Sinceritatea noastra

EUL MEU :

Imi doresc sa te iubesc si iti doresc sa ma iubesti.

Ce a spus Maestrul :
"E adevarat ca femeile ofera, uneori, barbatilor mai mult decat pot ei sa primeasca. Barbatul nu e in stare, se pare, sa pretuiasca asa cum se cuvine norocul de a primi in dar, e mandru numai de victoriile sale. In subconstientul sau, dragostea e o lupta. O lupta in care, se intelege, exista un invingator si un invins (cand nu se distrug amandoi). Intrebarea este : cine e mai castigat ? invingatorul sau invinsul ?

Dar problemele acestea ni le punem totdeauna prea tarziu" Octavian Paler/ Aventuri solitare

Iar adevarul este ca ...

Astazi

Mai intai arata-mi
unde e Apusul.
Voi inchide ermetic
aceasta parte a lumii.
Astazi nu vreau ca soarele
sa coboare
sub orizont.
Aratatoarelor de la ceasuri
astazi
le interzic miscarea.
Pulsul
imi bate atat de
veridic
si de
acut,
incat timpul se retrage din
ceasuri,
si din calendare
clipe,
instituindu-se
in sange.

Pot sa port orice povara

Port orice povara,
pot
lua pe umeri aceasta mare incatusata de gheturi
si mai pot, seara, cu ochi obositi
sa-ti sorb, pana la drojdie, durerea.
Si sa cant,
astfel ca mie insami sa mi se faca frica
de glasul meu nesupus,
in timp ce tu imi rasari pe obraz
ca o lacrima...

Vino

Vino, orbule,
am sa te ajut sa treci strada.
A fost, pesemne, un dezmat al masinilor,
ori s-au lenevit maturatorii:
asfaltul e lunecos al naibii.
Ah, ce mai mint !
De fapt imi doresc
satisfactia minima
de a fi ajutat un orb sa treaca strada.
De fapt,
am de gand sa-l urmez pe acest orb;
nu mai stiu
incotro s-o apuc.
Am nevoie de o calauza,
de preferinta un orb.
Orbii nu umbla niciodata
fata tinta.

Scrisori

Cele mai incarcate de sens
sunt scrisorile neexpediate,
pe care le citeste doar
focul.
Ascultati
chicotul extatic al sobei
in aceasta lectura
in exclusivitate.
Interceptati
convorbirea nespusului
cu neauzitul.
De fapt,
imboldul noncomunicarii
e mai vechi decat
scrierea.
E un dialog cu necuprinsul,
cu sine
in necuprins.
E neputinta de a te margini
la teritoriul
nemarginit de marginit
al cuvintelor.
Ea creeaza functia
de a vorbi cu sine.
Nu tulburati un copil
care vorbeste cu sine insusi.
Nu veti intelege nimic,
iar copilul si-ar putea frange gatul
cazand din nemarginirea unde traia in clipa
cand l-ati strigat.

Children in paradise

foto: www.deviantart.

La noi la bunici, se povestea cu inflexiuni lirice, despre toate, despre nimicuri, dulci nimicuri, spuse sincer ca destainuirile.

Alteori, constructiile noastre din analogii, povesti si povestiri din auzite, erau confruntate cu intelesuri noi care nu se mai incadrau in castelul de carti de joc. Sau uitam un element gingas intr-un tablou sumbru in care omul sucomba otravit de miasmele mlastinilor.

N-am fost in pustiuri adevarate dar ni le inchipuiam in toata splendoarea lor: nude, straine, oarbe. Nisip involburat de imaginatia noastra, cazut neputincios peste o roca sterila, un nisip ars, incendiat si unde la apusul soarelui apar neverosimile metamorfoze de culori.

Aveam mereu tolba plina. Apoi ne asezam cu gandul langa un izvor, la marginea unei poieni cu iarba aspra. Si porneam iar pe drumul lung, anevoios, printre stanci, printre copacii uriasi si prin hatisul de nuiele spinoase. Fara izvoare, fara hrana, dar fara gand de intoarcere.

