Ca intr-o oglinda

Odata, pe înserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurându-se de racoarea serii. În apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl vazu pe taranul nostru si se gândi:"Omu' asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cât e ziua de mare lâncezeste pe pragul casei..." La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gândi: "Omu' asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste..." În fine, un strain care se îndrepta spre sat îsi zise: "Omu' asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata..."La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune însa multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.
Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales când vorbesti despre altii.
(Bruno Ferrero)

DARUIESTE-MI

Fa asta pentru mine,

stinge

tipatul lumii.

Discursul sforaitor,

strada asurzitoare

pune-le sa emita pe frecventa

soaptei.

Imprima pentru mine

conversatia stelelor.

Vreau sa inteleg ce-si soptesc;

ele nu tipa nicicand -

sunt mari

fara tipat.

Daruieste-mi

un cuvant uitat si tandru,

atat de tandru si atat de uitat

cum e glasul ultimei frunze ce mai inatrzie

pe ram, in decembrie.

DE CRACIUN !

"Cu totii iubim Craciunul pentru ca este atat de colorat: are colinde, are zambete, are zapada si globuri si, mai ales, are un Mos rumen care ne aduce la toti cadouri... Si chiar daca am crescut si nu mai credem ca el vine personal sa ne aduca bucurie stim ca toti cei dragi se gandesc la asta, asa cum si noi ne gandim cum le putem multumi ca fac parte din viata noastra.

Asa ca, Sarbatorile vin in primul rand cu cele mai frumoase urari:
Acum, cand colindele, toate nascute sub zapezi, aduc cu ele mireasma de Iisus nascut in iesle, simtim si noi tot mai tare atmosfera de Sarbatoare ce se apropie. Deschideti usa si lasati spiritul Craciunului sa va intre in casa! Deschideti inimile si lasati Bucuria si Implinirea sa va intre in suflet! Deschideti larg bratele si imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul curat sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi! Fie ca Iubirea, Intelepciunea, Increderea si Generozitatea sa va calauzeasca pasii in noul an! La multi ani!

Va urez sa fiti fericiti cu ocazia Sfintelor Sarbatori de Craciun, sa lasati necazurile, grijile si supararile la o parte si sa aveti o zi minunata alaturi de cei dragi sufletului vostru!"

Viata printre elitishti e grava.

"fripturishtii" sunt nefericitzi.

Doar bucuriile simple ne asheaza in matca.

Sa ne bucuram ashadar!

Ohhh femeile...

Recitesc Mircea Cartarescu si vreau sa impartasesc cu voi, cei care ma "vizitati" si lasati o amprenta a prieteniei voastre:

De ce iubim femeile ?

"...pentru ca au sanii rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fetze cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dintzi decentzi si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratzie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trashi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutzile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznetze si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostintza. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot felul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca-si deseneaza si-si picteaza fetzele cu atentzia concentrata a unui artist inspirat.(........) Pentru ca se trag din fetitze. (...) Pentru ca shofeaza prudent (...) asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fatza lor. (...) Pentru ca au un fel de a gandi care te scoate din mintzi. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putzin, ca un fel de compensatzie. (...) Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectzionand mici observatzii si schitzand subtile nuantze psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feministe. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste "Angie" al Rolling-ilor. (...) Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate (?) (...) Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbatzi, nici altceva....................si mintea noastra se roteshte ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."

.....................

Ce ar mai fi de zis ?

Probabil nimic sau, dimpotriva...

Cel mai frumos cadou

"Din flori de gheatza am ridicat

Un castel pentru noi doi

Cand vara va fi in toi

Va fi iarna pentru noi.

Ne vom muta la Polul Nord pentru un an

Vom fi vecini cu Mos Craciun

Si-am sa-l bat la cap mereu

In noaptea de ajun

In dar sa-ti dea iubirea mea

Cand vei primi acest cadou

Va-ncepe sa ninga din nou."

fragment "Prima zapada" - Proconsul

Drumul

Spre toate cele spre care merg

merg pe jos.

Vreau sa sosesc,

nu sa ma

ivesc

fara osteneala drumului,

fara singuratatea drumului,

fara confruntarea cu mine insami,

fara dorul

de tine.

Vreau sa ma apropii,

nu sa pic din senin

fara distante,

fara pasi,

fara glasul pasilor

ce spun nespusul.

Pradez astfel multe

pingele,

dar nu pradez

oameni.

