Sa aveti iubire fara margini si vise cu oameni !

Nu-mi vine sa cred ca suntem la final de an.Hmmm, parca as vrea sa mai intarzie un pic acest final, sa-mi dea ragaz sa mai "rezolv" cate ceva. Am senzatia ca ar fi trebuit sa umplu cateva nise cu mai mult "material".
Nu-i nimic grav, e doar o senzatie si pentru ca mi se intampla pentru prima data, imi pare straniu.
Insa, timpul marsaluieste in ritmul sau firesc si ma taxeaza emotional.

Una peste alta, a mai trecut un an si basta.

Cineva spunea ca efectele crizei financiare mondiale vor face ca oamenii sa se apropie mai mult intre ei, sa se concentreze mai mult pe relatiile afective si mai putin pe goana dupa avere :P In virtutea faptului ca disperarea unora va avea si efecte urate, eu chiar sper ca oamenii sa-si intoarca fetzele catre oameni si nu catre obiecte.

Sa vina un an mai bun ? Pare o dorinta fireasca :)
Noi il primim oricum ar veni.

LA MULTI ANI FERICITI !!!

Credinta

"Daca pamantul pe care-l cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala".

Vorbe spuse de regina Isabela lui Columb.

Aici, in inima mea

sunteti voi, cei care treceti pe aici.
CRACIUN FERICIT!

"Ce vrei sa spui cand afirmi ca omul este o masina?"

Traiesti momentul prezent ? Recunosti lucrurile asa cum sunt acum? Sau continui sa le vezi cu vechii tai ochi?

Nu ai clisee ?

Noi clasam imediat lucrurile in fisiere gata facute. De exemplu, esti hindus si cunosti un om pe care il simpatizezi foarte mult. Omul arata bine, este foarte dragut si te simti bine in prezenta lui. Apoi ii pui anumite intrebari si el iti spune: "sunt mahomedan". S-a terminat.Vibratia aceea placuta dispare; ai batut in retragere. Fiindca ai un fisier si in fisier scrie ca mahomedanii nu sunt buni.Tu esti hindus, mahomedanii sunt rai. Il categorisesti imediat pe individ si-l clasezi. Nu te mai intereseaza omul real.

Realitatea spunea altceva, dar contrazicea categoriilor si teoriilor tale.

A fi constient, inseamna a fi om. Deplin constient, esti deplin om. Complet inconstient, esti o masina.

OSHO

Doamne, cat sunt de bun !!!

Telefonul mobil e de vina:) Imagini: spectacol - drum spre casa

Asculta-ti inima

Cateodata am un sentiment de deznadejde fata de uimirea incercata de neimpliniri a celor apropiati.
Mi-as dori in acele momente sa-mi umplu pocalul de a-mi fi de-ajuns.

LA MULTI ANI RADU BELIGAN

"Cea mai mare boala a omului este singuratatea. Cateodata, cand te gandesti la ea, moartea e ceva frumos, ceva romantic, poate. Chestia naspa e ca a doua zi esti teapan ca dracu." - din monologul Maestrului Beligan.

Actorul fara egal al generatiilor noastre, avand una dintre cele mai prolifice cariere in filmul romanesc, si-a sarbatorit azi implinirea a 90 de ani de viata jucand la TNB - Sala Amfiteatru, in piesa EGOISTUL de Jean Anouilh, la care semneaza regia. Radu Beligan este “creator al unei opere dramatice remarcabile, emblematica pentru arta scenica romaneasca si pentru teatrul lumii".

Pot sa spun ca a fost un moment deosebit de emotionant sa ma aflu printre cei care l-au aplaudat din toata inima la scena deschisa. Ma intreb cu emotie, care este secretul prin care reuseste sa ramana atat de spiritual, sa transmita fara nicio problema toate mesajele simbolice care insotesc actul artistic, teatral, traind inca, prin arta.

SA NE TRAIESTI MAESTRE !

Cunoasterea

A cunoaste mai mult acolo unde totul pare cunoscut, e insasi esenta vietii noastre.
Cunoasterea e un desis in care intram cu securea setei de stiinta. Lovim in perdeaua de nuiele ca taranul cubanez in trestia de zahar. Doar ca padurea cunostintei e miraculoasa, vasta, la fiecare pas e noua, nestiuta, nebanuita. Ne oprim in navala noastra nestavilita doar in poienile inundate de lumina.
Si cateodata, lumina ne reteaza aripile intr-o ploaie de noapte, plina de lanturi.

Inca o zi in Paradis

"Daca vreti sa va pictez ingeri, aratati-mi-i!", zicea zeflemitor Courbet. Dar pictura Renasterii e plina de ingeri pe care nimeni nu i-a vazut si de paradisuri in care nimeni n-a locuit. Ceea ce inseamna ca artistii au inchis uneori ochii pentru a vedea mai bine.

Gluma

Glumele au fost inventate fiindca societatea a uitat cum sa rada.
Intr-o lume mai buna, in care oamenii ar rade mai mult, aceasta nevoie s-ar disipa.
Daca am intelege de fiecare data ridicolul vietii, am sesiza ca viata arata foarte mult cu o gluma.
Copiii inteleg viata fara complicatele aspecte ale fatarniciei si de aceea ei rad mai usor si mai zgomotos. Copiii pun mai mereu in incurcatura pe cei mari, fiindca reusesc sa sesizeze nuanta fina a acestui ridicol.
Exemplu: Mama ii spune copilului continuu: "sa nu minti, intotdeauna sa spui adevarul!". Peste cateva minute bate cineva la usa iar mama isi trimite copilul sa raspunda si sa spuna ca "mama nu e acasa". Atunci copilul rade fiindca nu poate crede ceea ce spune mama sa: E RIDICOL ceea ce spune.
Ori de cate ori vom rade, ridicolul vietii va patrunde prin ochelarii nostri de cal si vom redeveni pentru cateva minute copii. O gluma iti poate aduce inapoi copilaria si inocenta.

Pretuirea neconditionata

Daca privim personalitatea ca pe un fel de “masca” pe care o folosim in raport cu alte persoane, in viata cotidiana, este important ca aceasta “masca” sa fie similara “sinelui interior” real, pentru ca, in caz contrar, omul ar fi considerat drept un prefacut.
Chiar daca personalitatea se potriveste cu sinele interior, nu este totusi identica cu acesta si fiecare persoana este singura care stie cum este pe dinauntru.
Pentru majoritatea oamenilor exista cel putin una sau doua persoane, in decursul vietii, care il pretuiesc neconditionat. Altfel spus, individul stie ca a existat sau exista cineva, care tine la el indiferent de comportamentul sau.
Pretuirea neconditionata este deosebit de valoroasa, pentru ca elibereaza omul de necesitatea de a cauta tot timpul aprobarea sociala, dandu-i in schimb libertatea de a-si exprima talentele si capacitatile. Cu alte cuvinte, oamenii isi pot exprima necesitatea de autoactualizare fara sa aiba grija dezaprobarilor exterioare pe care le-ar putea produce.
Exista din nefericire un tip de educatie a parintilor care presupune a nu oferi copiilor sentimentul puternic de a fi iubiti si apreciati in mod absolut, in schimb le conditioneaza intotdeauna dragostea de “buna purtare”. Acest lucru transmite copilului mesajul ca nu este iubit de loc si ca parintilor le-ar fi placut, de fapt, un alt copil, ideal, care sa nu fie niciodata obraznic. Acesti copii vor trai cu dorinta intensa de a fi admirati de altii, neglijandu-si in tot acest timp autoactualizarea.
Vor deveni adultii care vor tinde sa aiba standarde ridicate de comportament, foarte nerealiste, iar conceptia lor despre sine, ideala, nu se va mai corela cu sinele real.

Paradis

„Candva, am fost si eu in marginea unui desert. Am inteles atunci ca nimic nu se poate cladi pe nisipul care a curs din clepsidra.
Toate pacatele pe care nu le-am savarsit sunt elanuri ratate si daca trebuie sa ma mustru pentru ceva, in primul rand trebuie sa ma mustru pentru ca destule prejudecati m-au impiedicat sa beau cand mi-a fost sete, sa musc dintr-un fruct cand mi-a fost foame, sa fac marturisiri cand am iubit. Si ce virtute e aceea de a spune „nu”? Ce intelepciune e aceea de a porunci inimii sa taca ? Daca n-am fost destul de fericit cat am visat este pentru ca n-am avut curajul sau n-am stiut sa fiu destul de pacatos”

Octavian Paler/ Polemici cordiale

Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant ?

"Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Dar eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana.

Constientizarea

Anecdota:

"Un mare filozof si matematician de renume mondial, era pasagerul unui avion. Statea pe locul sau si se gandea la niste probleme grele de matematica, cand veni anuntul capitanului : " Imi pare rau, vom avea o usoara intarziere. Motorul nr. 1 s-a defectat si acum zburam numai cu 3 motoare." Dupa 10 minute veni un alt anunt: "Ma tem ca vom intarzia si mai mult; motoarele nr. 2 si 3 s-au defectat si a mai ramas numai motorul nr.4" Atunci filozoful se intoarse spre vecinul de langa el si-i spuse: "Fir-ar sa fie! Daca si celalalt se defecteaza, vom sta aici sus toata noaptea!"

Cant te gandesti intr-un anumit sens, chiar si problemele absurde par a avea o rezolvare.
Analiza te ajuta. Te face sa fii mai aproape de realitatea ta.
Constientizarea este insa o mare revolutie; o schimbare profunda fiindca iti scoate constiinta din toate conditionarile. Constiinta trebuie sa ramana neconditionata, pura.
Depinde de tine. Corpul are musculatura iar mintea are conditionarile; daca tanjesti dupa probleme, poti intra in corp, in mental si sa iti faci probleme care sa te preocupe. Daca nu vrei sa ai probleme, poti ramane in afara. Problema va ramane ca o imprimare la nivelul corpului, mentalului, dar tu vei ramane in afara si departe de ea.

Emotie

O combinatie mirifica de sunete si armonii invelesc tot aerul din jur cu mandolina, vioara... si restul instrumentelor orchestrale. Vioara suspina, plange si infioara, iar mandolina atinge din cand in cand inima povestii ce ai trait-o sau pe care urmeaza s-o traiesti.
Imi place atat de mult incat am vrut sa o am si aici. Ea imi va readuce placut in memorie, fragment intreg al reveriei mele.
Am gasit-o intamplator pe blogul unui om foarte talentat. De atunci, o ascult in interior pe repeat.
"Iti multumesc ca existi - tie, celui care te gandesti la mine"

Loreena McKennitt - Cesaria Evora - Tango To Evora

Concepte care dau motivatii

„Eu sunt bun/a, tu esti la fel de bun/a. Atunci cine e de vina ca nu ne intelegem ?” Intrebare pusa la o analiza a starilor tranzactionale.
Imagineaza-ti ca ai de-a face cu o persoana care se arata aspra si taioasa. Daca iti creezi un set de concepte personale prin care sa ii interpretezi comportamentul ca intolerant si inspaimantator, vei interactiona cu ea cu totul altfel fata de un om care are un set de concepte personale prin care sa califice acelasi comportament ca fiind hotarat si pozitiv.
Ce se intampla ?
Persoana este aceeasi, la fel si comportamentul sau.
Dar felul in care il interpretezi iti va influenta modul in care vei relationa cu persoana respectiva. La fel de mult va fi influentata inclinatia de a cere sfatul sau ajutorul acestei persoane sau de a incheia afaceri profitabile. Daca te sperie sau te intimideaza, nu vei fi motivat sa te apropii sau sa ai de-a face prea mult cu ea. De fapt, s-ar putea ca motivatia sa fie indreptata in sens opus, adica vei fi motivat sa o eviti pe cat posibil.
Pe de alta parte, daca ii interpretezi comportamentul ca fiind hotarat si pozitiv, vei fi motivat sa te apropii atunci cand vei avea nevoie de un sfat si cand vei lua hotarari importante pentru tine.
Conceptele personale orchestreaza orice relatie sau comunicare interumana, mai ales atunci cand incercam sa protejam anumite lucruri, profund legate de respectul nostru de sine.

Eu, azi

Picaturi de roua prelinse in suflet, suav, par a desprinde din ganduri
arome, uitate demult in penumbre.
Si-un zambet se naste, mai greu stingherit de frica de neant a clipei.

Libertate

"Traiam pe atunci, si mai tarziu la fel - voi mai vorbi despre asta - cu ideea fixa ca nu trebuia sa ma leg de nimic, sa ma atasez de nimic, pentru a fi liber. Imi spuneam ca orice devotament, orice fidelitate m-ar dresa, m-ar inlantui. I-as fi ras in nas celui care mi-ar fi zis ca numai legat de cineva, de ceva poti sa fii cu adevarat liber si ca eu insumi voi ajunge intr-o zi la aceasta concluzie..."

Un om norocos / Octavian Paler

Scrisoare catre Mos Craciun - leapsa

Te astept Moshule sa treci si pe la usa mea, te rog frumos...si sa lasi din tolba ta, cate un pic din fiecare: vis frumos, iubire si iertare, credinta, compasiune si curaj, toleranta, oricat de multa sanatate si lina mangaiere a razelor de soare interior.
Poate ca iti cer prea mult, dar este foarte important pentru mine.
Daca am fost cuminte ? Nu stiu Moshule sa fiu altfel :P
Si daca totusi n-ai sa ajungi, eu stiu ca-n sufletul tau, vei tine aceste daruri pentru mine.

Incercati si voi prieteni sa primiti un strop din gustul bucuriei de copil si compuneti scrisorele aromate pentru Moshul (Cristia, Iulia, Viviana, Geni, Liana, Ovi ,alaturi de oricine se lasa inspirat de magia zilelor frumoase de sarbatoare, pline de basm) - cu scuze, ca nu m-am adresat si tehnocratilor, care in mod cert sunt foarte ocupati zilele astea :)

Silence

Viata este legata de obligativitatea persoanei umane de „a-fi-in-lume” sau „de-a-fi-conforma-cu-realitatea-lumii”. Ori aceasta realitate este limitata si astfel ea inchide persoana umana, impunandu-i propriile sale limite.
Desprinderea de lume, eliberarea de presiunea pulsiunilor primare este resimtita ca o stare ideala, ca o implinire a propriului eu. Omul, fiinta bipolara, aspira catre un ideal absolut, catre eternitate, puritate, liniste si echilibru.

Eruditia divina

Eruditia divina inseamna iubire.

Intelectul fara iubire nu poate si nu stie sa ierte fiindca intelectul pretinde ca logica si ratiunea sunt stari care-l fac pe om superior.

Fara a fi tu acela care iubeste, vei depinde de comportamentele altora si de raspunsurile lor.

Avem in noi dragostea pe care o cautam cu disperare in afara, in bunavointa celor din jur, in darurile sau in bucuriile altora.

Sufletul si mintea care nu percep iubirea in interior sfarsesc prin a trai disperari si suferinte fara margini.

7 Plus

Anecdota

O soferita pe un Tir, dupa o calatorie lunga, a ajuns la destinatie pe la miezul noptii si isi parca masina. Sergentul care era de paza i-a aratat unde sa-si parcheze camionul si apoi a intrebat-o: "Unde vei dormi la noapte?" Fata i-a explicat cum ca singurul lucru pe care il putea face era sa se lungeasca in cabina. Era o noapte friguroasa si dupa ce sergentul se gandi o clipa spuse: "Daca vrei, poti folosi camera mea. Eu voi dormi pe dusumea." Oferta a fost acceptata cu multumiri. Dupa ce fata s-a urcat in pat, i-a parut rau de sergentul intins pe jos, pe dusumeaua rece si tare, asa ca i-a spus: "Asta nu este drept; de ce nu vii aici sa te inghesui in pat langa mine?" Lucrul fiind facut, sergentul zise: "Pai, cum vrei sa fie ? Vrei sa dormi ca celibatara sau ca sotie?" Fata chicoti si spuse: "Cred ca ar fi bine daca am dormi ca sot si sotie, nu-i asa?" "Bine, eu nu sunt prea insistent, atunci vom dormi ca sot si sotie" zise sergentul intorcandu-i spatele si cufundandu-se in somn.

Casatoria plictiseste daca in ea nu apare nimic spiritual.De aceea vezi atatea fetze plictisite in toata lumea.Da-i vietii o senzatie superioara si senzatia inferioara va disparea.Cand esti plictisit de o femeie, adanc inlauntrul tau, tu stii ca si ea trebuie sa fie plictisita de tine.

Jung spunea ca barbatii au nevoie de doua tipuri de femei: una de tip mama, de tip sotie si cealalta de tip amanta, inspiratia. Daca barbatul are nevoie de doua tipuri de femei, atunci si femeile au nevoie de doua tipuri de barbati: tipul Don Juan si tipul sot.

