfant. Chiar persoana cea mai sfanta este inclinata sa comita multe greseli in ceea ce priveste actiunile sale.

Orice vei face, vei aduce ceva bun in lume, dar vei aduce si ceva ce poate fi interpretat ca fiind rau - indiferent ce faci. Chiar prin alegerea ta de a face ceva, la urma urmelor, multe lucruri vor fi bune si multe vor fi rele. Gandeste-te la urmatoarele: ii dai ceva bani unui cersetor - faci bine; dar cersetorul cumpara otrava si se sinucide. Intentia ta a fost buna, dar rezultatul final este rau. Il ajuti pe un om - el este bolnav, muribund, il duci la spital. El se insanatoseste si apoi comite o crima. Fara ajutorul tau, ar fi fost o crima mai putin pe lume.

Daca urmaresti actiunile, iti irosesti intreaga viata. Le poti alege pe cele bune, le poti alege pe cele rele. Si in realitate, fiecare actiune aduce ceva bun si ceva rau. Binele si raul sunt sunt cele doua aspecte ale aceleiasi monede. Tu poti face binele, dar ceva rau se va intampla, pentru ca unde ar putea dispare celalat aspect ?

Asa ca uneori pacatosii sunt folositori si virtuosii sunt uneori foarte daunatori. Virtuosii si pacatosii sunt cu totii in aceeasi barca. Odata ce ai intele aceasta, este posibila o transformare. Atunci tu nu te mai preocupi de actiuni.

Atunci pornesti spre o alta alegere : cerul.

Priveste marea. Milioane de nori izvorasc din mare, se evapora multa apa, dar marea nu scade din aceasta cauza. Si apoi norii vor aduce ploaie pe pamant si rauletele vor deveni rauri si multe rauri se vor revarsa si apa va curge inapoi spre mare, spre ocean...toate raurile de pe pamant isi vor duce apa in mare, dar asta nu face ca marea sa creasca; marea ramane aceeasi. Indiferent daca ceva este luat din ea, sau ceva este varsat in ea, nu conteaza, perfectiunea ei este de asa natura incat nu poti lua nimic din ea si nu poti adauga nimic in ea.

Fiinta interioara este atat de perfecta incat actiunile tale pot fi ale unui pacatos, dar nimic nu ti se poate lua. Si actiunile tale pot fi cele ale unui sfant, dar nimic nu ti se poate adauga tie. Tu ramai acelasi.

OSHO

For you, Criss

Un cadou de ziua mea

"Pentru el am fost,

apoi pentru el am devenit aceea pe care o dorea.

Pentru el am invatat sa tac, apoi

sa ma nasc din cuvant,

din stele plangand;

pentru el am invatat sa caut taina

pentru el am cantat fericirea,

lui sa i-o dau neintinata;

cuvantul meu i l-am dat lui,

sa-si acopere trupul ostenit.

Pentru el am ucis stele si tot

pentru el am negat lacrimile;

i-am daruit lumea mea cu flori si primaveri.

L-am vegheat in nopti cu furtuni cenusii;

pentru el pregatindu-mi spiritul...

Am ras pentru el,

am plans pentru el...

am furat bucurie pentru el,

am rupt lumina si gand pentru el,

.........................................................

M-am razbunat in numele tau,

am sangerat, am cazut;

cu greu, dupa toamna,

m-am ridicat din nou

pentru tine...

Pentru tine am creat,

pentru tine am murit..."

de Laurentiu Bancu

The Secret To Living Life

As vrea sa dedic cateva randuri minunatului Dan Andrei Santimbreanu http://dansantimbreanu.wordpress.com/ care a reusit sa iasa invingator din lupta cu boala sa. Desi mai are de parcurs etapele recuperarii, Dan nu se menajeaza atunci cand e vorba de alti bolnavi cu tumori craniene, si face numeroase apeluri umanitare in scopul sensibilizarii oamenilor potenti in donatii.

Gestul lui minunat a contribuit la adunarea in timp util a sumei necesare tinerei Ana Maria Taicutoiu, de 14 ani, cu tumora de hipofiza, pentru a putea face interventie chirurgicala la Hanovra pe data de 17 aprilie (Sper din inima ca a fost adunata toata suma, desi nu am confirmari).