Asaltul lucrurilor

Precum cainii, precum lupii,

precum viermii de pamant

ori ca rinoceri salbateci,

africani, in plin avant,

de prin toate colturile,

vin de pretutindeni, piaza,

ca tantarii, milioane,

lucrurile te-asalteaza:

vile si-automobile,

si dineu si caviar,

rufarii pariziene,

japonezul "Sony", iar,

scaune nemtesti si paturi...

obtinute greu, cumva

lucruri de pe sub tejghea

si mai moi si dure trucuri,

lucruri, lucruri, lucruri...

te tarasc cu ele-n stiva

chiar daca esti impotriva

e totuna...

cum s-o faci pe vulpea, oare ?

te strivesc intotdeauna

si te calca in picioare.

Vacanta

Urmeaza sa intram intr-o minivacanta de sarbatori.

As vrea sa va impartasesc o glumita recent auzita:

Se spune ca ar exista 3 categorii de oameni, astfel:

1: Oamenii supradotati, geniile - oameni preocupati de probleme fundamental existentiale;

2: Oamenii medii - oameni care discuta despre evenimente;

3. Oamenii mediocri - cei care discuta...despre altii !

Cuvintele

Cuvintele afectuoase pot fi scurte si usor de rostit, insa ecourile lor sunt cu adevarat nesfarsite.

Cuvintele reprezinta alegeri.

Cuvintele ne umanizeaza.

Cuvintele pot schimba vieti.

Cuvintele pot rani si ofensa.

Cuvintele vin din inima.

Cuvintele celebreaza viata.

Anumite cuvinte ii inspira pe altii si pe noi insine.

Cuvintele de afectiune construiesc si vindeca relatii.

Cuvintele amuzante ne binedispun.

Cuvintele cordiale indica respect si recunostinta.

Cuvintele de iubire duc la formarea unor relatii puternice.

Cuvintele de sustinere ridica moralul.

Cuvintele pline de blandete ii invata pe copii cum sa fie buni.

Te-am cules

Te-am cules din adanc de fantana

si te-am dus acasa pe drum ocolit,

cu atata grija de a nu te pierde

incat dupa cativa pasi am infrunzit.

Te-am amestecat in aluatul cuminte

si te-am framantat indelung fermecata,

incat, nepazita, propria-mi umbra

s-a strecurat in aluat.

Apoi te-am asezat usor pe vatra

si te-am copt din amiaza in amurg

tot furand cu ochii, de departe

din trupul tau cate-un coltuc.

Te-am visat si te-am iubit cu atata pierzare

incat, iarna intreaga, de dupa cuptor

a plans cu mine asurzitor...

Armonie florala

Suave flori ce vă întindeţi

A voastră cupă senzuală

În albele corole îmbrăcate,

Sînteţi miracol al naturii,

în fiece sezon de toamnă.

Sînteţi voi albe orhidee,

Ce lumea o priviţi

În plină armonie,

Etalîndu-vă culoarea albă,

Cu fina voastră măiestrie.

Acei ce neavizaţi întindeţi,

Mîini spre albele corole,

Spălaţi-vă un pic voi înainte,

Spre neîntinarea formelor

Şi-a albelor rochiţe,

În deplina armonie"

Augustina Visan Arnold

Cuvantul

Prin gradinile pustii ale toamnei

de-o noapte intreaga talhareste vantul...

Sfasie tot,

dar nu atinge

Cuvantul.

Lasa-l sa se coaca asemeni

spicului cu aleveole pustii

pentru ca, spulberand instrainarea

sa ramanem vii.

pentru ca in bezna din urma

cand niciun colt de stea

nu va mai sparge cerul luminandu-l

sa straluceasca deasupra fruntilor noastre

Cuvantul.

Aripi

Cand octombrie

cheama cocorii din mlastini,

lebedelor din parc li se reteaza aripile.

Intocmai cum, in vis, la picioarele noastre

descind aeronare

pe care n-am zburat niciodata,

in vis, spre lebedele albe

coboara aripi.

Deasupra

penele stralucitoare,

dedesubt

gingasul puf, in care, noaptea,

iti poti incalzi pliscul.

Aripi credincioase

si sigure.

Fireste, aripile lebedelor

vor creste la loc, dar mai scurte,

cu fiecare toamna mai scurte.

In fiecare toamna, sub ochii nostrii

tineri barbati blajini,

cu ochi albastri,

amputeza visele.

Ori de cate ori, primavara,

contemplu trecerea lebedelor,

ma intreb daca,

platita atat de scump,

frumusetea mai e frumusete.

Cine sunt eu?

Imi place sa-mi pun frecvent aceasta intrebare fiindca eu relationez cu oamenii. Fiindca ador comunicarea si relatiile sociale. Se stie ca autismul emotional este o boala a secolului si ea presupune in pricipal detaşarea accentuata de la realitate, insotita de o predominare a vietii interioare.