Sigur, o mare parte a omenirii va continua sa-si schimbe partenerii si nu e nimic rau in asta. Singura problema care apare este: ce faci cu copiii ?

Politica

"Lumea politicii este fundamental la nivel instinctiv. Ea apartine legii junglei. Cine e mare e si tare. Iar oamenii interesati de politica sunt in majoritate mediocri. Politica nu are nevoie de nicio calificare in afara de una - un profund sentiment de inferioritate.

Politica inseamna vointa de a stapani.

Friedrich Nietzsche a scris o carte, Vointa de a stapani. Ea e foarte importanta, pentru ca vointa se exprima in multe feluri. Asa ca trebuie inteles ca politica nu inseamna numai politica ce este cunoscuta sub acest nume. Ori de cate ori cineva incearca sa obtina o pozitie de forta, e politica. Nu conteaza daca asta are legatura cu statul, cu guvernul...

Pentru mine, lumea politicii este mai cuprinzatoare decat se intelege in general. De-a lungul istoriei, barbatul a incercat o strategie politica privitor la femeie - aceea ca ii este inferioara. Si a convins-o. Femeia nu este nici inferioara barbatului, nici superioara."

Osho

Orice mecanism de declansare a puterii te face politician.

Love

Se uita la mine cu ochii aceia cafenii, limpezi, intrebatori !
Milimiimi de secunda privirea lui imi strapunge constientul si-l defragmenteaza.
Mimarea lipsei mele de atentie nu-l atinge fiindca simte dincolo de exprimarea superflua, disimulata.
Fidel vegherii, ridicand cate o spranceana, asteapta sa simta cum se topesc toti ghetarii – musafiri nepoftiti in casa sufletului meu.
Mi-a starnit iarasi un minuscul sentiment de vinovatie fiindca el e obisnuit cu tandrete.
Si n-am nicio sansa sa fiu perceputa la alta scala decat cea reala.
Cand se alinta si vrea mangaiere o face pentru ca are memoria gesturilor oferite cu tandrete.

Animalutul meu - o boxerita de opt ani – pe care niciodata, nimic omenesc n-o poate insela.

Si nu uita

ca...
"Cei mai tristi solitari si-au cautat o ocupatie oarecare in cadrul singuratii lor, ca sa le treaca timpul, in loc sa semene ceva pe malul acelui izvor din adanc, sa astepte incoltirea semintelor si fructul. Dupa care, revenind intre oameni, sa le arate rodul muncii lor. Iar oamenii vor spune, poate, ca n-avem in palma decat niste pastai seci care nu potolesc foamea nimanui. Atunci vom sti ca nu izvorul din adanc a fost de vina, ci noi nu ne-am priceput sa cultivam pamantul sau n-am avut destula rabdare sa asteptam sa se coaca roadele. Le-am cules verzi si ele ni s-au uscat in palma." Octavian Paler

Multumesc si eu!

Vi s-a spus vreodata: "Multumesc ca esti un om atat de bun!" ?

Mie mi s-a mai spus, dar azi am primit din nou acest mesaj atat de frumos mangaietor si cred ca TU esti un Om Deosebit, daca simti astfel despre mine.

Nu e nici pe departe o manifestare laudativa, ci un sentiment cald, neimitativ, spontan.

Multumesc si eu Iulia

Puterea asta trebuie sa o ai tu. So Why

Prometeul lui Goethe

"De la inceput cuvantul tau

Mi-a fost a cerului lumina!

De parca sufletu-mi cu sine-ar fi vorbit

Si siesi s-ar fi dezvaluit,

Si armonii congeniale

In el din sine-ar fi vibrat:

Iata ce-au fost vorbele tale.

Asa ca eu nu eram eu,

Si cand gandeam ca eu vorbesc

Vorbea o zeitate,

Iar cand ziceam ca zeii vorbesc

Eu insumi doar vorbeam.

Asta-i cu tine si cu mine,

Iti apartine din strafund

Iubirea-mi pentru totdeauna!

............................................"

Goethe, fragment din "Prometheus"

Prometeu este creatorul si plamaditorul sigur pe sine, asemeni zeilor. Dar Prometeu depinde de sufletul sau.

Ganduri, ganduri

Ce inseamna curajul ?
E o doza de nebunie asumata sau este capacitatea de a ne depasi limitele interioare ?
Ma intreb retoric de ce imi asum zi de zi riscul de a face acest sport extrem care inseamna sofatul in Bucuresti ? De ce nu circul si eu ca un om normal cu mijloacele de transport in comun ? Sa ma asez si eu calma pe o bancuta de metrou si sa contemplu fetele preocupate ale calatorilor sau sa citesc (cum face Andrei)
De ce ma expun intr-o lupta inegala si adesea lipsita de fair-play ?
Ma intreaba nedumiriti unii dintre colegi, dupa ce ma aud lamentandu-ma ca imi ia un sfert de ora sa ma parchez cat de cat aproape de serviciu, de ce nu las masina acasa ?
Chiar asa . De ce?
Sa fie o doza de masochism sau doar placerea de a invinge inertia chiar cu riscul epuizarii unei energii foarte mari ?

Si n-ar fi numai problema parcarii „calutului” meu, ci am ajuns sa trec frecvent prin ipostaza de a simti fluieratul puternic al pericolului unui accident. Razant, la pret de secunda am scapat de cateva ori, numai in ultima saptamana. Nu sunt inconstienta si nu fac greseli in trafic, dar toata lumea se grabeste, chiar si eu ...
Rabdare si iar rabdare imi spune ratiunea.

Insa, reactionand in viata mai putin matematic, intuitia m-a ajutat in rezolvarea celor mai grele probleme. Caci intuitia este o atitudine expectativa, o reprezentare si o privire introspectiva, in care intotdeauna doar rezultatul ulterior poate sa ateste partea care revine vederii in interior si cea care revine intr-adevar obiectului. Fiind un proces creator care pune in obiect tot atat cat si ia din el si care tinde sa sesizeze posibilitatile cele mai mari, fiindca prin reperezentarea posibilitatilor, presimtirea este satisfacuta plenar, intuitia este fara doar si poate un mijloc auxiliar care actioneaza atomat atunci cand nicio alta functie nu poate gasi o iesire dintr-o situatie pe toate laturile inchisa.
Dar, in trafic, intuitia ajuta cat te ajuta un cauciuc in plus in portbagaj , si vorbind de curaj, sau lipsa acestuia imi dau seama ca eu sunt o biata furnica pe langa un alpinist care face ascensiuni la mii de kilometri altitudine sau fata de un pilot care stie doar ca pleaca in cursa.

E un articol fara morala. Maine ma sui din nou la carmele „calutului” si-mi urez sa nu ma arunce niciodata din sa.

Perpetuum mobile

Relax, my friends!

LMA si uita-te in ochii mei !

Se practica sa te bucuri pe blog de sarbatoarea zilei onomastice!
Ma bucur si eu si urez tuturor Gabrielelor, Gabrielilor, Mihaelelor si Mihailor pe care ii cunosc si pe care nu i-am cunoscut sa aiba parte de o viata plina de daruri sufletesti; sa petreaca intr-o lume lipsita de regrete si sa celebreze viata!
La multi ani!

Despre personalitate

La cerere, un articol cu multe "date tehnice" despre personalitate, deci, neromantat :)

Formarea si cresterea personalitatii individului este o continua miscare de "intrare si iesire" dintr-un context de relatii. Fiecare faza a acestui proces incepe cu o nevoie majora de legatura si are ca scop o reintoarcere sau refacere a formei anterioare.

Formarea personalitatii incepe cu faza familiala. Viata incepe si se termina cu o idee-tendinta paradisiaca. La inceput este Edenul iar la sfarsit este Nirvana. Nasterea individului reprezinta o experienta traumatizanta pentru copil (traumatismul nasterii), accentuata de sectionarea cordonului ombilical, ca simbol al "separarii de mama" a acestuia. Urmeaza o etapa de crestere si desprindere treptata a copilului de parintii sai, in special de mama, cu iesirea acestuia de sub controlul si autoritatea materna.

Urmeaza faza sociala care este o "re-nastere" prin afirmarea externa a individului, concomitent cu separarea completa a acestuia de familia de origine. Faza in care este lichidat complexul Oedip.

Ideal urmeaza faza artistica care inseamna unirea individului cu realitatea, cu natura, cu lumea si se caracterizeaza prin dominarea gandirii creative, considerata ca un proces de afirmare sociala si de dobandire a prestigiului si autoritatii individuale.

Dar...