Suntem alaturi de familiile celor bolnavi cu incurajari si vorbe bune si ii uram lui Dan sa aiba parte de o viata minunata, asa cum merita din plin. Ingerii frumusetii si ai bucuriei
sa va faca inima sa vibreze la fiecare mireasma, la fiecare culoare, la fiecare pom inflorit, la fiecare viaţă nouă...

Dane, iti multumesc inca o data in numele familiei Taicutoiu, care isi doreste sa te imbratiseze si sa te cunoasca si care iti ureaza din inima insanatosire totala.

Suntem ceea ce mancam, suntem ceea ce simtim, ceea ce gandim, ceea ce spunem, ceea ce auzim sau vedem. Pentru ca partea se oglindeste in tot si totul se oglindeste in parte. Nici o celula a fiintei noastre nu este mai importanta decat alta. Pentru ca atunci cand acea celula este afectata, intreg echilibru este perturbat. Si toata fiinta contribuie la restabilirea lui. Pentru ca toate aceste parti sunt legate si ele prin iubire. Sa le iubim atunci, constient, si atunci cand sunt bine si atunci cand sunt mai putin bine, caci iubirea le va vindeca.

Dan, mi-a placut tare mult filmuletul cu The secret To Living Life si mi-am permis sa-l aduc in atentie, tuturor celor care trec prin momente de cumpana in viata.

Aminteste-ti de Ziua Domnului

Nonporunca

IUBESTI-TI COPILUL SI LASA DRAGOSTEA SA SE INFAPTUIASCA. NU SPUNE: "IUBESTE-MA FIINDCA SUNT MAMA TA, SAU TATAL TAU. IUBESTE-MA"
NU O TRANSFORMA IN PORUNCA.

Gratis, neconditionat

De cate ori cineva te-a acceptat complet, neconditionat, incepi sa te schimbi. Acceptarea sa iti da asa un curaj... Cand exista cineva care te iubeste exact asa cum esti, ai observat intamplandu-se miracolul schimbarii, cum imediat incepe transformarea, o transformare rapida ? Insasi acceptarea si faptul ca esti iubit exact asa cum esti - nu se asteapta nimic de la tine - te insufleteste, te integreaza, te face sigur pe tine, iti da incredere. Te face sa simti ca esti. Ca nu trebuie sa indeplinesti asteptari, ca poti FI, ca fiinta ta adevarata este respectata.

Chiar daca gasesti o singura persoana care te respecta complet - pentru ca orice judecata inseamna lipsa de respect - care te accepta asa cum esti, care nu iti cere nimic, care spune: "Fii tu insuti. Fii autentic. Te iubesc. Te iubesc pe tine, nu ceea ce faci. Te iubesc pe tine, asa cum esti in adancul fiintei tale; nu ma intereseaza ce ai in jur si hainele tale. Iubesc fiinta ta - nu ce ai tu. Nu ma preocupa ceea ce ai, ma preocupa un singur lucru - ceea ce esti. Si esti de o frumusete extraordinara."...

Aceasta este dragostea. De aceea iubirea ne implineste atat de mult. Cand poti gasi o femeie sau un barbat care te iubeste pur si simplu - pentru niciun motiv, doar de dragul iubirii - iubirea transforma. Deodata devii un alt om, unul care nu ai fost niciodata. Deodata dispare toata tristetea, toate greutatile dispar. Pasii ti se vor transforma in dans, iar in inima ta va fi cantec.

OSHO

Fii simplu

Simplitatea inseamna sa traiesti fara idealuri. Idealurile dau nastere complexitatii. Idealurile creeaza divizari, si de aici complexitate. Din clipa in care iti propui sa devii altcineva devii complex. Simplitatea inseamna naturalete, inseamna sa fii multumit de tine asa cum esti. Viitorul aduce complexitate; atunci cand esti cu totul in prezent, esti simplu, esti natural.

Simplitatea nu inseamna sa traiesti o viata in saracie. Asta este pur si simplu o prostie, pentru ca omul care isi impune o viata de saracie nu e deloc natural. E ipocrit. Nevoia de a-si impune saracia inseamna ca in adancul sufletului sau tanjeste dupa bogatie, care e diametral opusa saraciei. Omul isi impune un anumit fel de a fi pentru ca este exact invers.