Acesti oameni prefera relationarea fata de obiecte in loc de oameni; sunt obsedati de mentinerea obiceiurilor (a rutinelor) si a asemanarilor in viata lor si nu in ultmul rand au tendinta de a cauta insingurarea completa, inchizandu-se fata de lumea din jurul lor.

Deci, cine sunt eu ?

Eu am aflat...si-mi place cine sunt. Ma simt bine cu mine.

Se spune ca ca nu exista ceva numit autism, ci ca exista autisme – o categorie larga de autisme „regresive“.

Gravitatea autismului variază de la sever la uşor, iar acesta se intersectează cu diverse nivele de inteligenta care, variaza de la dificultati profunde de invatare, pina la nivele normale de inteligenta sau, in cazuri mai rare, la inteligenta superioara, chiar aproape de genialitate (aşa numitii "savanţi"/ ‘autistic savants’) acestia din urmă au un talent special, “insule de genialitate”, in anumite domenii.

Unele persoane cu autism emotional pot fi foarte izolate social; altele pot fi pasive in relatiile sociale sau foarte putin interesate de altii; alti indivizi pot fi foarte activ angajati in relatiile sociale, insa intr-un mod ciudat, unidirectional sau de o maniera intruziva, fara a tine seama de reactiile celorlalti. Toate aceste persoane insa au in comun o capacitate redusa de a empatiza, deşi sunt capabili de a fi afectuosi, insa in felul lor.

Exista un tip de interactiune sociala care se intalneste la unii adolescenti si adulti înalt funcţionali specifica prin a forma grupul celor “nenaturali” (‘stilted’), in care indivizii initiaza si sustin contacte sociale, insa intr-o maniera foarte formala si rigida, atat cu strainii, cat si cu familia sau prietenii.

Eu nu trag concluzii. Insa, ma impresioneaza neplacut acest fenomen.

P.S. Imi place mesajul "acceleratzi" :)

Ca un cocos

Sufla in trompeta aceea

tantos,

ca un cocos din rasa Leghorn,

si gainusele din preajma il ascultau topite,

itindu-si

crestele.

Isi plantase palma pe talia trompetei

atat de posesiv,

incat pe sanii fierbinti ai fecioarelor

perlonul

se dezagrega.

Ii petrecuse si ei latul

pe dupa grumaz

si tocmai o sorbea, ca pe o lalea timpurie,

in turbionul trompetei.

N-am vrut sa mai astept sfarsitul,

n-am vrut,

mi-am azvarlit mintile pe tejghea,

ca pe ultimul sfantz,

am tasnit in picioare si,

rasucindu-i cravata pe dupa pumn,

l-am stins de peretele neted

ca pe un chistoc de tigara.

Multumesc 7 Plus

Implicatii emotionale ale iubirii umane

"Chiar si emotia umana numita "dragoste" - atat de ravnita si atat de de dificila, in acelasi timp - ne cere o schimbare esentiala la nivelul vietii de zi cu zi. Imediat ce ne indragostim de cineva, ne simtim fericiti, dar - in acelasi timp - devenim constienti de dorinta noastra interioara de a ne apropia de persoana iubita si de a fi impreuna cu ea. O data cu intelegerea acestei dorinte, constiinta este invadata de impresii care anunta schimbari la nivelul relatiilor pe care le-am avut pana atunci. Prezenta iubirii modifica structura intregii vieti sau macar - incearca sa o faca. Multi oameni sunt complet speriati in fata schimbarii. Gradul de frica implicat in astfel de momente depinde de ce si de cat de multe lucruri trebuie sa ne rupem pentru a alege iubirea. Sau a alege ceea ce ni se pare, credem sau percepem a fi iubire. In cele mai multe situatii suntem legati de lucruri, de bani, de nivelul material, de aspiratiile profesionale, de impresiile lumii, de relatiile cu ceilalti (daca am avut un partener de viata sau singuri fiind putem avea probleme legate de preferintele familiale si este cazul celor care doresc pentru copiii lor un alt partener).