La apus de soare lumina isi spunea secretele ascunse peste zi, intr-o haina prea frumoasa, ca o frumusete care lasa valul sa cada sau se arata intr-o minune de zeitate.

Sosea apoi dimineata, cand soarele ne trezea itit la geam, ca un colindator cu obrazul rosu.

Capatul lumii

foto: www.deviantart.

Nu va incredeti niciodata in cei

ce va fagaduiesc sa va insoteasca

pana la capatul lumii.

Rareori se tin de cuvant;

incep sa gafaie,

cad

si in cele din urma trebuie sa-i carati

in spinare.

Sa va insoteasca

pana la prima bucurie,

pana la proxima

lacrima.

Candva am dat crezare

unui astfel de

legamant.

Omul si-a tinut

fagaduiala.

A ajuns

la tinta.

S-a aplecat deasupra abisului

de la capatul lumii

sa vada daca sosisem.

Daca eram acolo,

in adanc.

"Vreau sa cred ca tot intr-o amiaza ca aceasta au plecat corabiile spre Troia. Chiar daca ma indoiesc uneori."
Octavian Paler/Scrisori imaginare

Trei maci rosii - trei prieteni dragi

Indragostita de macii rosii am ramas de cand intamplarea ne-a apropiat ca pe drumetii in pustiuri. Se abatuse in sufletul meu desertul dezamagirilor, ca o perdea nisipie peste ochi. Vedeam lumea in galben teros, culoarea inutilitatii, a zadarniciei, paraliziei avanturilor lirice. Indiferenta mortifianta m-a purtat fara sens pana la un pustiu voit.

La margine pe un razor, au rasarit trei maci rosii. M-am asezat pe un bulgare de pamant si am privit mantia lor de purpura. Pareau o solie intr-o tara salbatica. Incet, incet, ca sub bagheta unui magician, gandurile negre s-au spulberat asemeni ceturilor diminetii si o incantare fara pricina vadita chema la iveala un entuziasm pur. Parca venisera anume sa arate ca frumosul n-a pierit in lume.

Vreti numele macilor ?

Aruncate peste stanci, pluteau abandonate in apa, mormane de garoafe ucise, simulau o tragedie imensa in lumea lor. O ofensa. Sa fie prea multe garoafe in lume ? Sa fie prea multe flori pe pamant ?

Frumusetea interioara

Am invatat de la viata ca oamenii au nevoie de a fi reinnoiti, readusi la viata, iertati.

Nu respinge niciodata pe cineva.
Frumusetea unui om nu tine de estetica figurii sale, ci se reflecta in sufletul sau prin pasiunea care o arata. Daca ma las influentata de aceasta atitudine altruista si generoasa, simt o caldura care-mi creste in piept. Ceva vibreaza in mine si ma apropie de adevar si de dreptate, de ceea ce este mai de pret in fiinta mea.

Inspiratia pe care o resimti in fata marinimiei unei persoane pe care o admiri sau in fata imensitatii unui peisaj, sau armoniei unei gradini, iti deschide mintea si inima catre moduri sublime de a fi si de a primi ceea ce lumea are de oferit si catre ce iti doresti tu sa-i aduci.

Pentru a avea ochi frumosi, cauta persoane generoase.

Te iubim Cristi ! Intoarce-te cu bine acasa !

"E doar Iris Aeterna
Iris Maestras,
Niciodata singur
Impreuna cu voi "

Azi ai plecat in Germania dar ne-am suit si noi in "trenul fara nas" si-ti suntem alaturi, Floare de Iris !
Sufletul tau maret este imprastiat in inimile noastre si niciun lucru care ar crea dezordine nu l-ar putea risipi fiindca este legat de clipe unice, de mare pret!
"Nationala de rock" a Romaniei va merge mai departe si va ajunge mereu la destinatie chiar daca "Norii plang la fel, la fel ca sufletul cel trist"
Va veni o noua zi, iar surasul tau ni-l vei darui din nou ...
"ce bine e-asa
sa nu se schimbe ceva
mereu acelasi vis
sa il traim."