Omul manios din fire vrea sa devina intelegator; omul violent vrea sa devina nonviolent. Daca esti nonviolent, nu incerci sa devii nonviolent. De ce sa incerci ? Nu e nevoie. Cel care isi impune saracie cauta sa traiasca tinand seama de altii, nu tinand seama de propria sa spontaneitate. Sa traiesti tinand seama de altii inseamna sa traiesti o viata de imitatie. La suprafata esti una, iar in adancul tau esti alta. Si numai adancimea conteaza, suprafata nu conteaza niciodata. La suprafata esti sfant, si in adancul sufletului tau esti pacatos. Iar lucrul asta o sa fie decisiv in ceea ce te priveste, pentru ca Dumnezeu e in contact numai cu sufletul tau, nu cu suprafata.

Suprafata e in contact cu societatea, existenta este in contact cu adancimea. Existenta stie ce esti, nu ce pretinzi ca esti. Poti sa pretinzi cat vrei ca esti un mare sfant, dar existenta nu te recunoaste ca atare, pentru ca existenta nu cunoaste falsitatea. Tot ce e fals are loc in afara existentei. Ea cunoaste numai ceea ce este real, te cunoaste pe tine cel adevarat.

Simplitatea, naturaletea inseamna sa fii tu insuti, cel care esti, fara scopuri, fara idealuri.

Ca sa fii simplu, e nevoie de curaj, pentru ca vei fi in razvratire permanenta. Vei fi constant un outsider. Insa vei fi natural, iar naturaletea are frumusete. Vei fi in armonie totala cu tine insuti. In tine nu vor exista conflicte, nu vor exista scindari.

Naturaletea nu poate fi un ideal, pentru ca niciun ideal nu poate crea simplitate.

OSHO

Probleme de viata

Economia dezvoltarii interioare este diferita de economia dezvoltarii exterioare. Economia obisnuita spune ca, daca vei continua sa dai si sa tot dai, vei avea din ce in ce mai putin. Dar economia spirituala spune ca, daca nu dai, vei avea din ce in ce mai putin, daca daruiesti vei avea din ce in ce mai mult. Legile lumii exterioare si ale lumii interioare sunt diametral opuse.

In primul rand sa devii bogat in interior, mai intai sa devii imparat. Dupa aceea, vei avea mai mult de daruit, ca nici macar nu se mai poate numi altruism. Si nici nu vei mai simti dorinta de a fi rasplatit, aici sau in lumea cealalta. Nu vei cere nici macar recunostinta persoanei careia i-ai oferit ceva; dimpotriva, vei fi multumit ca omul acela nu ti-a respins dragostea, binecuvantarea, extazul. Omul a fost receptiv, ti-a permis sa-ti reversi inima, cantecele si muzica in fiinta lui.

OSHO

Proverb arab

Nu taia copacul la umbra caruia te odihnesti.

Grija fata de cineva

In ce caz grija fata de cineva devine un obstacol in viata acestuia ?

Din momentul in care intervine ideologia, grija se transforma in obstacol. Dragostea devine amara, se modifica intr-un fel de ura, iar protectia devine inchisoare. Ideologia face diferenta.

De exemplu, daca esti mama, ingrijeste-ti copilul. Copilul are nevoie de tine, nu poate supravietui fara tine. Esti o necesitate. El are nevoie de hrana, de dragoste, de protectie - dar nu are nevoie de ideologia ta. Nu-i trebuie idealurile tale. Nu are nevoie de crestinatatea ta, de hinduismul tau, de islamismul tau, de budismul tau. Nu-i trebuie crezurile si scripturile tale. Nu-i trebuie idealurile tale despre cum trebuie el sa fie. Pur si simplu evita ideologiile, idealurile, scopurile - iar apoi dragostea va fi frumoasa, grija va fi inocenta. Altfel, grija este inselatorie.

Cand nu exista nicio ideologie in dragostea ta si nu ai niciun plan pentru copilul tau, ii spui : "eu te voi iubi, iar cand vei creste mare, tu vei alege. Fii orice ti se potriveste. Orice ai fi, ai binecuvantarea mea, si orice ai decide sa fii, vei fi acceptat si bine primit de mine. Nu spun ca te voi iubi doar daca vei deveni presedintele tarii, iar daca te vei face tamplar, nu te voi iubi si-mi va fi rusine cu tine. Nu spun ca te voi primi bine doar daca vei veni cu o medalie de aur de la Universitate, iar daca vei fi infrant imi va fi rusine cu tine. Nu doar daca vei fi bun, corect, moral, una sau alta, vei fi copilul meu, si altfel nu te voi mai recunoaste".