Cei care se indragostesc de alte de persoane si sunt deja casatoriti ori au fost implicati intr-un mariaj de lunga durata au de indurat la nivelul constiintei desprinderea de o istorie intreaga impreuna cu partenerul din trecut. Din punct de vedere emotional toate acestea devin pietre de moara care sunt resimtite emotional sub forma stresului, a incapacitatii de a decide ori a imposibilitatii de a se desprinde de trecut. Acolo unde nefericirea in cuplu este prezenta, detasarea se face mai repede pentru ca ceata, mania, ura si supararile devin motivatii pentru detasare (prezenta acestora indica, insa, nevoia de vindecare in sufletele celor care le traiesc). Emotia umana a "iubirii" incita, atrage si dezlantuie un intreg arsenal karmic, o intreaga framantare in sufletul si constiinta celor ce o traiesc, asa incat, ea, devine purificator de cea mai inalta si rafinata putere. Iubirea aduce la suprafata emotiile ingropate in inconstient in scopul stergerii lor. Ea ne cere sa ne schimbam in intregime relatiile, preferintele sau modul de viata si de aceea toate fragmentele karmice se ivesc la suprafata constiintei, in lumina pentru a fi acceptate si vindecate. Unii isi constientizeaza iubirea pentru partenerii din trecut, aprecierea profunda pe care o au pentru acestia sau legatura sufleteasca. Altii isi constientizeaza ura, respingerea, mania, frustrarea. Altii isi dau seama ca sunt atasati de lucruri, de glasul lumii inconjuratoare sau de valori sociale si ca aceste atasamente ii impiedica sa aleaga iubirea.

Orice ar iesi, insa, in prezenta iubirii, chiar a celei omenesti, in care fiinta este atinsa de putere, iubirea se dovedeste a fi un vindecator natural, puternic, aflat in slujba constiintei umane si a sufletului.

Nicio emotie pe care o traim in timpul evenimentelor nu trebuie negata sau reprimata din nou, cat acceptata si iertata.

Caci de la acest punct incepe dansul iubirii neconditionate!"

7 plus

Asta seara poluam in familie, sau "criminalul din umbra"

Orice activitate umana si implicit existenta individului este de neconceput în afara mediului. De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei componente a sa în parte, îsi pun amprenta asupra nivelului existentei .

Poluarea este un proces a carui evolutie este similara cu dezvoltarea cancerului. Ea este foarte greu sesizabila in momentul producerii ei, cu exceptia accidentelor majore de genul exploziei centralei atomice de la Cernobal. Poluarea produsa de traficul auto nu se manifesta pe loc si nici in timp scurt. Ea reprezinta un proces acumulativ, invizibil pentru ochiul uman, care loveste de cele mai multe ori acolo unde te astepti mai putin - in copiii nostri.

Cateva exemple socante:

Dioxidul de azot (NO2) emis de autovehicule intensifica astmul si scade rezistenta organismului la infectii.
Dioxidul de sulf (SO2) emis de motoarele diesel provoaca ameteli, intensifica astmul si provoaca bronsita cronica.
Ozonul de la nivelul solului (O3), poluant secundar produs in conditii de lumina puternica, irita ochii si caile respiratorii.
Particulele in suspensie emise de vehiculele diesel si pe benzina penetreaza plamanii si provoaca simptome respiratorii; de asemenea, ele introduc materii cancerigene in plamani.
Compusii organici volatili prezenti in gazele de esapament, dintre care benzenul este cel mai periculos, cauzeaza cancerul si provoaca leucemia cand se afla in doze mari datorate traficului auto.
Hidrocarburile poliaromatice emise de autovehicule includ elemente chimice care provoaca cancerul.
Azbestul eliberat in aer de catre sistemul de franare al autovehiculelor provoaca cancerul pulmonar.

........................................lista ar putea continua.....

Ploile acide distrug plantele, recoltele, arborii, atat prin sol si radacini, cat si prin frunze. Ploaia acida poate distruge animalele acvatice atat prin caderea direct in apa, cat si prin spalarea solurilor din vecinatate.

Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui - ca necesitate supravietuirii - reprezinta o problema de certa actualitate.

Un alt factor care dauneaza mediului este accesibilitatea lejera în spatiile verzi. Comportamentul individului polueaza mediul într-o masura mai mare sau mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice. Conservarea functiilor igienico-sanitare, recreativa si estetica ale elementelor componente ale mediului natural constituie o necesitate de bun simt.

Important sa iasa fum

Important sa iasa fum - aprindeti rugul!

Daca aveti sase scaune,

ardeti fara preget jumatate.

Florile ce va inrameaza feresatra

e important

- capital -

sa le ardeti.

Incendiati bratele ce vi s-au incolacit pe dupa

umeri

si lasati-le sa va carbonizeze.

De mine, pana n-am ars

nici n-auziserati.

Pietre migratoare

Vom smulge acest beci

din pamant,

ridicandu-l deasupra capetelor

ca pe-o colivie,

ori vom lua fumul azuriu

si-l vom preface

in turba teluric-roscata

ori in rachitele.

