Când nu ştim unde rulează filmul

Ochii care privesc fumuseţea o şi creează. Inima care simte frumuseţea o şi transmite. Mintea care gândeşte binele îl şi înmulţeşte. Pentru că oamenii au reprezentări cu ajutorul percepţiei, lumea adevărată se află în interiorul nostru iar ceea ce credem că este în afară reprezintă o proiecţie. Filmul experienţelor umane se desfăşoară pe ecranul interior. Ceea ce vedem a fi experienţă reală palpabilă a vieţii este „ecranul de la cinema”. Confuzia pe care o facem la acest nivel este milenară iar oamenii se chinuie să devină conştienţi că „lumea palpapabilă este ecranul” deşi filmul rulează în mintea noastră.De câte ori ne repezim să schimbăm realitatea acţionând asupra celor din jurul nostru şi de câte ori alergăm înnebuniţi să schimbăm circumstanţele e ca şi cum la cinematograf ne-am repezi să schimbăm filmul prin acţiuni asupra ecranului. Acest tertip ne reuşeşte uneori numai pentru că de fapt am schimbat filmul în mintea noastra.Când nu ne reuşeşte este pentru că am uitat unde ruleaza filmul; vrem să schimbăm imaginile de pe ecran în timp ce în minte rulează exact ceea ce nu vrem sa fie. A doua confuzie provine din neînţelegerea că oricare altul din preajma noastră face aceeaşi confuzie, adică îşi creează propriul film.Când filmele se potrivesc vedem lumea cu aceeaşi ochi; reuşim să comunicăm, să ne apropiem, să ne sprijinim, să creăm împreună în diferite moduri. Când filmele noastre conţin diferenţe esenţiale, personaje, concepte şi idei diferite s-ar putea chiar să fim în conflict. Suferinţa poate dispare atunci când înţelegem că scenariile se schimbă în mintea noastră asumându-ne în acelaşi timp schimbarea pe care o pot aduce cu sine orice alt scenariu, actori şi evenimente.

Poezie de sâmbătă

Cântec

"Ciolănoasă-mi stă vederea
ca şi cum ar îngheţa
o ninsoare pe puterea
doamnă, doar a dumneata.

Dacă mergi se mişcă lumea
dacă stai se naşte oul
Se repetă astăzi ciuma
a urechilor - ecoul.

Rupe-mi tu ce este rupt,
Curcubeul, beul, eul
Doamnă veşnic dedesubt
îţi sărută talpa zeul."

NICHITA STĂNESCU

Fântâna seacă

foto

Într-o dimineaţa m-am trezit pustie ca o fântână secată.Ghizdurile nu mai adulmecau din adâncul întunecat mireasma de limpede şi nici cumpăna nu mai gemea sub dulcea povară.Un pumn de nisip,atât mai făgăduia fântâna.Nu mă mai priviti ochi şi guri de copii! Singurătatea nu începe când copiii cresc mari şi se duc,ci când nu mai ai ce le da.Unde-mi sunt stropii sonori,unde sunt? Îmbiaţi trecatorii:"beţi,o beţi oameni şi ierburi, cufundaţi-vă chipul în vadră. Găleata zdreleşte scrăşnind seaca piatră.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.


later edit:
Ajnanina mi-a trimis un cadou vizual. Merită să-l priviţi
Iar eu postez aici continuarea pana la 970 de semne. Mi-a parut rau dar si provocator sa-i  modific sensul final.

Look at me

foto

Maniera este expresia involuntară sau incidentală pe care o dăm gândurilor şi sentimentelor noastre cu ajutorul privirii, tonului şi gesturilor.Priveşte chipul celui cu care vorbeşti dacă vrei să-i cunoşti adevăratele sentimente fiindcă omul îşi poate stăpâni mai uşor vorbele decât expresia feţei. Anumite acţiuni pot fi făcute cu intenţie (bună sau rea), iar anumite declaraţii pot fi repetate din rutină. Modul în care facem o favoare este de multe ori socotit mai de preţ decât însăşi favoarea. Obligaţia reală poate izvorî dintr-o serie de motive îndoielnice: vanitate, afectare sau interes; cordialitatea persoanei care ţi-a făcut binele şi care te întreabă ce mai faci sau îţi strânge mâna, nu poate da loc niciunei interpretări greşite. Felul în care faci ceva, indiferent ce, marchează măsura şi forţa gestului şi decurge în chipul cel mai nemijlocit din sentimentele tale imediate sau obişnuite punându-şi pecetea pe caracterul faptei; restul de acţiuni poate fi executat şi de un automat.