Momentul in care ai adus o conceptie intr-o relatie este momentul in care ai otravit-o. Dragostea este frumoasa, dar cand are vreo idee preconceputa, se transforma intr-o inselatorie. Pe urma este un targ, are conditii. Si toata iubirea ta este vicleana; de aici se trage toata nefericirea lumii, acest infern.

Si nu uita, daca in grija ta fata de o persoana nu exista niciun interes, nicio ambitie, ea te va iubi pentru totdeauna.

Dar daca iubirea ta are niste conceptii, atunci persoana respectiva nu va fi niciodata in stare sa te ierte. De aceea copiii nu-si pot ierta parintii. Majoritatea cazurilor care vin la psihologi si psihanalisti sunt ale acelora ai caror parinti i-au cocolosit prea mult cand erau copii. Iar grija lor era un fel de afacere: era rece, calculata. Ei vroiau ca unele dintre ambitiile lor sa fie implinite prin intermediul copilului.

Dragostea trebuie sa fie un cadou gratuit. Din clipa in care are agatat un pret pe ea, nu se mai numeste dragoste.

OSHO

"Este imposibil sa ma iubesti si acum!"

"Iubirea este o energie coplesitoare, asa cum toti oamenii stiu din experientele de viata personale. Cei ce au experimentat, insa, iubirea neconditionata stiu ca "a fi coplesit" este doar o descriere de suprafata a unei trairi de nedescris.

Iubirea neconditionata devine o putere care cuprinde si aprinde intreaga fiinta, aducand-o adesea in stari de bucurie, extaz si frumusete fantastica. Oamenii care traiesc odata aceasta stare nu mai pot fi multumiti in vietile lor cu mai putin decat atat. Ei inteleg ca exista in interiorul fiintei o putere profund iubitoare, toleranta, infinit fericita si plina de inocenta, care sterge complet orice gand in momentul aparitiei sale. Numai traind-o avem acces la intelegerea ei. Pana atunci, experimentam iubirea asa cum "poate" constiinta proprie in orice moment. Iar constiinta noastra este conditionata de istoria psihologica inregistrata in trecut, de credintele, perceptiile si intelegerile sau neintelegerile din trecut.

Iubirea neconditionata este expresia esentei vietii, ea exista peste tot si poate fi oricand perceputa de catre oricine. Viata oricarei fiinte umane nu este altceva decat expresia felului in care ea reuseste sa perceapa iubirea. Conditiile nenumarate pe care le gasim justificate din punct de vedere mental pentru a-i judeca pe cei din jurul nostru, pentru a suferi, a invinovati, ori a gandi la raul altora sunt si pietrele in care ni se poticneste mintea.

Un exercitiu banal de autoobservatie ne va ajuta sa vedem ca sfarsim prin a gandi si a ne comporta frumos mai degraba cu oamenii necunoscuti decat cu cei pe care ii iubim, ori cu acei carora avem motive sa le multumim pentru ca traiesc aproape de noi. Ranile din trecut sunt "spinii" pe care ii folosim in scopul ranirii celorlalti. Si facem aceasta nu pentru ca vrem, cat pentru ca - de fapt - cerem insistent iubire.

Asadar, cand un altul se comporta ciudat cu noi, cand ne critica vehement ori ne ataca violent, cand atitudinile sale sunt halucinante, incredibile sau demne de toata nebunia, tocmai atunci el cere insistent: "iubeste-ma". Problema sa nu este aceea ca n-ar fi iubit, cat aceea ca el nu poate percepe iubirea, ori nu crede ca ea este posibila. De aceea el ne va ataca pe masura cererii de iubire pe care ne-o si adreseaza. Ca si cum ar spune: "sa vad daca ma mai iubesti acum!" Ca si cum atacul ar fi testul prin care el incearca sa se autoconvinga de realitatea afirmatiei profund inscrisa in mintea sa: "Este imposibil sa iubesti. Acum trebuie sa ma urasti, sa te superi pe mine si sa ma respingi"

Dar, unii au norocul sa primeasca un raspuns de tipul: "te iubesc si asa. Ceea ce faci nu arata ca esti rau, cat ca esti ranit"

Si acest raspuns vindeca sufletul in cele din urma pentru ca este raspunsul autentic al iubirii.

7 Plus