E cineva impotriva?

Se abtine cineva?

Nu sunt statornice pietrele -

nici pietrele nu sunt statornice.

Eu am vazut o piatra

suindu-se in turn,

durand acolo cuib si clocind pietricele

care au invatat apoi,

firesc, sa zboare!

De ce tresariti

cand trece-n zbor

o piatra migratoare?

Langa colivii, pe mesteceni

canta, reintoarse de peste mari

carduri de pietre migratoare.

Cantec in doi

"Si vine toamna iar'

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata sã gustam

cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam

brindusile ardorii

sã infloreasca iar' în noi

si-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor

ne impresoara-n lume norii.

Ce ginduri are soarele cu noi --

nu stim, dar suntem doi."

Lucian Blaga

Suferim?

Suferim pentru ca iubim? Suferim pentru ca nu suntem iubiti?

Suferim pentru ca nu putem iubi? Suferim pentru ca nu ne vedem dragostea recunoscuta si apreciata? Suferim pentru ca ne facem griji din cauza celor pe care ii iubim? Suferim pentru ca ne plictisim de cei pe care ii iubim?

De ce oare suferim?

Lumea

Lumea e asa cum este

ca sa o transformam.

...am uitat numele gazelor,

fie ele albine sau furnici -

sunt toate insecte,

am uitat numele arborilor -

sunt toti masa lemnoasa,

nici pasarile nu mai au

buletine de identitate,

afara de ratele salbatice,

caci, de,

trebuie sa stim in cine tragem;

si cate n-am uitat...

limba a ajuns atat de laconica

incat intr-un minut

se poate spune totul.

De aici si

pustiul launtric;

sufletul poate fi parcurs

intr-o clipa.

Rugaciune

Fie-ti urcusul preasfant,

Soare,

ce urci cu tarie, pururi

realcatuindu-ma

dupa inalta voia ta.

Infasa-ma

intr-o manusa.

De dincolo de fereastra

un tanar arbore

intinde mana.

Copilul a vazut in somn

o jucarie nemaivazuta.

Fie sa aiba parte

de o manusa calda

si ne-despartitoare-de-mana.

Si ce daca

Cred ca are dreptate prietena mea.

Poate ar trebui sa scriu si sa echivalez starile de spirit intr-o forma care sa poate sa transmita pe rand: bucurie, extaz, suferinta, dezolare si iar bucurie!

Si poate eu nu pot sa inteleg ca toate astea ar avea vreun rost ?

Imi simt si traiesc un fel de solitudine, desi ma doresc vie intre oameni?

Si ce daca ma simt ca-ntr-un final paradoxal si nu vad acum alta scena ?

Si ce daca... doar o zi te simti iubit ...si alte zece te simti coplesit de un cameleon al iubirii?

De ce sa impovarezi cu asta pe oamenii buni?

Mai intai

Mai intai arata-mi

unde e Apusul.

Voi inchide ermetic

aceasta parte a lumii;

astazi nu vreau ca soarele

sa coboare

sub orizont.

Aratatoarelor de la ceasuri

astazi

le interzic miscarea.

Pulsul imi bate

atat de veridic

si de acut,

incat timpul se retrage

din ceasuri,

si din calendare clipe,

instituindu-se in sange.

Priveste

Priveste

aceasta zi sperioasa si galbena

ca un boboc abia rasarit din gaoace.

Priveste

acest clestar ce nu cuteaza

sa se clinteasca.

Priveste

aceasta floare ce-si desface

inspaimantata de sine insasi

corola.

Priveste-le.

Niciodata nu te-ai vazut

de atat de aproape.

Veverita

Se pare ca prezenta unui brat retezat

se resimte inca multa vreme.

Arunc trei pumni de tarana

pe sicriul defunctului.

Am cunoscut o tanara fata

pe atat de aproape incat i-am distins cel dintai

filigramele brumei

in plete.

Ascultam

rasul sincer

in care scaldau

cuvintele grave.

Era veverita.

Nimeni nu va regasi vreodata securea rece

care i-a retezat

gatlejul.

Stia

ca nu mai are gatlej,

dar simtea

ca are.

A sarit de pe un brad inmiresmat pe altul si

a murit.

Extaz

Cuvantul extaz vine din greceste si inseamna a iesi din sine.

A fi tot timpul in afara sinelui inseamna sa ceri prea mult de la sufletul si trupul tau.

Un calugar spunea ca toti stramosii nostri si toti urmasii sunt prezenti in noi. Cand ne eliberam, o facem pentru intreaga umanitate.

Sa iubim cactusii ?