Thinking

desen

Cât de mic este cosmosul, cât de jalnic şi de plăpând în comparaţie cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală şi cu exprimarea ei în cuvinte. Pentru amintirile şi impresiile copilăriei suntem recunoscători. Ele ne-au oferit un veritabil Eden de senzaţii. Nimic nu este mai plăcut sau mai ciudat decât să meditezi la fiorii care  aparţin armonioasei lumi a copilăriei perfecte şi care deţine în memoria noastră un contur plastic firesc, trasat fără efort. Abia când apar amintirile adolescenţei memoria începe să devină capricioasă şi posacă.În ceea ce priveşte capacitatea de a înmagazina impresii, copiii trec printr-o perioada de geniu, de parcă destinul încearcă să fie drept cu ei dăruindu-le mai mult decât li se cuvine având în vedere cataclismul care urmeaza să lichideze lumea pe care au  cunoscut-o.Dar chiar si asa, misterul individual ne va chinui mai târziu.Nu poţi găsi nici în mediul înconjurător şi nici în ereditate instrumentul care modelează şi care imprimă vieţii complicatul filigran al cărui model devine vizibil doar atunci când lumina artei este făcută să răzbată prin tichia de măscărici a vieţii.

Comunicare

foto

A comunica – un verb obsedant al călătoriilor, al epocii contemporane. Comunici cu pietrele străzii, cu zidurile, cu apa şi orologiile bătând orele, cu feţele întâlnite întamplator pe stradă, cu oamenii lângă care stai la o masă, cu bătrânele doamne şi domni pe care îi întrebi ceva pe stradă - direcţia spre nu stiu ce muzeu sau staţie de metrou –şi amabilitatea lor, graba lor să-ţi răspundă, să-ţi clarifice totul.

Însă de atâtea ori mă lovesc de suprafeţele agreabile, de acest comunicabil-incomunicabil alunecos, un fel de graniţe care aparţin altui timp, străin, ostil, grăbit. Felul singular al unora – perfect adaptat – oameni ai unui alt ritm – ştiinţa lor de a rămâne deasupra, neimplicaţi, felul indiferent în care te aproba, distant : „ Oh, da ?… de acord !” Mi se pare că nici nu mai ştiu să deteste, să se exalteze, să fie sentimentali, să fie buni, nebuni, egoişti, grosolani, dar…fireşti! Nu, ei sunt perfect politicoşi, distanţi „Oh, da?” – ceva între exclamare şi interogaţie, un acord neutru, neangajant de fapt, superioară detaşare – un fel de a aluneca în discuţii, de a reteza discuţii.

Doamne, de atâtea ori le-am invidiat detaşarea, de atâtea ori m-a intrigat acest fals interes – amuzament de fapt, această pojghiţă de atenţie, răsul de suprafaţă, fără vârstă, uniformizant ! Dar i-am cunoscut atât de puţin – şi apoi cine poate spune care-i felul de participare cel mai omenesc , cel al milei, curiozităţii, interesului până la asfixie, „grija” aproapelui sau felul acesta al lor elegant, liber, expeditiv – acest sentiment social contemporan – de neparticipare,  izolare – autoaparare ?

 Pentru că nu am timp pentru sufletul meu, adică să creez ceva bun, am postat acest text mai vechi. Vă aştept să-l comentăm împreună.

HELP !!!

Şi tu poţi contribui ! Orice sumă, cât de mică, poate salva viaţa IOANEI , o tânără de 17 ani, elevă la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti, care a fost diagnosticată cu cancer rinofaringian.

Fă cunoscut acest APEL, te rog !