Iata...trebuie sa vina si "faza spirituala"...care este considerata a fi faza superioara, corespunzatoare idealurilor etice individului. Si care este privita ca un proces de afirmare deplina a persoanei respective. Faza in care se intampla identificarea individului cu anumite idealuri spirituale, ideologice sau filozofice si care reprezinta momentul desavarsirii fiintei sale.

Evolutia este, fara doar si poate, un continuu efort de adaptare si realizare si un lung sir de frustrari datorate cenzurii subconstientului sau a normelor vietii.

Despre dubla personalitate, in curand :)

For you

Imi place prea mult Octavian Paler

Si nu pot decat sa fiu emotionata de relevanta fiecarei fraze din scrierile Domniei sale. De aceea, permiteti-mi sa va presar roua peste suflete:

" Parca va vad zambind. Si ridicand din umeri ironic. De ce sa fiu fidel unei idei cand exista atatea idei frumoase ? Dar intre Don Juan care iubeste toate femeile pentru ca nu iubeste niciuna si un artist care crede in toate ideile pentru ca nu se poate atasa de niciuna nu mai e nicio deosebire. Oare intamplator ati scris despre Tezeu? Sau pentru a repeta ceea ce va sopteste Menalc la ureche si dumneavoastra creatorului lui, ca nimic nu trebuie sa ne lege de ceva anume ? Nu-i putem iubi pana la capat pe cei care, pentru a fi peste tot, vor sa fie oriunde si nicaieri. Caci arta trebuie sa se afle in fiecare dimineata nemiscata langa o credinta in numele careia sa fie gata sa triumfe si sa dispara. In viata ni se cere nu numai sa dorim, ci sa si alegem. N-avem ce face cu victoriile inutile. Si numai lumina care se inalta acum glorioasa deasupra marii ma face sa cred o clipa, ca Menalc, ca ceea ce n-am avut niciodata mi-a apartinut intotdeauna. Dupa aceea imi voi reaminti ce vina am in asta..."

Fragment din "A cincea intelepciune" Scrisoare domnului Gide /Scrisori imaginare

Poem

"Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..."
NICHITA STANESCU

Am repostat acest minunat poem, in memoria lui Nichita, inegalabilul poet al sentimentelor cristaline.

Cer scuze, dar defectiunea tehnica a blogului mi-a sters postarea anterioara.

Uneori...

" De cate fleacuri a depins viata mea ?
Uneori, ma intreb daca destinul nu se exprima prin fleacuri.
E forma lui de perversiune.Cam asa as vorbi daca as fi dispus sa dau vina pe fleacuri si sa persiflez destinul care a colaborat.(...) Si exista o limita a rezistentei in fiecare. Cand e atinsa, nu mai ai pofta sa te justifici. Dureri de cap, proasta dispozitie, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament; m-ar lasa si pe mine in marea lui nepasare sa-l insult, dand vina pe el si pe fleacuri, dar nu vreau sa profit de asta. Prefer sa spun ca eu insumi am transformat fleacurile in catastrofa, din vanitate. Intr-o existenta ca aceea pe care o duceam trebuie sa te adaptezi mereu; sa stii pe cine sa saluti tu si pe cine sa lasi sa te salute el, sa stii cui sa spui "tu" si cui sa-i spui "dumneavoastra", sa stii cand sa inchizi ochii la o injurie si cand sa te revolti din nimic."

Octavian Paler/ Un om norocos

Poti fi

Poti fi la volan, si totusi, nu tu sa conduci masina. Sunt multi cei care stau pe bancheta din spate: parintii, bunicii, preotul, politicianul, patronul, sfantul. Toti incearca sa te sfatuiasca: "Fa asta, nu face aia!. Mergi pe acest drum! Nu o lua pe acolo!" Ei te fac sa innebunesti, dar tie ti s-a spus sa ii asculti. Daca nu ii asculti asta creeaza in tine teama ca ceva nu este bine - cum poti tu sa ai dreptate cand atat de multi oameni te sfatuiesc sa faci altceva ? Si ei te sfatuiesc intotdeauna pentru binele tau. Cum poti tu singur sa ai dreptate cand toata lumea iti spune "Fa asta!". Desigur, in mintea noastra se creeaza impresia ca ei au dreptate.

Ai fi vrut sa devii pictor, dar parintii au spus :NU, pentru ca pictura nu-ti va oferi satisfactii materiale sau suficient respect in societate. Asa ca ai devenit magistrat, dar nu esti deloc fericit. Adanc in sufletul tau, tu tot mai doresti sa pictezi. Chiar si atunci cand esti in completul de judecata, tu inca pictezi adanc in interiorul tau. Poate ca il asculti pe inculpat, dar te gandesti la fata lui, ce trasaturi frumoase are el si ce portret minunat ar fi fost posibil. Ii privesti albastrul ochilor si te gandesti la culori...da, dar tu esti un magistrat. Asa ca te simti mereu stingherit, urmarit de stres. Dar cu timpul te vei obisnui, te vei blaza si vei accepta situatia.

Insa vei ramane o imitatie sau un produs artificial.

Melodie si text

Muzica ardeleneasca adevarata.

Text de nota 100 ! Asta e lumea mea :)

Ce ne ajuta ?

Oare ce ne ajuta sa fim mai buni, sa ne cizelam simtirile si sa fim mai pe intelesul lumii din jur ?
Pai, de ce ar trebui sa fim mai buni, o sa intrebati in mod legitim, atata timp cat observam facilul succes al "celor rai".
Pentru ca daca esti mai bun, aduci catre tine mai multa fericire, mai multa multumire de sine si te relationezi mai usor la realitate.
Iesiti oameni buni din "custile" voastre si mergeti sa va vizitati familia, prietenii si pe cei apropiati sufletului. Bucurati-va de vatra parinteasca si nu va renegati radacinile. Mangaiati cu faptele voastre si nu mai loviti; fiind demni si onesti veti fi recompensati cat pentru o mie de vieti. Opriti-va din goana cateva momente ca sa obsevati daca sufletul mai este cu voi sau a ramas abandonat in nu stiu care halta. Asteptati-l sa va ajunga si sa va insoteasca in toate raspunsurile emotionale.
Stiu ca bunastarea materiala ne ocupa mult spatiu mental, dar nu uitati ca "dincolo", nu luam dupa noi decat sufletul.
Cand daruiesti se intampla magia.

Melodie de duminica

Mugurii

Toamna ne cuprind nostalgiile. Cromatica padurilor si ploile fara sfarsit, ca un planset prelung, strunesc coarde, stinse pana ieri, in bucuria verii.

Cand melodia regretelor, cantecul trist, din picuri pe frunze moarte, vaietul stresinilor acopera de neliniste gandurile tinere, incercam cu degetele intrebarii - viitorul.

Pacla cenusie a toamnei adoarme exaltarile poetice - reflexe tarzii de constiinta, cu izvorul in splendoarea verii, in exuberanta florilor.

Tragedia sfarsitului se implineste intr-o regie cosmica, cu final de brume argintii, cu refugiu in sine, langa vatra amintirilor. Dar a murit si inceputul ? Dar primavara de unde vine ? Unde o fi izvorul, unde-i izbucul voinic ?

Intr-un inceput fragil ca o intrebare: in muguri. Acolo, la subtioara frunzelor se nasc anonimii muguri, ca o profetie cuminte.Nevazuti sub hlamida verde, se strang in ei, ca intr-un seif, un inceput pe care numai mintea il intelege. O suflare de viata care va infrunta iarna cumplita.

(Din caietele mele)

Unul dintre sensurile vietii

"Dar nu vreau sa cred ca suferintele sanctifica si ca infrangerile sunt necesare. De ce ar trebui sa ne apropiem de adevar numai plini de rani ? De ce ar trebui sa fim sfasiati de un vultur ca sa avem curaj ? Oare fericirea nu e apta sa ne invete ceea ce ne invata suferinta ? Nu exista un drum spre arta si spre noi insine care sa nu treaca prin infern ? Nu poate ajunge la cer cine n-a strabatut pamantul si iadul, scria Goethe. Dar il putem cita linistiti ? Trebuie sa ne temem de fericire, daca vrem sa atingem inaltimile din noi ? Nu, nu vreau sa ajung la aceasta concluzie oricate argumente s-ar aduce in favoarea ei. Maretia unui martir nu se masoara dupa suferintele indurate, ci dupa credinta sa"

Octavian Paler/ Scrisori imaginare

Cine poate spune ca Iisus a reusit ? Rastignirea nu-i un succes, e doar un mare esec. Insa el a fost total fericit, chiar si atunci cand a fost rastignit. Iar cei care l-au rastignit au trait multi ani, dar au ramas nefericiti. Asa ca, in realitate, cine a fost supus rastignirii ?