Rodica, iti tinem pumnii stransi ! Suntem alaturi de voi cu toata energia noastra !

Pentru prietenii speciali

"Ai iubit pe cineva asa cum este ? Nu vrei sa imbunatatesti acea persoana, nu vrei sa o schimbi; acceptarea ta este completa - dupa aceea vei sti ce este dragostea " Osho

Cum ar fi viata fara emotii ?

Emotiile ne ajuta sa comunicam si ne confera alura inteligentei.

Am observat ca succesul individual se datoreaza mai mult coeficientului emotional (EQ) decat celui al inteligentei (IQ).

A fost demonstrat faptul ca nu exista ratiune pura fiindca ea se hraneste din emotii.

Un om cu "frigiditate emotionala" este incapabil sa invete din propriile greseli.

Exista si oameni care-si deghizeaza emotiile proprii in scopul de a-i manipula pe ceilalti, dar acesti oameni nu se afla la adapost de ei insisi. "Invingatorii" in lumea profesionala (si nu numai) nu sunt acei oameni superdiplomati, ci aceia care stiu sa analizeze, sa dministreze propriile emotii si pe ale celorlalti. Cand acesti oameni vor cere ajutorul cuiva, il vor obtine imediat, pe cand cei cu un EQ scazut vor astepta destul de mult inainte de a primi un raspuns.

Dar nu toata lumea este egala in fata limbajului emotiilor.

O bucurie intensa poate provoca lacrimi. O mare tristete poate declansa hohote de ras pentru a reduce starea coplesitoare, ca mecanism de aparare impotriva emotiilor care epuizeaza energia psihica.

Insa, emotiile adevarate nu sunt si nu trebuie sa fie simulate fiindca mai devreme sau mai tarziu ne ajung din urma si trebuie sa fim capabili si pregatiti sa le intampinam.

Fara emotii, existenta noastra ar fi gri.

Egoismul de tip altruist

O mama ii spune copilului sau: "Sa fii altruist; este fundamental religiei noastre. Niciodata sa nu fii egoist, sa-i ajuti pe ceilalti.
Copilul, nedumerit, raspunde:

"Mi se pare foarte ciudat ca eu sa-i ajut pe altii, iar ei sa ma ajute pe mine. De ce sa nu fie mai simplu ? Eu ma ajut pe mine, ei se ajuta pe ei."

Sigur ca are mare talc toata povestirea asta fiindca este esential sa stii ca te poti ajuta pe tine insuti.
Pe de alta parte daca nu vei avea in inima pace, liniste si lumina buna care sa radieze din propria fiinta, nu vei putea fi nimanui de vreun folos pentru ca vei fi tu acel bolnav si neajutorat; cum ai putea sa-i ajuti pe altii daca tu insuti te ineci ? ar fi periculos sa incerci sa-i ajuti pe ceilalti fiindca cel mai probabil ii vei ineca si pe ei.

Intai fii egoist si descopera tot ce exista in tine - toate bucuriile si binecuvantarile. Dupa aceea altruismul te va urma exact asa cum te urmeaza umbra; daca ai o inima care danseaza si fiinta ta este plina de evlavie, atunci poti sa daruiesti si altora. Se spune ca economia dezvoltarii interioare este diferita de economia dezvoltarii exterioare. Economia obisnuita spune ca daca o sa continui sa tot dai, vei avea din ce in ce mai putin. Dar economia spirituala spune ca daca nu dai, vei avea din ce in ce mai putin; daca daruiesti vei avea din ce in ce mai mult. Dupa ce vei deveni bogat in interior, vei avea atat de mult de daruit incat nici macar nu se va mai numi altruism si nu vei cere nicio recunostinta persoanei careia i-ai daruit, ci vei fi multumit ca omul acela nu ti-a respins dragostea, binecuvantarea si extazul. Omul acela ti-a permis sa-ti reversi inima, cantecele si muzica in fiinta lui.

Deci, in primul rand fii egoist si cunoaste-te pe tine insuti ca sa fii tu insuti in fiecare actiune. Iar apoi toata viata nu vei fi decat daruire, o daruire altruista, care nu cere recompensa in aceasta lume sau in cealalta.