Update:
conturile deschise pe numele mamei, Spahiu Laura  la Banca CR Firenze Grant :
Cont RON : RO 18DARO001800060328RO01
Cont EUR : RO72DARO001800060328EU01
Codul Swift: DAROROBU


sau la BCR in contul:
RO47RNCB0318083497360001


Familia tinerei vă mulţumeşte pentru generozitate !

Love is being loaded

foto

Când eşti într-o relaţie profundă cu cineva, apare o mare nevoie de a fi singur. Începi să te simţi obosit, epuizat - bucuros obosit, fericit obosit, dar fiecare emoţie este istovitoare. Începutul relaţiei a fost minunat, dar acum ai vrea să treci la singurătate, simţi nevoia să te aduni, să te înrădăcinezi iaraşi în fiinţa ta. În iubire te muţi în fiinţa celuilalt şi trăieşti senzaţia că ai pierdut contactul cu tine însuţi. Acum simţi nevoia să te regăseşti. Dar când eşti singur apare din nou nevoia de iubire. Singuratatea te face prea plin. Iubirea iţi primeşte darurile. Iubirea te goleşte ca să te poţi umple din nou. Ori de câte ori te simţi golit de iubire, singurătatea pare că te hrăneşte şi te integrează. Acesta e ca un ciclu. Fă persoana iubită să-şi dea seama de acest ciclu

reedit

Iarna nu-i ca vara

foto

Dacă cineva vrea să te sperie ca să te supună mai uşor o să înceapă prin a-ţi distruge inteligenţa.Să te clatine din rădăcini.Să nu mai ai încredere în tine.Trebuie creată teama şi trebuie creată şi lăcomia.Pariu că iarna nu-i ca vara?Oricât de multe probleme ai avea,ai mai multă inteligenţă decât probleme.Un om inteligent nu e lacom. Aduni provizii pentru ziua de mâine pentru că nu ai încredere că mâine mai eşti în stare să ataci viaţa cu aceeaşi forţă. Şi atunci stochezi.Iarna car şi vara sanie.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Putere

foto

Puterea câmpului magnetic sau de atracţie care se aşează în jurul unui om aflat la nivelul iubirii necondiţonate întrece orice imaginaţie. Aflaţi alături de prezenţa unui om care poartă acest câmp, ne putem simti indragostiţi pe loc dacă avem nevoie să iubim. Intenţia noastră interioară creează modul în care relaţionăm cu această persoană. Nevoile exprimate de noi în interior ca priorităţi ale vieţii vor apărea în conştiinţă şi în minte instantaneu.

Dacă ne aflăm într-un câmp de iubire necondiţionată şi nevoia noastră esenţială este aceea de a iubi, ne vom simţi indrăgostiţi .

Dacă avem nevoie să fim iubiţi, ne vom simţi atraşi de iubire şi aceasta ne va schimba automat dispoziţia mentală şi sufletească.

Brusc, într-un câmp de putere de acest calibru, vom accesa o stare de bine, de pace, de bucurie, de gândire pozitivă. Cum spunea David Hawkins: cei mai mulţi oameni se vor bucura de prezenţa iubirii necondiţionate în prima fază, pentru ca apoi să fugă din calea iubirii. Câmpul iubirii necondiţionate este atât de puternic şi de curat încât simpla sa prezenţă printre oameni generează purificări extraordinare. Suntem constrânşi de prezenţa iubirii să renunţăm la toate condiţiile pe care i le-am pus vreodată. Aceasta va atrage schimbări de proporţii şi va deveni motivul esenţial al fugii de iubire.

Emoţiile care însoţesc detaşarea de vechile credinţe sunt atât de puternice încât cei mai mulţi oameni nu le pot depăşi niciodată.

Premiu

Am fost premiată de Cell 61, un bun prieten în ale PA-urilor cu premiul "Superior scriber award",  iar pentru că e vorba de nişte reguli, mă supun acestora şi scriu poezia de mai jos :) 

Cele cinci îndatoriri ale premianţilor:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List, astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Mulţumesc Cellini pentru prietenia ta.Încerc să transmit mai departe acest premiu, aşa cum spune regula lui. Pentru că ceilalţi prieteni de PA-uri au fost deja premiaţi, o să-l transmit către : Lady A, Ajnanina, A.Dama, Elena Marin Alexe, MeetTheSun. Cinci fete cucuiete, talentate scriitoare şi suflete nobile, alese.