Poti sa ucizi corpul, dar nu poti ucide sufletul.

Pentru lume succesul este satisfacerea eu-lui; pentru mine nu. Pentru mine, succesul inseamna sa fii fericit indiferent daca esti cunoscut sau nu.

Mintea este vicios perfectionista. Nimic nu poate fi lasat necunoscut, misterios. Daca mintea nu cunoaste totul continua sa se teama fiindca pentru ea, cunoasterea inseamna putere.

Sentimentul subiectiv al neimplinirii este partea negativa a ambitiei, iar a fi obsedat de obiectul/subiectul dorit este partea pozitiva a ambitiei. Chiar daca intelegi din punct de vedere intelectual ca ambitia este futila si ca nu este o experienta existentiala, partea negativa ramane in interiorul tau.

Te indragostesti de o persoana, te indragostesti de o casa, te indragostesti de o masina si te gandesti : "daca voi avea aceasta femeie voi simti fericirea absoluta". Insa acesta este doar un vis al tau; si nicio femeie nu ti-l poate indeplini. Este doar fantezia ta; orice femeie reala va fi doar un obiect estompat in comparatie cu visul tau; insa femeia nu greseste cu nimic. Doar mintea ta este de vina. Tu crezi ceva ireal si te indrepti catre inaltul cerului; apoi te intalnesti cu femeia visata si daca nu o poti avea, te vei scinda in suferinta pentru ca tu ai avut un vis iar acel vis a ramas neimplinit. Si astfel vei simti o durere constanta in inima. Insa, daca te intalnesti cu ea vei vedea ca nicio femeie nu traieste in rai. Ci, ca si tine, este la fel de pamanteanca, chiar mai mult - femeia este mai cu picioarele pe pamant decat barbatul. Iti va spulbera toate visele, iar cand te vei trezi vei simti pe pielea ta durerea. Fie ca visul se implineste sau nu, rezultatul este acelasi. Din vis rezulta numai suferinta.

Ce e de facut ?

Adevarul este alcatuit din unicitate iar realitatea este alcatuita din multitudine.

Ori de cate ori esti intr-o situatie aparent fara iesire, cand logica ta esueaza, nu dispera. Ele sunt momente in care emisfera stanga o lasa pe cea dreapta sa-si spuna cuvantul. Priveste putin mai adanc si, chiar dedesubtul logicii tale vei da de apele proaspete ale intuitiei, ale increderii.

Cand tacerea poate vorbi, ce nevoie mai ai de cuvinte ?

O intamplare:
Doi mari mistici ai Indiei, Kabir si Farid s-au intalnit si timp de doua zile au stat tacuti alaturi. Discipolii erau foarte frustrati; ei ar fi vrut ca cei doi sa vorbeasca, astfel incat ei sa poata invata foarte multe. Ei sperasera luni de zile ca Farid si Kabir sa se intalneasca, sa aiba loc o mare discutie si ei sa se bucure de ea. Dar cei doi stateau tacuti si discipolii motaiau. Dar, ce se intamplase cu cei doi oameni ? Kabir nu fusese niciodata tacut cu discipolii sai si nici Farid nu fusese tacut cu discipolii sai.
Dupa doua zile, cand Kabir si Farid s-au imbratisat si si-au luat ramas bun in tacere si cand discipolii au ramas fiecare cu maestrul sau, acestia din urma au navalit cu intrebarile: "Ce n-a mers bine ? de luni de zile am asteptat sa va intalniti, iar voi n-ati rostit nici macar un singur cuvant. Aceste doua zile au fost pentru noi un chin". Iar Kabir spuse: "Dar nu aveam nimic de spus, Farid poate intelege tacerea. Daca as fi spus ceva, m-ar fi crezut ignorant, pentru ca atunci cand linistea exista si linistea o poate spune, ce rost au cuvintele? Noi traim in aceeasi lume. In clipa in care am privit in ochii lui si el a privit in ochii mei, ne-am recunoscut. Dialogul s-a sfarsit inainte de a incepe".
Iar discipolii au intrebat: "Dar ce ati facut timp de doua zile?" Si Farid spuse: "Pur si simplu ne-am bucurat unul de altul, fiecare de spatiul celuilalt. Eram oaspeti reciproci. Ne-am dizolvat unul in altul, ne-am contopit unul cu celalalt, am dansat, am cantat. Dar toate acestea s-au intamplat in tacere."

Niciodata nu-mi gasesc usor cuvintele. Rostesc ezitand fiecare cuvant, stiind bine ca el nu este suficient, nu este adecvat; adevarul este atat de vast si cuvintele sunt atat de mici!

Sa nu preacurvesti - (Porunca 7)

"cat o sa mai stati?...
cat sa indurati?...
un destin de carpa..
unde sa va duca?
sa vedeti ca nu e unde?
cand va veti raspunde?..

cat te umilesti...
cat te ploconesti...
cat te risipesti...
cand te razvratesti, coloana sa-ti stea dreapta
cat te mai holbezi la poarta?

(...)cata lasitate!
cata nedreptate!
cat pamant in gura, cate sa-nghititi pana va treziti?!
cat va mai mintiti??...

suflete de sluga...
apa-i mult prea uda...?
doare mult prea tare sa stai in picioare, sa poti spune 'Nu!'
nu poti spune 'Nu!'...

(...)
dar nu, nu-i vorba de voi nu!!!
nu-i vorba de voi, nu!!!
voi nu sunteti asa, "

Voi ce ati alege ?

Multumesc frumos Calin

Flori si toamna

Cand spun ca sunt indragostita de flori, ca inteleg viata lor si nu vad de ce asezam plantele pe o treapta de inferioritate, intalnesc priviri neincrezatoare, cu licariri de ironie.
Chiar daca o asemenea traire tacuta si resemnata aduce in viata noastra o bucurie eruptiva, cu exclamatii de entuziasm, cu ce sentimente raspundem darului primit fara pret ?
Ce inseamna florile in viata noastra depaseste placerea senzoriala imediata. Florile sunt stropi de culoare, picuri din razele de curcubeu pe covoarele din verde de matase, iar toamna, "pictorul - natura" intinde flamuri, in acorduri minore, peste paduri, in tusa energica de gest larg. In acest vis de basm, cu straniu ireal de bronz si arama, auriu si galben, aur vechi si aur tanar mor padurile, se stinge toamna.
In fiecare toamna traiesc tragedia padurilor. De la bucurie la tristete, de la fascinatie la deceptie, de la trimuf la furcile caudine.
Cand griul trist cuprinde natura, cunosc intoarcerea spre tezaurul amintirilor colorate, stranse ani la rand in caseta cu pietre pretioase.

Intr-o lume adormita, cu mugurii sub solzi de pavaza, un mesteacan n-a vrut sa stie sfarsitul toamnei.

Despre Osho

Invataturile lui Osho zadarnicesc orice incercare de a le clasifica, acoperind orice subiect, de la cautarea individuala a sensului vietii la cele mai stringente probleme social-politice cu care ne confruntam in zilele noastre.

A fost descris in publicatia londoneza "Sunday Times" drept unul dintre "cei 1000 de artizani ai secolului XX".

Inca din primii ani ai copilariei si adolescentei sale petrecute in India, Osho se dovedea a fi un spirit independent si rebel ce se opunea acceptarii traditiilor sociale, politice si religioase ale lumii in care traia, fiind orientat catre experimentarea proprie a adevarului si nu catre dobandirea de cunostinte pur intelectuale. La varsta de douazeci si unu de ani a atins starea de iluminare, definindu-se astfel: "Eu nu mai doresc si nu mai caut nimic. Existenta si-a deschis toate portile pentru mine. Nu mai pot spune ca apartin existentei pentru ca acum sunt deja particica din ea. Cand o floare infloreste, eu infloresc cu ea. Cand soarele rasare, eu rasar odata cu el. Ego-ul care face ca oamenii sa se simta individualitati separate, nu mai exista. Trupul meu este o particica din natura, fiinta mea este o parte din intreg. Eu nu mai sunt o entitate separata".

Dupa ce a absolvit cu cea mai mare medie Universitatea de Filosofie si dupa noua ani de profesorat in filosofie, a inceput sa tina conferinte in intreaga lume despre religie, lovind in conceptiile, traditiile si prejudecatile societatii indiene.

