Inca o zi in Paradis

"Daca vreti sa va pictez ingeri, aratati-mi-i!", zicea zeflemitor Courbet. Dar pictura Renasterii e plina de ingeri pe care nimeni nu i-a vazut si de paradisuri in care nimeni n-a locuit. Ceea ce inseamna ca artistii au inchis uneori ochii pentru a vedea mai bine.

Gluma

Glumele au fost inventate fiindca societatea a uitat cum sa rada.
Intr-o lume mai buna, in care oamenii ar rade mai mult, aceasta nevoie s-ar disipa.
Daca am intelege de fiecare data ridicolul vietii, am sesiza ca viata arata foarte mult cu o gluma.
Copiii inteleg viata fara complicatele aspecte ale fatarniciei si de aceea ei rad mai usor si mai zgomotos. Copiii pun mai mereu in incurcatura pe cei mari, fiindca reusesc sa sesizeze nuanta fina a acestui ridicol.
Exemplu: Mama ii spune copilului continuu: "sa nu minti, intotdeauna sa spui adevarul!". Peste cateva minute bate cineva la usa iar mama isi trimite copilul sa raspunda si sa spuna ca "mama nu e acasa". Atunci copilul rade fiindca nu poate crede ceea ce spune mama sa: E RIDICOL ceea ce spune.
Ori de cate ori vom rade, ridicolul vietii va patrunde prin ochelarii nostri de cal si vom redeveni pentru cateva minute copii. O gluma iti poate aduce inapoi copilaria si inocenta.

Pretuirea neconditionata

Daca privim personalitatea ca pe un fel de “masca” pe care o folosim in raport cu alte persoane, in viata cotidiana, este important ca aceasta “masca” sa fie similara “sinelui interior” real, pentru ca, in caz contrar, omul ar fi considerat drept un prefacut.
Chiar daca personalitatea se potriveste cu sinele interior, nu este totusi identica cu acesta si fiecare persoana este singura care stie cum este pe dinauntru.
Pentru majoritatea oamenilor exista cel putin una sau doua persoane, in decursul vietii, care il pretuiesc neconditionat. Altfel spus, individul stie ca a existat sau exista cineva, care tine la el indiferent de comportamentul sau.
Pretuirea neconditionata este deosebit de valoroasa, pentru ca elibereaza omul de necesitatea de a cauta tot timpul aprobarea sociala, dandu-i in schimb libertatea de a-si exprima talentele si capacitatile. Cu alte cuvinte, oamenii isi pot exprima necesitatea de autoactualizare fara sa aiba grija dezaprobarilor exterioare pe care le-ar putea produce.
Exista din nefericire un tip de educatie a parintilor care presupune a nu oferi copiilor sentimentul puternic de a fi iubiti si apreciati in mod absolut, in schimb le conditioneaza intotdeauna dragostea de “buna purtare”. Acest lucru transmite copilului mesajul ca nu este iubit de loc si ca parintilor le-ar fi placut, de fapt, un alt copil, ideal, care sa nu fie niciodata obraznic. Acesti copii vor trai cu dorinta intensa de a fi admirati de altii, neglijandu-si in tot acest timp autoactualizarea.
Vor deveni adultii care vor tinde sa aiba standarde ridicate de comportament, foarte nerealiste, iar conceptia lor despre sine, ideala, nu se va mai corela cu sinele real.

Paradis

„Candva, am fost si eu in marginea unui desert. Am inteles atunci ca nimic nu se poate cladi pe nisipul care a curs din clepsidra.
Toate pacatele pe care nu le-am savarsit sunt elanuri ratate si daca trebuie sa ma mustru pentru ceva, in primul rand trebuie sa ma mustru pentru ca destule prejudecati m-au impiedicat sa beau cand mi-a fost sete, sa musc dintr-un fruct cand mi-a fost foame, sa fac marturisiri cand am iubit. Si ce virtute e aceea de a spune „nu”? Ce intelepciune e aceea de a porunci inimii sa taca ? Daca n-am fost destul de fericit cat am visat este pentru ca n-am avut curajul sau n-am stiut sa fiu destul de pacatos”

Octavian Paler/ Polemici cordiale

Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant ?

"Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Dar eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana.

Constientizarea

Anecdota:

"Un mare filozof si matematician de renume mondial, era pasagerul unui avion. Statea pe locul sau si se gandea la niste probleme grele de matematica, cand veni anuntul capitanului : " Imi pare rau, vom avea o usoara intarziere. Motorul nr. 1 s-a defectat si acum zburam numai cu 3 motoare." Dupa 10 minute veni un alt anunt: "Ma tem ca vom intarzia si mai mult; motoarele nr. 2 si 3 s-au defectat si a mai ramas numai motorul nr.4" Atunci filozoful se intoarse spre vecinul de langa el si-i spuse: "Fir-ar sa fie! Daca si celalalt se defecteaza, vom sta aici sus toata noaptea!"