Fii devenirea ta

foto

Cine eşti tu ? Cineva îţi spune că eşti frumos, aşa că eşti frumos.Şi altcineva îţi spune că eşti urât, aşa că eşti urât.Şi altcineva îţi spune că eşti minunat, aşa că eşti minunat. Şi alticineva îţi spune "n-am văzut în viaţa mea o fiinţă mai odioasă", aşa că eşti o persoană odioasă. Şi oamenii continuă să spună iar tu acumulezi toate aceste condiţionări. Şi aceasta este imaginea ta despre tine. Din această cauză imaginea ta este contradictorie şi ambiguă. Din această cauză ţi-e frică şi nu ai un centru integrat aflându-te în strânsoarea mâinilor din trucul societăţii.

Mă-ntămpină, când vin

Întâmpină-mă când mă-ntorc din luncă
şi pe-ai mei umeri simt istov de coasă
şi pe-ai mei umeri ceru-ntreg apasă.
Simt pâcla serii-n pumnul ars de muncă.

Întămpină-mă când mă-ntorc din luptă
când freamătă oţelul şi ochii-mi taie,
când totuşi truda nu mă încovoaie
cu ruga-i de pojar oricât mă-nrfuntă.

Ireversibil, vană-anitnomie-
un fulger dalb pe negrii nori se scrie,
pe câmpul ars zburătăceşte-o vie-otravă,
de mlade verzi cu-a tale mâini fă-mi parte
când mă reîntorc din hăuri ori din slavă,
când mă reîntorc din viaţă, nu din moarte !

Ţeluri

foto

" E trist să trăieşti într-o lume în care numai cel dintâi contează.” Octavian Paler

Gestionarea lipiciului

Născându-mă  a doua zi de Paşte, când toate ursitoarele erau înlănţuite-n joc de mâini, nu mai era nimic sub soare care să privească negru-asfalt după o Sfânta noapte de Înviere, iar eu am început să cer ceva mai mult ca ţâţa mamei. Cu gânduri dintre cele mai fragile, o ursitoare a răsturnat borcanul de lipici al pruncilor născuţi de ziua sfântă peste mine, îmbrăţişând pământul în leşin. Subţirea-mi epidermă, cu sete a băut din magic elixir. Lipici, lipiciul epidermei mă chinuie şi acum.

Cărarea

foto

Cărarea cerbilor îmi e cărare,
Stog de trifoi ţi-e inima.
Dar cine-mi spune mie, oare
Ce nume poartă lunca ta.

Felia de piatră cu-ochi reci
În crângul selvei se ascunde
Dansează grindina când treci
Ferindu-şi gleznele rotunde.

E mult lăstarul albăstrui
Care-ţi cunoaşte dragul nume
Un tunet sună-n struna lui
De tine pomenind, anume.

O zi de decembrie

foto

Era o zi de decembrie cu aripi ce bateau în evantai sonor. Predicam fiinţei mele nu ştiu ce slove şi mă încurcam înaintea finalului de pasul gândului tău ce-şi revendica logica.Iubirea stătea pe cântar şi aştepa cuminte să merite după câteva piruete de numărat.Te admiram de la geam cum descoperi punctele cardinale ale identităţii eului meu."Frumuseţea unei flori e cifrată în sămânţă,dar adesea sămânţa poate fi halucinogenă"-îţi spuneai-"şi nu mai apuc să mă culc cu tine de atâta veghe,patule,vecine.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Nichita mon amour, când cântă

Cântec fără răspuns
"De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă de vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare ?


De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare ?...


De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri, fără umbră ?


De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele ?


De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger."
NICHITA STĂNESCU

M-am gândit să rup un fir din iarbă, să-l sărut şi să i-l trimit lui NICHITA după cum făcea şi el nu de mult.Dar iarba este sub zăpadă, adică nu este. Faptul că am luat la cunoştinţă despre asta m-a întristat şi abătut astfel că nu-mi mai rămâne decât să mă gândesc cu gânduri pline, de cutremurată stimă şi să scriu cu vorbe scrise de creionul care-l ţin în mână. N-au fost oameni mulţi atât de curaţi precum ESTE NICHITA.