A vorbit despre toate nivelele constiintei umane, de la Freud la Chuang Tzu, de la Gurdjieff la Guatama Buddha, de la Iisus la Tagore. A urmarit sa extraga esenta tuturor acestor invataturi, incercand sa le ofere cat mai pe intelesul omului modern, bazandu-se pe propria sa experienta spirituala.

Toamna

Acum catava vreme ma plimbam printre siruri de copaci stravechi ce pareau infipti in chiar bolta cereasca, de parca fiecare in parte ar fi fost un ygdrasil (in mitologia nordica, copacul ale carui radacini se afla in cer, in iad si pe pamant). Pasind de colo-colo printre aceste coroane vii, am inceput sa bag de seama ca oamenii care in umbra lor isi duc viata si isi primesc moartea, aduceau in conversatia lor o nota neobisnuita. Pareau sa-si ceara cumva iertare pentru faptul ca acesti arbori n-ar fi fost la inaltimea asteptarilor.

Dar, varfurile catorva arbori inalti si desfrunziti aratau atat de mladios, incat se aseamana cu giganticele maturoaie ale domnitei din poveste dereticind panzele de paianjen de pe bolta cereasca. Comparativ, conturul unei paduri infrunzite apare grosolan, simplist si pastos; nici luna la vreme de noapte nu-i tainuita mai sigur de negurile ei, decat este copacul, multumita acestor neguri verzi; adevarata priveliste a crangului, cu bogatia lui de viata cenusie si argintie. Mersul padurii de toamna e pal si delicat, ca un fel de penumbra sclipitoare, iar silueta care se indreapta catre noi, venind dinspre pestritul ei amurg pare ca si-ar croi drum prin nemasuratele adancuri ale unor panze de paianjen.

Copacul de deasupra mea bate din aripi ca o pasare gigantica intr-un picior. Si oricat mi s-ar innegura fata de intunecoasa vanitate, ranchiuna sau dispret, vor rade dinlauntrul ei, oasele scheletului meu.

Ce poate ascunde un buzunar

O calatorie, destul de lunga cu trenul, ma bloca intr-un compartiment de clasa a II-a.Era spre seara, dar n-avea mare importanta fiindca o perdea uniforma de ploaie stergea orice urma de pamant sau de cer, de lumina sau de umbra; era ca si cand cineva ar fi dat peste tot cu o uriasa bidinea jilava. N-aveam nici carti, nici ziare. N-aveam nici macar un creion sau un petic de hartie sa ma apuc sa scriu ce simt. Pe peretii compartimentului nu era nicio reclama care conform principiului aglomerarii de cuvinte tiparite sa ma indemne la complexitati intelectuale. Cand vad scris spre exemplu „Sapun, Lumina Soarelui”, incep prin a epuiza sub toate aspectele despre cultul Soarelui si abia apoi trec la subiectul mai putin simpatic al sapunului.
Eu contest cu toata energia ca pe lumea asta ar putea exista un singur lucru neinteresant.
Insa, inlauntrul compartimentului, lemn si iar lemn, iar afara – ploaie si iar ploaie.
Tocmai incepusem sa gasesc o explicatie a faptului ca Isus a fost dulgher, iar nu zidar sau brutar, cand deodata mi-am adus aminte de biletul de calatorie.
Buzunarele sunt o adevarata colectie muzeala de obiecte necunoscute, ratacita in diferite puncte. Si am inceput sa caut. Primul lucru de care am dat au fost teancuri de bilete de tramvai, ai fi spus ca sunt niste confetti. A urmat descoperirea unei bucati de creta si un vechi briceag primit in copilarie si transportat neobosit la drumuri. A venit la rand o moneda de 3 lei si multe alte „maruntisuri”.
Va pot spune totusi un singur lucru pe care nu l-am putut gasi prin buzunare. Este vorba de biletul meu de tren.
(Din caietele mele de la scoala)

Despre modul de a face ceva

Maniera este expresia involuntara sau incidentala pe care o dam gandurilor si sentimentelor noastre cu ajutorul privirilor, tonului si gesturilor.
Priveste chipul celui cu care vorbesti, daca vrei sa-i cunosti adevaratele sentimente, caci omul isi poate stapani mai usor vorbele decat expresia. Anumite actiuni pot fi facute cu intentie, iar anumite declaratii pot fi repetate din rutina. Modul in care facem o favoare este de multe ori socotit mai de pret decat insasi favoarea. Obligatia reala poate izvori dintr-o serie de motive indoielnice: vanitate, afectare sau interes; cordialitatea insa, cu care persoana care ti-a facut binele te intreaba ce mai faci, sau iti strange mana, nu poate da loc niciunei interpretari gresite. Felul in care faci ceva, indiferent ce, marcheaza masura si forta impresiilor tale launtrice; el decurge in chipul cel mai nemijlocit din sentimentele tale imediate sau obisnuite, el e cel ce-si pune pecetea pe viata si caracterul oricarei fapte; tot restul poate fi executat si de un automat.
Si care este lucrul care deosebeste pe cel mai bun actor de cel mai putin bun, daca nu tocmai modul de interpretare al aceluiasi rol ?
Cel dintai cunoaste perfect masura si forta de actiune a anumitor sentimente, in timp ce actorul mai putin bun se impleticeste in mecanismele pasiunii.

Pentru o femeie, gratia este mai importanta decat frumusetea. Astfel intalnim uneori o puternica stapanire de sine, o voluptate a firii, izvorand din propriile senzatii si gasind placere in tot ce-o inconjoara; aceasta este mai atragatoare decat orice calitate si ii rezisti mai greu decat oricarei alte atractii. Spiritul ei este un repozitoriu al placerii, iar zambetul iti da senzatia unui suflu primavaratec.
Descrierea Laurei de catre Petrarca corespunde acestui tip pe care il gasim frecvent si in portretele lui Titzian. Modelele acestuia traiesc doar prin sentiment, sau par a fi pictate in timp ce ascultau muzica. Exista la Luvru un portret (sau cel putin exista) infatisand aceasta expresie, asa cum ne-o putem inchipui mai bine. Privirea nu este pironita in jos, ci inaltata inainte, dincolo de aceasta lume. Este o privire ce nu s-a stins niciodata si a ramas nealterata, ca si sentimentul profund din care s-a nascut. Aceleasi caracteristici constitutionale (impreuna cu o neobosita activitate a spiritului) i-au permis celui mai mare om din istoria moderna (Napoleon) sa suporte capriciile soartei cu o vesela generozitate, sa piarda un imperiu mondial cu tot atat de putina tulburare ca si in fata pierderii unei partide de sah.

Gratia a fost definita ca o exprimarea exterioara armoniei sufletesti.