Vraja !

Multumesc, Andrei !

Sweet Emotion

Se canta, se doarme, se spera ! Speranta este invocata pe toate vocile !!!

In tot acest timp incerc sa ma conving ca poti sa surazi fara sa fii imbecil :)

Totul este sa-ti gasesti in orice situatie justificari intr-o lume in care atatea lucruri te imping la indiferenta.

Deci, putina vointa doamnelor si domnilor !

Semanam cu totii cu cei care surad si isi vad de treburi in timp ce Icar se scufunda in Mare !

I Don't Wanna Miss a Thing

Barbatul a fost invatat sa nu planga; lacrimile nu sunt barbatesti. El continua sa se impovareze pentru ca plansul nu e barbatesc.

When I Need You

In pustiuri se duc inteleptii sa-si desluseasca gandurile. In singuratate, logica e mai simpla, mai fara umbra indoielilor. Nu-i nimeni sa insinueze false enigme, oracole nebuloase. In nisipurile calatoare, cu fruntea spulberata vezi sensuri ce au ecouri in sufletul tau...

Insa, eu am nevoie de tine !

Imi plac oamenii

Imi plac oamenii de mor. Imi place gustul prieteniei. Imi place nefatarnicia. Imi plac porumbeii si pescarusii.

Ne uitam, nu-i asa, cu compansiune si dispret la necivilizatia popoarelor barbare atunci cand le zarim prin documentare tv. Ii socotim straini, bietii de binefacerile civilizatiei. N-au descoperit peria de pantofi. Nici furculita. Traiesc in alta lume, una in care nu exista ziare, televiziune, internet. Este adevarat ca in lumea lor exista mituri, dar asta nu ne impiedica sa-i socotim niste fiinte inferioare.

Hai sa privim si reversul medaliei.

"Civilizatia a facut din om un maniac al informatiilor dar l-a silit sa piarda legatura cu sine. Ma tem ca nu e nevoie sa-l citesti pe Spengler pentru a afla ca decadenta Occidentului se ascunde unde nu te gandesti sa o cauti. Performantele progesului tehnic, stiintific si economic, camufleaza pagubele pe care le-as numi sufletesti. Asta m-a determinat sa afirm in Jurnalul american din Aventuri solitare ca intr-o catedrala gotica din Evul Mediu ai o ameteala metafizica, pe cand intr-un zgarie-nori ai doar o ameteala fizica"

Octavian Paler.

Atunci cand dragostea e o lupta

"Bhagwan, dumneavoastra sunteti tot ce mi-am dorit vreodata sau mi-am putut dori vreodata. Atunci, de ce este atat de multa rezistenta in mine impotriva ta?" Osho

Iata de ce: daca esti profund indragostit de mine, va exista si o rezistenta profunda. Ele se echilibreaza una pe cealalta. Oriunde exista dragoste exista si rezistenta. Din orice loc de care te simti puternic atras ti-ar placea sa si evadezi, pentru ca a fi puternic atras, inseamna sa incerci abisul si sa constati ca nu mai esti tu insuti.

Cand dragostea este puternica, ego-ul poate incerca sa triumfe, dar este o batalie pierduta. De aceea multi oameni traiesc fara dragoste, preferand un ego triumfator.

Insa atunci cand din libertate vine si capitularea, omul se imbraca de o sublima frumuste iar esenta sa launtrica ii innobileaza mintea superficiala.

Poveste de viata :

Al doilea razboi mondial se terminase si la douazeci de ani de la incheierea razboiului, un soldat japonez inca mai lupta. Se ascundea si ucidea oameni de unul singur. In mintea lui era un singur gand:"cat timp nu voi primi ordin de la comandantul meu, eu nu ma voi preda". Comandantul era mort si el n-a putut primi acel ordin, insa a continuat sa lupte toata viata fiindca mintea lui se subordona inconstient.

Cartierul general s-a predat, comandantul este mort. Numai la perifierie, undeva, tu continui lupta.

Dar mai devreme sau mai tarziu, vei primi si vestile...