Zvâc

foto

Tăcerea,lunecarea parcă peste timp,tainele ce ne pândeau din toate părţile,misterele de dincolo de zidurile mişcătoare de unde veneau zvonuri stinse ori strigăte stridente de pasăre care spărgeau cu ecou de gong liniştea suverană se întindeau în sufletul nostru într-o coardă subţire de argint.Totul era o mângâiere pe strunele inimii şi năştea cântare înauntru sau răsfrângeri până în cele mai întunecate unghere sufleteşti.Un univers de sunete sau tunete bănuite,mai mult gândite,renăscute,amintite.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

De plâns şi apă dulce

foto

Dacă plânsul pleacă din sine însuşi, bucuria lui este sarea dintr-o apă fără peşti.O roată trecând m-a întrebat dacă piatra plânge.M-am gandit apoi că a plânge nu înseamnă a avea ochi şi numai eu ştiu câte pietre m-au privit până acum cu tristeţea lor de a fi singure.Dar dacă iau sarea şi-o pun în bucate crezi că vor pluti la suprafaţa doar flori de apă dulce sau e un alt fel de a nu mai fi singur cu toţi de faţă ?

Leapşă care dă în link

Am găsit în arhivă o leapşă asemănătoare ca întrebări, culmea, preluată tot de la Călin Hera şi chiar dacă nu agreez stilul leapşă, de data asta mi se pare provocator şi de nerefuzat.


Deci:

• Dacă eram o lună, aş fi fost...aprilie 
• Dacă eram o zi a săptămânii eram cu siguranţă...azi 
• Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost...partea de lecturi 
• Dacă eram un animal marin, aş fi fost...delfin în oceanul viselor
• Dacă eram o direcţie eram...în liniştea unei dimineţi 
• Dacă eram o virtute aş fi fost...toleranţă 
• Dacă eram o personalitate istorică aş fi fost...Carmen Sylva 
• Dacă eram o planeta aş fi fost...Psihotehnici 
• Dacă eram un lichid aş fi fost...2PA 
• Dacă eram o piatră aş fi fost... Creierul munţilor 
• Dacă eram o pasăre, aş fi fost...Mit
• Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost…fără regrete
• Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost… ca un fir roşu
• Dacă eram o emoţie, aş fi fost…Tic,tac
• Dacă eram un sunet, aş fi fost…Respiro
• Dacă eram un element, aş fi fost…Gălbenuş de Cocolino
• Dacă eram un cântec, aş fi fost…Poemul singurătăţii 
• Dacă eram un film, aş fi fost …Poveste explozivă
• Dacă eram un serial, aş fi fost…Caii  
• Dacă eram o carte, aş fi fost…Cartea şoaptelor, cartea anului
• Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost…Scrisoarea către un eu din altă dimensiune 
• Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost…a nu se citi după miezul nopţii
• Dacă eram un oraş, aş fi fost…Fotograful
• Dacă eram un gust, aş fi fost…Sunt tare rablagit fără tine
• Dacă eram o culoare, aş fi fost…Linişte
• Dacă eram un material, aş fi fost…Arborele nemuritor
• Dacă eram un cuvânt, aş fi fost…pace în lume
• Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost…Piciorul e stare
• Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost…O viaţă împreună 
• Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost…Relaţiile timpului modern
• Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost…submarinul fără un ciorap
• Dacă eram o formă, aş fi fost…ce-am avut şi ce-am pierdut
• Dacă eram un număr, aş fi fost…dopul de la capătul tunelului
• Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost…Tango 
• Dacă eram o haină, aş fi fost...Sărbătoare
• Ziua cea mai frumoasă: Dimensiunea a patra iubirea
• Cel mai mare obstacol: Ape tulburi - fâşia dintre noapte şi zi
• Cea mai mare greşeală: Absenţă
• Rădăcina tuturor relelor: Merele lui Satan
• Distracţia cea mai plăcută: Lapi şi politica 
• Cea mai mare înfrângere: Trădare, dezamăgire
• Cel mai bun profesor: Exerciţiul 
• Prima necesitate: Libertatea ca o colivie prea mare
• Ceea ce te face cel/a mai fericit/ă: Cinci pe zi
• Cel mai mare mister: Călătoria astrală
• Cel mai rău sentiment: colecţionarea de coşmaruri
• Cel mai bun cadou: Fără număr
• Lucrul cel mai de valoare: Scâncet de bebe
• Calea cea mai rapidă: Cum poţi tu face diferenţa
• Sentimentul cel mai plăcut: fericire, fericiri
• O protecţie efectivă: Cerul dintre noi
• Cel mai bun remediu: rezultanta înţelegii şi axul gândirii
• Forţa cea mai puternică: Dincolo de ani
• Persoanele cele mai necesare: familia, cea mai valoroasă investiţie  şi prietenii cu  voci frumoase,rezistente ( aici am modificat linkurile după ce am citit articolului Geaninei care nu era nici pe departe ceea ce eu as fi vrut sa exprim).
• Lucrul cel mai plăcut dintre toate: iubirea