Afabilitatea

Afabilitatea este una dintre cele mai egoiste virtuti ?
Un om afabil este de obicei o persoana careia nu-i place sa-si schimbe rostul si cata vreme acest lucru este posibil, adica atata vreme cat provocarea nu-l atinge personal, nici nu o va face. Nu-si face griji inchipuite pentru nenorocirile altora, nu se zbate si nu se aprinde de manie; nici nu se pune in situatii neplacute pentru lucruri pe care nu le poate repara si care nu-l privesc, chiar daca ar putea-o face. Dar pe de alta parte, nu-i om mai iute tulburat, de indata ce se simte atins de cel mai marunt fleac; nimeni nu-i mai tenace in placerile lui egoiste, dupa cum nimeni nu se lasa mai suparat la cea mai mica atingere adusa tabieturilor ori confortului sau, decat tocmai, omul bun din fire - fiind considerata de el ca o circumstanta agravanta a nedreptatii ce i se aduce. Un om cu o asemenea fire nu traieste emotiile maniei sau ale urei atunci cand ii povestesti despre devastare, in schimb daca ii cade in mancare un fir de funingine, se pierde cu firea si cu greu se poate stapani pe tot restul zilei. Crede ca nimic nu poate merge rau atata timp cat lui personal ii merge bine, iar o durere cat de mica la un degetel il face atat de ursuz, incat nici nu te poti apropia de el.
Teoretic ticalosia si nedreptatea nu-l pot atinge si nici nu-l pot face sa-si piarda seninatatea, decat in cazul cand el este cel ce sufera de pe urma lor. Nici nu l-ar interesa vreodata sa combata un sofism, decat daca ar crede ca acesta ar putea fi direct indreptat impotriva propriului sau interes. Atunci cand intalneste oameni care se incalzesc la o discutie si isi ies din fire nu pentru ca sunt oameni rai, ci pentru ca iau lucrurile in serios, afabilul incearca sa-si prezinte iubirea de sine si indiferenta fata de orice, ca o trasatura de aleasa blandete.
Toti oamenii se irita si isi ies din fire, daca incerci sa-i lovesti sau sa le iei banii.
Calca pe picior pe unul din oamenii acestia buni din fire carora nu le pasa daca lumea intreaga este in flacari si vei vedea in ce chip o va suporta.
Daca s-ar putea cunoaste adevarul, cei mai dezagreabili oameni s-ar dovedi a fi totusi cei mai buni. Ei nu revendica vreo farama de glorie ci urasc faradelegea cu atat mai mult cu cat e mai stralucit succesul si se simt loviti din plin si de o nedreptate facuta cu trei mii de ani in urma.
Din nefericire au si un puternic atasament fata de o serie de termeni ca : libertate, adevar, dreptate, umanitate, onoare, care sunt vesnic denaturati de cei ticalosi, si neintelesi de cei prosti, fata de care isi ascund cu greu dezgustul.
Se enerveaza din cauza moravurilor turcesti sau a politicii franceze. Exista cuvinte care-i dor si lucruri care-i ranesc si de care nu se vindeca. Iubesc desavarsirea si se pleaca in fata faimei, care-i umbra ei. Ar ierta mai curand o palma decat un atac samavolnic impotriva unei reputatii stabilite. Sunt contrariati cand vad ca geniul face pe popa prostul si cinstea se transforma in obscenitate. Pentru ei sunt tot atatea motive de nemultumire cate abateri de la norma - reale sau inchipuite - si cate posibilitati de nerozie si marsavie exista pe aceasta lume.
Blandetea celor afabili este o omenie care nu costa nimic. Nici un om afabil n-a devenit vreodata martirul unei cauze, fie politice sau religioase.
Omul afabil este total nepotrivit pentru orice situatie ori slujba cerand integritate, curaj, generozitate si sacrificiu - in afara de cel al opiniei - in afara aceleia de a se face placut. Omul afabil ar profita fara remuscari de iubita prietenului sau, daca i s-ar ivi prilejul si mai degraba si-ar trada prietenul, decat sa impartaseasca cu el oprobiul si primejdiile.
Propria lui comoditate e pentru el masura binelui si a raului.
Un rege, care ca om, este afabil, va fi aproape sigur un tiran sangeros fiindca va trimite la moarte si va distruge cu aceeasi indiferenta sau multumire de sine cu care isi indeplineste orice functie naturala a corpului.

Aceasta scriere este un pamflet si trebuie interpretata ca atare.

Mon verre n’est pas grand, mais je bois dans mon verre

” Sa zic ca pe Byron as vrea a-l imita.
Ma cunoasteti si stiti doar ca nu e asa,
Mi-e groaznic de sila de la altii sa iau.
Nu mi-e mare paharul, dar din al meu pahar vreau sa beau."
Alfred de Musset

Un frumos indemn de a fi tu insuti.

Mimetism

Cand un fluture de noapte anume seamana cu o viespe anume, la forma si culoare, el umbla si isi misca antenele ca o viespe si nu ca un fluture. Cand un fluture trebuie sa arate ca o frunza, nu numai ca sunt reproduse splendid toate detaliile unei frunze, dar exista si puncte care imita gaurile produse de viermi, imprastiate generos pe toata suprafata. "Selectia naturala" in sensul darwinian nu poate explica miraculoasa coincidenta a infatisarii mimetice si a comportamentului mimetic si nici nu se poate recurge la teoria "luptei pentru supravietuire" atunci cand o strategie de protectie este dusa pana la o subtilitate mimetica, o exuberanta si un rafinament ce depasesc cu mult capacitatea de apreciere a unui pradator.

Am descoperit in natura desfatarile nonutilitare pe care le cautam in arta. Amandoua sunt o forma de vraja, amandoua sunt un joc complicat intre extaz si deziluzie.

Felicitari Simply Red

Felicitari Răzvan Krivach - o voce rara, melodioasa, plina de feeling si bratelor lui care au retinut Cerbul in Romania.
Biondo - sau trei ingeri blonzi.
Revelatia serii ramane recitalul Simply Red.

Cum ar fi ?

Cum ar fi daca am tine mereu cont de regula: "sa iubesti din tot sufletul si sa lasi restul in mainile sortii"? Ca si cum ai simti ca peste catva timp, partea tangibila a lumii noastre va pieri. Sa cultivi o extraordinara constientizare a diverselor vestigii ale timpului, distribuite pe tot ce te inconjoara.
Sa indragesti trecutul cu aceeasi inflacarare retrospectiva; frumusetea proprietatii intangibile, a "mosiei" ireale. Pare a fi o splendida pregatire pentru capacitatea noastra de a indura pierderile de mai tarziu.
Uneori, o miraculoasa spargere de nori ne obliga sa ne inghesuim sub un adapost, pana cand soarele va straluci din nou.

Bucura-te de tot ce este capabila materia si bucura-te de tot ce este capabila constientizarea

"Constientizarea umana nu a mai crescut de secole.

Numai cateodata cineva infloreste, dar in milioane de oameni inflorirea unei persoane nu este o regula, este exceptia. Si fiindca acea persoana este singura, multimea nu o poate tolera. Existenta ei devine un fel de umilire, insasi prezenta ei este resimtita ca insultatoare, fiindca ea iti deschide ochii si te face constient de potentialul si viitorul tau." Osho

Este mai bine sa crucifici un Iisus si sa otravesti un Socrate doar pentru a-i inlatura si astfel sa nu te simti in niciun fel inferior spiritual fata de ei.

Omenirea a trait crezand fie in realitatea sufletului si iluzoriul materiei, sau in realitatea materiei si iluzoriul sufletului, desi suntem ambele laolalta. Nu suntem nici doar spiritualitate, nu doar constientizare, nici nu suntem doar materie. Suntem o extraordinara armonie. Iisus a spus "Omul nu poate trai numai cu paine", iar acesta este doar jumatate de adevar, fiindca nu poti trai nici fara paine. Ai ambele dimensiuni pentru fiinta ta si ambele trebuie sa fie implinite, sa le fie date oportunitati egale de crestere.

O situatie ciudata: in tarile dezvoltate la fiecare sase luni se arunca mancare in valoare de milioane de dolari, fiindca e surplus si nu vor ca preturile sa scada si sa distruga structura economica. Pe de alta parte, in Etiopia mor o mie de oameni pe zi de foame. Omul din Vest isi cauta sufletul si se gaseste gol pe dinauntru. Hiroshima si Nagasaki nu s-ar fi petrecut niciodata daca nu s-ar fi gandit despre oameni ca sunt doar lucruri. Fiinta umana ar fi trebuit considerata un zeu ascuns, o splendoare ascunsa, nu pentru a fi distrusa, ci pentru a fi descoperita si adusa in lumina. Daca omul este considerat doar materie, nu mai este nevoie sa te gandesti de doua ori inainte de a omori. Si totusi este dificil sa te bucuri cu burta goala, cu trupul bolnav, cu moartea inconjurandu-te. Pana la urma nu exista niciun conflict intre materie si constientizare, ca putem fi bogati in ambele planuri, putem descoperi in fiinta launtrica florile extazului, aroma divinitatii, aripile supremei libertati.

Franturi de ganduri

Daca as vorbi strict despre fapte si vorbe care mahnesc as plictisi si dezamagi auditoriul fara masura.As putea povesti zile intregi fara pauza si nici macar noaptea n-as termina sirul spovedaniilor launtrice.Insa, nu pot sa raman in egoismul meu toata viata si de aceea va explic cum ca blogul meu este ceea ce sufletul meu ascede fara sa se teama de nimic.Este o invitatie la liniste.Haideti sa vedem cat e de frumos acel glas si poate sa intelegem cate fapte si vorbe aiurea ne irosesc viata asta!Nu este o invitatie la pauza de viata urmata de tacere si nici la resemnare.Este ceea ce eu vad a fi o viata asezata in apele proprii si care are curajul luptei fata de resentimente.Atatea boceli fara sens urmate de comenturi fara nicio legatura cu cauza si efectul sunt suficiente motive care ma fac sa nu inteleg motivatia autorilor scrierilor "de dragul artei".Celor care ma citesc, le multumesc frumos!

Noi suntem

"Unei muste careia ii place mirosul de carne putreda,

Parfumul de santal ii pare respingator,

Fiintele care renunta la Nirvana

Ravnesc la sfera grosiera a Samsarei."