Floarea din vis

Intr-o zi de visare mi-a spus un prieten: "au inflorit piersicii, o padure de piersici. Nu-ti vine a merge ?"

Pe carari de pamant bun, darnic, sub o cascada de lumina alba, sidefie am patruns in "padurea de piersici". Eram fara cuvinte, numai mirare. Tacuti, fermecati, indragostiti de piersicii infloriti.

Cand iubesti nu vrei sa mai stii de nimic. Asa-i si in padurea de piersici. Nimic decat flori de piersic. Cu miezul trandafiriu, cu marginea alba, pura ca zarile.

Vorbele ar fi curmat o rugaciune nespusa.

Tacere si priviri inlacrimate de fericire eram noi, calatorii din povestea fermecata.

Nichita, mon amour

Inima

"Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.

Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată

De fiecare dată, ca-ntâia dată.

De fiecare dată, ca ultima dată.

N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,

ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.

Nimeni n-a văzut-o niciodată.

Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...

Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.

O aud întruna, până nu mai vreau să bată.

Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,

un singur bloc de piatră nedespicată."

Cum se pastreaza inima ?

Nu stiu.
Dar nici nu cred ca trebuie.

You and I

Stiu unde esti,
dar n-am sa te caut acolo,
Nu in pamant roditor - in piatra
am sa seman,
pentru ca dragostea sa prinda radacini
in imposibil
Dintre toate caile ce te ajung
o aleg pe cea ocolita,
pentru ca sa te simt rasarind langa mine
de unde esti cu neputinta,
pentru ca,
atunci cand ochii nostri se vor intalni,
sa explodeze in ei departea.

"Daca n-ai sa-ti rezolvi lupta launtrica dintre emisfera dreapta si emisfera stanga, n-ai sa fii impacat in iubire" Osho.

Pornind de la un schimb de idei pe blogul lui Mugur, m-am gandit sa intru in valiza cu amintiri a invaturilor despre mecanismele de dezvoltare a dimensiunii psihologice umane.
Este logic si usor de acceptat daca privim fiecare dintre noi in experientele de viata traite. O sa le descriu repede si pe scurt fiindca sunt interesante si o sa aiba un impact placut cand le veti regasi in memorie.
Desi este un proces fluent si unitar, dezvoltarea dimensiunii psihologice cunoaste vreo trei etape mai importante. In prima dintre ele, dezvoltarea se face exclusiv datorita raporturilor dintre cerintele biologice ale Sinelui si normele socioculturale. Normele vor fi resimtite ca avand un puternic caracter restrictiv fata de cerinte, iar raporturile vor avea o tenta conflictuala pregnanta, generatoare de sentimente de frustrare in plan psihic. In aceasta etapa, norma este respectata pentru ca este impusa.(etapa copilariei)
In urmatoarea etapa, dezvoltarea dimenisunii psihologice, deja aparuta, are loc pe baza raporturilor specifice dintre cerintele Eului constituit si normele socioculturale, care pe masura ce-si dezvaluie bogatia de semnificatii si caracterul rational, sunt integrate progresiv, devenind elemente proprii si operationale pentru individ. De data aceasta, norma este respectata numai intrucat isi dovedeste rational utilitatea (necesitatea). Ea devine din impusa, liber consimtita si intensitatea sentimentului de frustrare se estompeaza.
Si in fine, a treia etapa se caracterizeaza printr-o dezvoltare exclusiv intrinseca, launtrica, deci autodezvoltare in baza raporturilor specifice dintre cerintele biologice si normele socioculturale interiorizate si astfel transformate in bunuri proprii (constituirea Supraeului). Respectarea normei devine o chestiune nu numai liber, ci si cu bucurie consimtita, intrucat norma actioneaza acum din interior, unde a fost integrata in structurile specifice ale nivelului psiho-rational.
Fiinta umana devine astfel o fiinta morala. Respectarea normei devine o problema de necesitate interioara fiindca numai astfel se asigura valorizarea Eului in ochii proprii si ai celorlalti.