Vă plăce de ea-leapşa ? Vă rog s-o serviţi !

Cu dragoste

foto

"in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... ca maine este cea mai importanta zi din viata ta.

Cel mai grandios moment al tau, cea mai grandioasa realizare, cea mai mare aventura se gaseste in viitor, niciodata in trecut. Este un nou "tu" ce asteapta sa fie creat maine. Aceasta este bucuria si minunea zorilor de ziua. Aceasta este entuziasmul!

Uita de ziua de ieri! Care este cea mai grandioasa versiune a celei mai marete viziuni pe care ai gandit-o pentru Cine urmeaza sa fii Tu cu Adevarat maine? Aceasta este singura intrebare care conteaza."

Cu dragoste, prietenul tau

Neale Donald Walsch

De sâmbătă

TREABA TA...

"Treaba ta, îmi zise javra
care ochi deschişi ţinea
dedulcind în sus otrava
muzicilor, cea mai rea.

Eu zic "do", ea zice "re"
şi se iscă tandru sunet
nu ştiu cum, nu ştiu de ce
fulgerând se lasă-un tunet.

Iată plouă, vai, ce picuri
umezind ferestre, oase,
dulcile din noi, nimicuri
totdeauna numeroase..."

NICHITA STĂNESCU

De efect

foto

Freud a descoperit în mod accidental faptul că doar vorbind cu pacienţii săi într-o manieră ce decurgea de la sine, lejeră, adevărul ieşea la iveală în cele din urmă. Astfel s-a instituit o teorie freudiană asupra căreia au căzut de acord cei mai mulţi psihologi. Ideea era de fapt că puterea cuvintelor de a dezvălui învinge efectul de a ţine în secret unele sentimente. 

"Leapădă de pe gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia " 

Solomon

Sărbătoare

foto

Ce sărbătorim azi ? Sau cu alte cuvinte, cine are veşti bune ? E doar o invitaţie de celebrare a vieţii şi o frumoasă ocazie de a revedea ceea ce e bun în viaţa noastră ! La mulţi ani ! Chiar este o zi cu veşti cât se poate de bune ! Una din noianul zilelor în care darul te trezeşte din somn iar camera se varsă prin ferestre. Să fiţi iubiţi toţi cei care azi frumos vă sărbătoriţi ! Şi poeţii...