Cactusul nu-i vinovat.

Ariciul verde, odata, demult, a avut tulpini si frunze adevarate.

A fost insa obligat sa se adapteze la conditii extremale.

Frunzele s-au transformat treptat in spini, ghimpi si tepisori.

Chiar si tulpinile lui s-au ingrosat treptat, acoperindu-se cu o pojghita de ceara.

Foloseste economic apa pe care o acumuleaza.

Ariciul nu suporta curentii de aer.

El are nevoie de mult soare si trebuie stropit dimineata devreme.

Ciudata lume a cactusilor iti dezvaluie un farmec floral aparte, greu de egalat. Dar si mai greu de mangaiat.

Am visat...

Am visat flori de castan. Le-am atins doar cu privirea.Bucurie de copil, colorata-n paralele.Te-am chemat sa-mi prinzi o mana. Pe o floare de castan,

Surazand, ai spus ca mana nu e buna sa cuprinda fericirea. Am clipit si m-am oprit. Am stiut inca odata. Ca acolo-i nemurirea!

Era iubirea

Timpul nu mai trecea.

Era iubirea.

Numai in fata ei se opreste

timpul.

Puteam aduna secundele

cum aduni nisipul in pumni,

risipindu-le apoi, dupa voie,

in dreapta si-n stanga.

Metalul nu ruginea.

Florile uitau sa moara.

Si atunci noi am uitat sa numaram.

E minunat,

pe cea mai inalta scala,

e minunat

ca iubirea nu stie sa numere.

Racoare autumnala

Astazi universul s-a intors spre inauntru.

Vrabia inghetata spre nimicul cald

ce mai dainuie in ea.

Campul verde prin miristea roscata

Barba ce o va inalta la primavara spre cer.

Eu ma uit cum

se inmultesc in mine,

ca niste mircoorganisme,

visele zadarnice.

Pamantul alearga

cu ochii in oglinda retrovizoare

curios daca ar izbucni sau nu

vreo reactie.

Samanta priveste in sine

cu ochii mariti de teroare.

Ce voi deveni?

gaza? arbore?

floare? om? neom?

om? neom?

Indoiala

Credinta e oarba,

Indoiala are nevoie de fapte.

Ei bine, eu ma indoiesc de faptul

ca a sta incremenit langa focul vesnic

inseamna a intelege focul si vesnicia.

Nu in vapaia incendiilor,

nu la capataiul marilor febre,

sau langa clocotul fontei

si nici unde se incruciseaza privirile vrajmasilor;

acolo nu esti de gasit.

Ma indoiesc si de faptul ca ai fi Prometeu.

Nu prea aduci a talhar de foc

pentru altii;

Prea ai incremenit.

Nici paganii nu strajuiesc astfel focul.

Inlauntrul tau ticaie

timpul inert al trecatorului.

Nu adaugi nicio scanteie

focului vesnic.

Flacara se izbeste de tine

ca de o stalactita;

Adevaratii purtatori de foc

au trupurile acoperite de plagi.

Scrisori neexpediate

Cele mai incarcate de sens

sunt scrisorile neexpediate,

pe care le citeste doar focul.

De fapt imboldul necomunicarii

e mai vechi decat scrierea.

E un dialog cu necuprinsul,

cu sine in necuprins.

E neputinta de a te margini

la teritoriul nemarginit de marginit

al cuvintelor.

Ea creaza functia de a vorbi cu sine.

Nu tulburati un copil

care vorbeste cu sine insusi.

Nu veti intelege nimic,

iar copilul si-ar putea frange gatul

cazand din nemarginirea unde traia

in clipa cand l-ati strigat.

Cine sunt eu?

Sunt oare camp pustiu?

Ori cu belsug camara?

Sunt migratoare aripa?

Ori doar la drum tovaras?

Sunt oare desfrunzirea?

Sau bob de insamantare.

Sunt oare amintirea?

Sau a sperantei raza?

Imi spui ciocanitoare ce-mi ciocanesti in piept?

Sunt ca o radacina.

Sunt ram ce scanteiaza?

Voi imbratisa eu vanturi ce dinspre zari le-astept?

Mi-e draga oare casa?

sau drumu-ntr-adevar?

N-ai drum nu iesi in lume si nici nu te intorci acasa.

Despica-i drumul inimii,

pamantul, ca pe-un mar...

Da-i darul prietenului,

dar samanta o pastreaza!

Sfaturi practice

Cum se pastreaza inima

Nu stiu.

Dar nici nu cred ca trebuie.

Sfaturi practice

3. Cum se pastreaza apropierea

Usor, fara durere, intocmai ca Pamantul

Intoarce-te dinspre lumina

si porneste singur spre mare.