Osho

In Memoria Lor

Lacrimi de roua

"Sunt o broasca. Stiu ca sunt o broasca, pentru ca imi place sa inot in apa verde inchisa a baltilor si sa visez in noroi. Si ce este mierea la urma urmelor?"
A fi albina devine posibil daca traiesti neimitativ, spontan si mai ales nu traiesti in trecut.
OSHO

Fragment

Fragment din The secret

"Principiul starii de bine este valabil si pentru animalele de companie din familia dumneavoastra, de exemplu. Animalele sunt minunate, fiindca va pun intr-o stare emotionala deosebita. Atunci cand va manifestati iubirea fata de animalul de companie, acest sentiment va aduce bunatate si generozitate in viata dumneavoastra. Si ce dar pretios este acesta."

James Ray - filozof, conferentiar, scriitor si creator de programe de prosperitate si de crestere a potentialului uman.

Dragostea: cea mai mare emotie

Fragment din The secret

"Nu exista in Univers putere mai mare decat cea a iubirii. Sentimentul iubirii are cea mai inalta frecventa la care puteti emite. Daca ati putea cuprinde fiecare gand in iubire, daca ati putea iubi orice si pe oricine, viata dumneavoastra s-ar transforma fundamental.
De fapt, unii dintre cei mai mari ganditori din trecut se refereau la legea atractiei numind-o legea iubirii. Si daca va ganditi bine, veti intelege de ce. Daca aveti ganduri rele despre altcineva, veti trai acele ganduri rele materializate in propria viata. Nu puteti rani pe altcineva cu gandul, fara sa va raniti singuri. Daca aveti ganduri de iubire, ghiciti cine va avea beneficiile - dumneavoastra! Prin urmare, daca starea dumneavoastra predominanta este iubirea, legea atractiei sau legea iubirii vor raspunde cu cea mai mare forta, deoarece sunteti pe cea mai inalta frecventa posibila. Cu cat este mai mare iubirea pe care o simtiti si o emiteti, cu atat mai mare este puterea pe care o puteti folosi."

Pentru copilul din voi

Pentru Iulia , cu mult drag!
Imagini "calde" primite de la un grup de copii sositi din Franta. Delectati-va privirile in Disney-land-ul parizian, in incercarea de a va imagina cat de bine s-au simtit ei acolo.

Flori anonime

Sunt flori pe care cei mai multi nu le vad niciodata, pentru ca stau ascunse intr-o haina cenusie, fara asemanare cu aceea a lalelelor, trandafirilor, bujorilor; ele sunt modeste si sfioase.

Cand vine vremea "infloririlor amoroase", de sub solzii bruni apar fire subtiri, purtand bulgarasi de aur care se clatina ca o cadelnita si scutura o pudra galbena, fina ca un abur, pe care o poarta adierile, nelipsite intr-un lan de grau.

Cine ar crede ca minusculele, invizibilele puncte de aur, leganate de aripile vantului, sunt mesagerii unei iubiri discrete, de cele mai multe ori fara sanse ?

Frumoasele sunt ascunse sub solzi si numai cateva clipe primesc petitorii. Cei care au avut norocul sa le imbratiseze pier intr-o sorbire datatoare de viata. Sub solzii bruni se zamisleste apoi in tacere, in anonimat, o noua fiinta. Daca florile anonime nu sunt frumoase si traiesc acoperite de voaluri cenusii, purtatoarele lor au gratie si mandrie.

Spicele, miraculoasele spice s-apleaca intr-un gest de sincera pudoare. Genele sunt lungi, prelungi si anina stropi de roua. Sub revarsarea de foc a soarelui ritmeaza o melodie sacra si in undele aurii curg sperantele iubirii, se savarseste un ritual mistic.

Sa treci prin lanul copt, inalt pana la brau, sa te cuprinda ca intr-o mare de aur valurile de grau, sa rupi spicele de orz cu genele aspre, agresiv de lungi, sa culegi albastrele, insotitoarele graului, ori...o floare intunecata de neghina - ce-i mai ales pe lume ?

La o margine de razor inca nu s-au scuturat macii. Intalnesti si pintenasi albastri sau linarii galbene, flori sangerii ca sangele-voinicului...si altele.

Un lan de grau e o gradina de flori. Flori ce sunt ca perlele pe un pat de nisip, ca margeanul in apele calde. Un mozaic in umbra.

ZEN

Vad nori la o mie de mile distanta, aud muzica straveche din pini.

Asta e zen-ul. Nu poti sa vezi nori la o mie de mile distanta cu mintea logica. Mintea logica este ca un geam prea murdar, prea acoperit de praful ideilor, teoriilor, doctrinelor. Insa poti sa vezi nori la o mie de mile distanta prin geamul curat al intuitiei, fara ganduri - doar constiinta pura.

Nu poti sa auzi muzica straveche din pini cu mintea logica.

Muzica este terna; odata ce ti-ai recapatat capacitatea o auzi din nou. Ea a fost intotdeauna prezenta, numai tu nu ai fost prezent.

Fii aici si acum si ai sa vezi si tu nori la o mie de mile distanta, ai sa auzi si tu muzica straveche din pini.

Deplaseaza-te tot mai mult catre emisfera dreapta, fii tot mai mult feminin, tot mai iubitor, tot mai increzator, tot mai aproape de intreg.

Nu incerca sa fii o insula, fa parte din continent.

Despre contradictie, in dorinta de a o depasi :)

Principiul contradictiei (dupa numele sau traditional) se refera la faptul ca ,,...este peste putinta ca unuia si aceluiasi subiect sa i se potriveasca si totodata sa nu i se potriveasca sub acelasi raport unul si acelasi predicat".

Intr-adevar, e peste putinta ca un om sa-si poata imagina ca unul si acelasi lucru este si totodata nu este, fiind o imposibilitate chiar a lumii imaginare.

Ca nu putem face abstractie totala de timp in logica.

Relativ la lucruri si proprietati:,,este imposibil ca un lucru in limitele criteriilor in care are o anumita proprietate, adica, in masura stricta in care o are, sa n-o posede in acelasi timp.

Relativ la o valoare morala:,,daca faptele bune sunt bune prin satisfacerea unor criterii sau conditii, atunci, este imposibil ca o fapta buna, prin satisfacerea anumitor conditii, sa nu fie buna tocmai in masura in care indeplineste conditiile suficiente.”

Relativ la reprezentari:,,este imposibil ca o stare in masura in care satisface conditia de reprezentabilitate, pe care o acceptam, sa nu reprezinte o re-prezentare...”.

Daca subiectul ramane acelasi, daca perspectiva temporala si apreciativa raman neschimbate, in masura in care toate conditiile initiale raman identice, este imposibila aparitia unei schimbari, diferente...

Dar, oare, ce se intampla in realitate ?

Anecdota

O femeie o intreba pe alta: "De ce ti-ai parasit prietenul ? Credeam ca sunteti logoditi si ca urmeaza sa va casatoriti. Ce s-a intamplat ?"

Femeia raspunse: "Religiile noastre sunt diferite si de aceea am rupt logodna."

Cea care intrebase era nedumerita, deoarece stia ca amandoi sunt catolici, asa ca spuse: "Ce intelegi cand spui ca religiile voastre sunt diferite?"

Femeia raspunse: "Eu ador banii si el este lefter".

"Exista oameni al caror unic Dumnezeu este banul.Dar intr-o zi sau alta, Dumnezeul lor cade. Este obligatoriu sa cada.Banii nu pot fi Dumnezeu. Aceasta este iluzia lor, ei o creau, ei o alimentau. Intr-o zi sau alta, ajungi la punctul in care poti vedea ca nu este niciun Dumnezeu in ei, ca ti-ai irosit degeaba intreaga viata. Atunci te intorci impotriva lor, iei o atitudine opusa; esti impotriva banilor. Atunci renunti la bani, nu-i mai atingi. Dar ramai in continuare obsedat; esti impotriva banilor, dar obsesia ramane. Te-ai miscat de la stanga la dreapta, dar in centrul constiintei tale sunt tot banii.

Iti poti schimba o dorinta cu alta. Erai prea atasat de lume, intr-o zi te poti intoarce impotriva lumii, dar ramai acelasi, boala persista. Budha spune: a fi atasat de lume inseamna a fi inlantuit; a fi impotriva lumii inseamna a fi tot inlantuit; sa-ti doresti bani inseamna sa fii obsedat de bani; sa fii impotriva banilor inseamna sa fii obsedat tot de bani; sa cauti puterea este nebunie, sa faci efortul de a te elibera de ea este tot nebunie.

Sa fii exact la mijloc este intreaga intelepciune."

OSHO