Cant te gandesti intr-un anumit sens, chiar si problemele absurde par a avea o rezolvare.
Analiza te ajuta. Te face sa fii mai aproape de realitatea ta.
Constientizarea este insa o mare revolutie; o schimbare profunda fiindca iti scoate constiinta din toate conditionarile. Constiinta trebuie sa ramana neconditionata, pura.
Depinde de tine. Corpul are musculatura iar mintea are conditionarile; daca tanjesti dupa probleme, poti intra in corp, in mental si sa iti faci probleme care sa te preocupe. Daca nu vrei sa ai probleme, poti ramane in afara. Problema va ramane ca o imprimare la nivelul corpului, mentalului, dar tu vei ramane in afara si departe de ea.

Emotie

O combinatie mirifica de sunete si armonii invelesc tot aerul din jur cu mandolina, vioara... si restul instrumentelor orchestrale. Vioara suspina, plange si infioara, iar mandolina atinge din cand in cand inima povestii ce ai trait-o sau pe care urmeaza s-o traiesti.
Imi place atat de mult incat am vrut sa o am si aici. Ea imi va readuce placut in memorie, fragment intreg al reveriei mele.
Am gasit-o intamplator pe blogul unui om foarte talentat. De atunci, o ascult in interior pe repeat.
"Iti multumesc ca existi - tie, celui care te gandesti la mine"

Loreena McKennitt - Cesaria Evora - Tango To Evora

Concepte care dau motivatii

„Eu sunt bun/a, tu esti la fel de bun/a. Atunci cine e de vina ca nu ne intelegem ?” Intrebare pusa la o analiza a starilor tranzactionale.
Imagineaza-ti ca ai de-a face cu o persoana care se arata aspra si taioasa. Daca iti creezi un set de concepte personale prin care sa ii interpretezi comportamentul ca intolerant si inspaimantator, vei interactiona cu ea cu totul altfel fata de un om care are un set de concepte personale prin care sa califice acelasi comportament ca fiind hotarat si pozitiv.
Ce se intampla ?
Persoana este aceeasi, la fel si comportamentul sau.
Dar felul in care il interpretezi iti va influenta modul in care vei relationa cu persoana respectiva. La fel de mult va fi influentata inclinatia de a cere sfatul sau ajutorul acestei persoane sau de a incheia afaceri profitabile. Daca te sperie sau te intimideaza, nu vei fi motivat sa te apropii sau sa ai de-a face prea mult cu ea. De fapt, s-ar putea ca motivatia sa fie indreptata in sens opus, adica vei fi motivat sa o eviti pe cat posibil.
Pe de alta parte, daca ii interpretezi comportamentul ca fiind hotarat si pozitiv, vei fi motivat sa te apropii atunci cand vei avea nevoie de un sfat si cand vei lua hotarari importante pentru tine.
Conceptele personale orchestreaza orice relatie sau comunicare interumana, mai ales atunci cand incercam sa protejam anumite lucruri, profund legate de respectul nostru de sine.

Eu, azi

Picaturi de roua prelinse in suflet, suav, par a desprinde din ganduri
arome, uitate demult in penumbre.
Si-un zambet se naste, mai greu stingherit de frica de neant a clipei.

Libertate

"Traiam pe atunci, si mai tarziu la fel - voi mai vorbi despre asta - cu ideea fixa ca nu trebuia sa ma leg de nimic, sa ma atasez de nimic, pentru a fi liber. Imi spuneam ca orice devotament, orice fidelitate m-ar dresa, m-ar inlantui. I-as fi ras in nas celui care mi-ar fi zis ca numai legat de cineva, de ceva poti sa fii cu adevarat liber si ca eu insumi voi ajunge intr-o zi la aceasta concluzie..."

Un om norocos / Octavian Paler

Scrisoare catre Mos Craciun - leapsa

Te astept Moshule sa treci si pe la usa mea, te rog frumos...si sa lasi din tolba ta, cate un pic din fiecare: vis frumos, iubire si iertare, credinta, compasiune si curaj, toleranta, oricat de multa sanatate si lina mangaiere a razelor de soare interior.
Poate ca iti cer prea mult, dar este foarte important pentru mine.
Daca am fost cuminte ? Nu stiu Moshule sa fiu altfel :P
Si daca totusi n-ai sa ajungi, eu stiu ca-n sufletul tau, vei tine aceste daruri pentru mine.

Incercati si voi prieteni sa primiti un strop din gustul bucuriei de copil si compuneti scrisorele aromate pentru Moshul (Cristia, Iulia, Viviana, Geni, Liana, Ovi ,alaturi de oricine se lasa inspirat de magia zilelor frumoase de sarbatoare, pline de basm) - cu scuze, ca nu m-am adresat si tehnocratilor, care in mod cert sunt foarte ocupati zilele astea :)