Umbla de parca n-ai exista,

de parca n-ai avea nici ganduri,

nici respiratie nici priviri;

Inainteaza pe plaja cu vantul in piept

respira adanc - pe gura, prin ochi.

Imbraca-te in spatiu

si nu mai intinde ca odinioara pe palma

valul sfasiat de furtuna,

azvarlit spre ceruri si apoi coborat milostiv pe pamant.

Calca pe propriile tale rasfrangeri fluide.

Dantela algelor,

stelele confuze ale meduzelor,

linistea imbibata cu sare,

devenind treptat densa ca albastrul amurgului...

Singur, singur ca un pescarus,

masoara-ti singuratatea cu departare,

umbla cu vantul in piept

asa cum ti-am spus,

si apoi deodata, curat si liber, usor

intocmai ca Pamantul,

intoarce-te in imbratisarea privirilor tale.

Sfaturi practice

2. Cum se pastreaza bucuria

Razi de tine pana la scancet,

pana la ultima lacrima,

pana in zori;

pune-ti, rid cu rid,

dezamagirile una sub alta

si cand sa tragi linie si sa aduni

aseaza-ti in locul acelei linii

ultimul fir de par.

Afland suma, roseste brusc,

roseste pana incep sa-ti tiuie urechile;

osandeste fir cu fir trecutul

la judecata noptii,

traieste noaptea aceea cu gandul ca e fara capat

si cazi apoi

in prapastia larg deschisa a zorilor.

Sfaturi practice

1. Cum se pastreaza trandafirii:

Primeste-i cu inima nod in gatlej, cu degetele
tremurande si tipat repede stins
intre zambet si lacrima,
aseaza-i neindemanatec in glastra
(fara sa le retezi tulpinile, fara aspirina si alte mofturi)
In inima pastreaza-i, in apele ochilor
(cealalta apa e doar sa fie)
Seara
cobora-ti pleoapele peste trandafirii rasfranti
in pupile,
iar a doua zi trezeste-te cu noaptea-n cap sa contempli
rasaritul prin petalele lor stravezii.
Cand ai in preajma un trandafir, nu-ti ingadui gesturi bruste
fii cuminte si iradiaza
pune lantul la usa si nu da drumul nimanui,
mai cu seama tristetii.

Stiu

Stiu unde esti,

dar n-am sa te caut acolo,

Nu in pamant roditor - in piatra

am sa seman,

pentru ca dragostea sa prinda radacini

in imposibil

Dintre toate caile ce te ajung

o aleg pe cea ocolita,

pentru ca sa te simt rasarind langa mine

de unde esti cu neputinta,

pentru ca,

atunci cand ochii nostri se vor intalni,

sa explodeze in ei departea.

Este o zi speciala

"Cand ne-am zarit, aerul dintre noi

si-a aruncat dintr-o data

imaginea copacilor, indiferenti si goi,

pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,

unul spre celalalt, si-atat de iute,

ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,

si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate asa cum tin trupul copilariei, in trecut,

cu mortile-i nerepetate.

Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut."

Cosmar citadin

Daca ai capacitatea sa privesti dincolo de aparente, nu trebuie sa spui nimanui ceea ce "vezi".

Daca sefii si sefuletii se "mananca" intre ei...imagineaza-ti ca ploua.

Nu atentiona de pericol fiindca ai sa simti propria barca in deriva.

Nu e bine sa-ti asculti constiinta care tipa si nici sa avertizezi.

Nu ai voie sa fii samaritean. Nici chiar atunci cand iti ranesti olfactivul.

Mai bine incearca sa-ti pui masca pe figura si sa faci un joc de glezne.

Daca nu poti sa-ti revii, da fuga sa-ti mai cumperi un rand de piele.

Sintagma: grup social omogen si cuvintele: loialitate, forta, curaj genereaza o gargara cu indiferenta.

Extraveralul se elibereaza fara reteta si pana dimineata esti ca nou.

Degeaba te nasti vultur daca ai fost adoptat de o mama ratza. N-o sa poti zbura niciodata prea sus si nici prea departe!

Somn bizar

Aceasta nu este o dedicatie muzicala.

Este doar o lupta a sinelui cu supraeul. Iar eul buclucash anunta: uicap, la fereastra ti-a zambit o noua zi!

Am iesit in intampinarea ei cu "o mie de ganduri" mai grele ca plumbul.

Am inceput sa decartez din ele...Au mai ramas noua sute nouazeci si noua si deja se apropie apusul...