Concluzia mea este cu nu se poate face o corelare a fiecarei etape de dezvoltare a Eului cu anumite etape ale varstei biologice. Exista indivizi maturi, chiar varstnici, care au ramas doar la nivelul de dezvoltare specific primei sau cel mult, celei de-a doua etape, dupa cum exista indivizi tineri, chiar adolescenti, care, in precocitatea lor, au reusit sa strabata toate cele trei etape, ramanand ca in continuare, ei nu numai sa le implineasca integral continutul, ci sa-l si imbogateasca.
Si credeti-ma sincer, eu cunosc, personal, un asemenea om.

Nu-mi place sa postez articole atat de lungi si sper ca nu v-am plictisit prea tare in dorinta de a ne clarifica fiecare in ce masura normele socioculturale le resimtim ca fiind impuse si frustrante, sau doar necesare, sau ele ne implinesc si ne asigura valorizarea Eului.

Care ar fi problema ?

Spiritualitatea orientala ne invata sa ne bucuram mai mult de momentele neocupate ale mintii, astfel incat sa nu ne mai lasam presati de greutatea "problemelor" cotidiene.

Chiar daca stim ca problemele exista, cum ar fi sa le punem deoparte si sa spunem: "Asteapta! In primul rand trebuie sa ma ocupa de viata mea.Pe urma te voi rezolva, dar acum da-mi voie sa am un pic de spatiu neocupat de nicio problema" Sa incepem prin a avea cateva momente neocupate si, odata ce ne vom bucura de ele, vom realiza ca problemele sunt create de noi pentru ca nu am reusit sa ne bucuram de spatiul neocupat, astfel ca problemele au umplut golul.

Viata nu este deloc o problema, este un mister care trebuie sa fie trait si de care sa ne bucuram.Ne cream fara sa stim probleme fiindca in subconstient traim cu frica prezentului. Problemele ne dau aparent imaginea unei protectii in fata valtorii si neprevazutului vietii, ca un scut de care ne folosim pentru a sta in spatele cortinei si care permit mintii sa se intrebe: "Cum sa ma bucur cand am atatea probleme ? Cum as putea sa iubesc daca toate problemele acestea nu sunt rezolvate ? Cum as putea sa cant, sa dansez ? Imposibil "

Dar...cum ar fi sa incercam sa acceptam ca suntem oameni obisnuiti si ca singura diferenta dintre mine si tine este ca tu nu te accepti pe tine asa cum esti, iar eu ma accept in totalitate. Tu incerci sa devii perfect/a, iar eu mi-am acceptat imperfectiunile. Asa ca eu am inceput sa nu mai am mari probleme fiindca am inteles ca acestea se nasc din non-acceptare. Urmatoarea clipa de dupa acceptare va fi de o bucurie mult mai mare fiindca fericirea va veni prin trairea clipei si nu din lupta mea/ta cu perfectiunea.

Eu nu ma mai gandesc la un viitor luminat. Cum ar putea el sa fie mai minunat decat este in acest moment ? Cum poate fi viitorul mai fericit, mai placut ? Aaaa...pentru a evita sa traim prezentul, vom continua sa ne gandim la un viitor, astfel incat sa nu fie nevoie sa ne concentram pe cele din prezent si sa ne putem rataci mai usor ! (???)

Priveste

Priveste
aceasta zi sperioasa si galbena
ca un boboc abia rasarit din gaoace.
Priveste
acest clestar ce nu cuteaza
sa se clinteasca.
Priveste
aceasta floare ce-si desface
inspaimantata de sine insasi
corola.
Priveste-le.
Niciodata nu te-ai vazut
de atat de aproape.

UN MARTISOR

Mai intai arata-mi
unde e Apusul.
Voi inchide ermetic
aceasta parte a lumii;
astazi nu vreau ca soarele
sa coboare
sub orizont.
Aratatoarelor de la ceasuri
astazi
le interzic miscarea.
Pulsul imi bate
atat de veridic
si de acut,
incat timpul se retrage
din ceasuri,
si din calendare clipe,
instituindu-se in sange

Si restul e iubire...
cum imi place mie sa spun.