Books, my love

foto

Mi-aş dori să am toate cărţile pe care de atâta vreme le-am programat la citit. Cărţile pe care le-am căutat ani de zile fără să le găsesc. Cărţile care tratează ceva de care mă ocup în clipa asta. Cărţile pe care vreau să le am la îndemănă pentru orice eventualitate. Cărţile pe care aş putea să le pun deoparte ca să le citesc eventual la vară. Cărţile care-mi lipsesc pentru a le pune alături de alte cărţi în biblioteca mea. Cărţi care-mi inspiră o curiozitate neaşteptată, frenetică şi greu de justificat dar şi cărţile pe care aş putea să le împrumut de la cineva şi mai ales cărţile pe care toţi le-au citit deci e aproape ca şi când le-aş fi citit şi eu.Ar mai fi cărţile create în alte scopuri decât lectura şi cărţile deja deja citite fără să fi fost nevoie să le deschid. N-aş omite nici cărţile pe care dacă aş avea mai multe vieţi de trăit, cu siguranţă le-aş citi şi pe acestea cu plăcere. Au mai rămas cărţile pe care am intenţia să le citesc dar mai întâi trebuie să citesc altele şi cărţile prea scumpe pe care aş putea să aştept să le cumpăr când vor fi vândute la jumătate de preţ fiindcă vor fi publicate în ediţii de buzunar.

Să ne amintim

foto
Experimentăm lumea în mare parte datorită interacţiunilor cu ceilalţi, astfel că relaţiile noastre, mai ales cu cei care ne sunt prieteni, au un rol extrem de important.În mod constant, ceea ce aşteaptă ceilalţi din partea noastră este să ştie că ne pasă de ei şi că faptele lor bune inspiră mulţumire.Atât de simplu. Şi doar pentru că li se spun vorbe care să denote astfel de sentimente lunea, înseamnă că şi marţi ar dori să le audă şi...DE aceea expresiile verbalizate care inspiră pe celălalt trebuie repetate iar şi iar.Deşi nu simţim mereu nevoia să ne exprimăm iubirea faţă de apropiaţi, s-ar putea ca aceştia să simtă nevoia să o audă mai des. Atât de simplu ! În timp ce suntem concentraţi să folosim partenerul ca pe un recipient de plângeri, critici şi cereri uităm complet de cuvintele care au determinat odată soliditatea relaţiei. Fiindcă ne-am obişnuit prea tare să ne luăm de buni unul pe celălalt uitând complet de mulţumiri sau recunoştinţa, eventual. Ca o leneveală mentală a la long.Dar dacă am încerca să fentăm cumva nisipul curs din clepsidră ? Să ni-l facem aliat ?

Cinci pe zi

foto

* Numără până la zece pentru a trece prin filtrul gândirii ceea ce urmează să spui şi să faci.
* Nu ridica tonul şi aici aş adăugă: nici măcar în interiorul tău pentru că ţi se percepe energia.

* Încurajează folosind expresii de tipul: "te iubesc/iubim foarte mult, dar ai greşit şi trebuie să vorbim despre asta"
* Axează-te pe greşeală, nu pe cel care a provocat-o.
* Iartă !


p.s.
a se consuma cu prudenţă, cu grijă la colesterol :))

şi cu adaos de gând

Când ne exprimăm cu iubire înseamnă că ne iubim pe noi înşine mai mult

O să scriu în prima postare din acest an câteva fraze simple ca sintaxa dar profunde ca mesaj.

Am observat că există o strânsă legătură între a fi bun şi a avea o viaţă de calitate iar acesta, probabil este cel mai profund mesaj pe care îl ştiu.Am observat de asemenea că sporim orice lucru pe care îl lăudăm fiindcă întreaga creaţie este receptivă şi se bucură atunci când primeşte apreciere. Dar bucuria funcţionează în dublu sens fiindcă nu se poate să nu ne simţim mai bine ştiind că i-am făcut pe alţii să se simtă bine. Când oferim încurajare de fapt îi inspirăm pe ceilalţi iar situaţia creată este fără doar şi poate un câştig reciproc. Chiar ne ajută să fim mai buni !

V-am inspirat vreun pic ?

"Copiii învaţă din ceea ce trăiesc. În cazul în care copiii trăiesc în mijlocul criticilor, atunci învaţă să condamne. În cazul în care trăiesc în mijlocul unor sentimente de ruşine, atunci învaţă să se simtă vinovaţi. În cazul în care copiii trăiesc în mijlocul încurajărilor, atunci învaţă să aibă încredere. În cazul în care trăiesc în mijlocul unui mediu plin de mulţumiri, atunci învaţă să aprecieze la rândul lor" Dorothy Law Nolte

Şi o recomandare inspirată de  Mana Ciutacu