Nu vreau sa adorm sub greutatea lor fiindca ma tem de metamorfoza spre cosmaruri.

"Somnul ratiunii... ce face el? Mda, mi-am amintit si nu-mi place.

- "Sa nu te fi intersectat cu intamplarea din cauza careia... Da, da, da! Si sa te fi nascut amiba ... mult, muult mai bine era !

I feel good! :)

Va las cu Iris!

"Nu pricepi ca n-ai ce sa-mi mai dai

Intelegi ca nu poti tot sa ai

Chiar nu vezi ca ei nu te mai vor

Chiar nu simti durerea-n ochii lor

Chiar nu vrei sa dai din tot ce ai

Planul tau de la-nceput

S-a nascut dintr-un stranut

Vrei sa dormi si dormi

Nici ca-ti imaginezi

Vrei sa dormi si dormi

Tu nu poti sa visezi

Vrei sa dormi si dormi

Doar perna ta o vezi

Vrei sa dormi si dormi

Si nici ca vrei sa-i crezi

Ei se uita-n urma cum te stingi

Ochii lor te-au prins acum inchisi

Chiar nu stii ca esti un zar

Aruncat cu nor bizar

Sufletul ti-l bei cu pai

....................................."

Eul la judecata

" Oare ce stiu eu

despre aceste balcoane?

Permanenta padurii

in absenta pietrei

pe un peron.

Dar judecata adevarului

se schimba ca un tipar de pulbere

de trepte prafuite...

Ochii interiori

cauta trupul -

cristale moi

putrezind la mareea

eului.

Mi-ar placea sa fiu prezent

la o incrucisare de drumuri

unde nervii mangaie oasele

dar azi tuturor le e teama

de amenintarea celulelor nebune...

Ar fi trebuie sa invat padurile

eului

si sa-l cunosc

la fel ca pe cel ce se-nchina seara

si ma-nsoteste la distrugerile zilnice."

A.Amprimoz

Fericirea?

Sotiile sunt cicalitoare...

Sotii sunt egoisti, posesivi si gelosi.

Relatiile extraconjugale sunt periculoase. "11 minute" si stres cat restul zilelor.

Concubinajul creaza legaturi imorale.

Burlacia e anosta.

Unde e fericirea ?

Ahh...in perioada prescolara :)

Domnul Miklos

La un gratarel cu frigarui...mmm!!!

Pescaria cu crapi a gospodarului (miniatura)

In timp ce marea majoritate a semenilor cu dare de mana aleg sa-si petreaca vacantele in locatii cu peninsule luxuriante care au avantajul unor servicii ireprosabile, eu am ales sa vizitez Romania si anul acesta, reusind sa fac si economii.

Odata ce treci muntii inspre Ardeal, regasesti cu placere sentimentul de apartenenta . Poti sa intalnesti acolo cu usurinta romanul neaos, cu bun simt, care te invita la masa lui si te indeamna din priviri sa nu prea te grabesti la plecare. Privirea lui e albastra si senina ca cerul luminos si ca apa din izvorul Crisului.
Domnul Miklos nu se mira ca ai aterizat pe capul lui cu inca trei familii si nu se pierde cu firea daca bucatele nu-s inca gata.

Zambetul lui e cat toata fata atunci cand spune o gluma ardeleneasca sau o picanterie ungureasca si te tine neclintit pe scaun.

"Dar cum sa plecati? Abia ce am facut o palinka arsa!" spune cu incantare dl. Miklos. Este inutil sa-ti verifici ceasul, oricum programul zilei s-a modificat iar vraja locului te tintuieste pe scaun. Anul acesta a fost mare seceta, dar nu-i poti refuza d-lui Miklos placerea de a-si arata gospodaria si gradina muncita cu atata dragoste.
Trebuie sa fiti convinsi ca nu se poate pleca neghiftuit de bucate, fiindca ardeleanul iti serveste la masa o multime de "chestii" frumos aranjate si apetisante.

Si acum, sa va descriu un moment hilar petrecut la finalul vizitei: in timp ce-mi ofeream ospitalitatea ca revansa, dl. Miklos cade pe ganduri pret de cateva secunde bune : "De cand n-am mai fost eu oare la Bucuresti? De cand? de cand? de cand?....."
Si survine revelatia :" Cred ca n-am fost niciodata!" si hototele noastre de ras admirativ pentru naturaletea gestului sau.

Sa traiesti ani multi si buni dl. Miklos, iar la anu' de-om fi sanatosi cu totii, o sa-ti trecem iara pragul !

Romania cea frumoasa

Crucea

Lacul de nuferi din Felix

Curcubeu vazut din Busteni!