Telefonul mobil e de vina:) Imagini: spectacol - drum spre casa

Asculta-ti inima

Cateodata am un sentiment de deznadejde fata de uimirea incercata de neimpliniri a celor apropiati.
Mi-as dori in acele momente sa-mi umplu pocalul de a-mi fi de-ajuns.

LA MULTI ANI RADU BELIGAN

"Cea mai mare boala a omului este singuratatea. Cateodata, cand te gandesti la ea, moartea e ceva frumos, ceva romantic, poate. Chestia naspa e ca a doua zi esti teapan ca dracu." - din monologul Maestrului Beligan.

Actorul fara egal al generatiilor noastre, avand una dintre cele mai prolifice cariere in filmul romanesc, si-a sarbatorit azi implinirea a 90 de ani de viata jucand la TNB - Sala Amfiteatru, in piesa EGOISTUL de Jean Anouilh, la care semneaza regia. Radu Beligan este “creator al unei opere dramatice remarcabile, emblematica pentru arta scenica romaneasca si pentru teatrul lumii".

Pot sa spun ca a fost un moment deosebit de emotionant sa ma aflu printre cei care l-au aplaudat din toata inima la scena deschisa. Ma intreb cu emotie, care este secretul prin care reuseste sa ramana atat de spiritual, sa transmita fara nicio problema toate mesajele simbolice care insotesc actul artistic, teatral, traind inca, prin arta.

SA NE TRAIESTI MAESTRE !

Cunoasterea

A cunoaste mai mult acolo unde totul pare cunoscut, e insasi esenta vietii noastre.
Cunoasterea e un desis in care intram cu securea setei de stiinta. Lovim in perdeaua de nuiele ca taranul cubanez in trestia de zahar. Doar ca padurea cunostintei e miraculoasa, vasta, la fiecare pas e noua, nestiuta, nebanuita. Ne oprim in navala noastra nestavilita doar in poienile inundate de lumina.
Si cateodata, lumina ne reteaza aripile intr-o ploaie de noapte, plina de lanturi.

Inca o zi in Paradis

"Daca vreti sa va pictez ingeri, aratati-mi-i!", zicea zeflemitor Courbet. Dar pictura Renasterii e plina de ingeri pe care nimeni nu i-a vazut si de paradisuri in care nimeni n-a locuit. Ceea ce inseamna ca artistii au inchis uneori ochii pentru a vedea mai bine.

Gluma

Glumele au fost inventate fiindca societatea a uitat cum sa rada.
Intr-o lume mai buna, in care oamenii ar rade mai mult, aceasta nevoie s-ar disipa.
Daca am intelege de fiecare data ridicolul vietii, am sesiza ca viata arata foarte mult cu o gluma.
Copiii inteleg viata fara complicatele aspecte ale fatarniciei si de aceea ei rad mai usor si mai zgomotos. Copiii pun mai mereu in incurcatura pe cei mari, fiindca reusesc sa sesizeze nuanta fina a acestui ridicol.
Exemplu: Mama ii spune copilului continuu: "sa nu minti, intotdeauna sa spui adevarul!". Peste cateva minute bate cineva la usa iar mama isi trimite copilul sa raspunda si sa spuna ca "mama nu e acasa". Atunci copilul rade fiindca nu poate crede ceea ce spune mama sa: E RIDICOL ceea ce spune.
Ori de cate ori vom rade, ridicolul vietii va patrunde prin ochelarii nostri de cal si vom redeveni pentru cateva minute copii. O gluma iti poate aduce inapoi copilaria si inocenta.

Pretuirea neconditionata

Daca privim personalitatea ca pe un fel de “masca” pe care o folosim in raport cu alte persoane, in viata cotidiana, este important ca aceasta “masca” sa fie similara “sinelui interior” real, pentru ca, in caz contrar, omul ar fi considerat drept un prefacut.
Chiar daca personalitatea se potriveste cu sinele interior, nu este totusi identica cu acesta si fiecare persoana este singura care stie cum este pe dinauntru.
Pentru majoritatea oamenilor exista cel putin una sau doua persoane, in decursul vietii, care il pretuiesc neconditionat. Altfel spus, individul stie ca a existat sau exista cineva, care tine la el indiferent de comportamentul sau.
Pretuirea neconditionata este deosebit de valoroasa, pentru ca elibereaza omul de necesitatea de a cauta tot timpul aprobarea sociala, dandu-i in schimb libertatea de a-si exprima talentele si capacitatile. Cu alte cuvinte, oamenii isi pot exprima necesitatea de autoactualizare fara sa aiba grija dezaprobarilor exterioare pe care le-ar putea produce.
Exista din nefericire un tip de educatie a parintilor care presupune a nu oferi copiilor sentimentul puternic de a fi iubiti si apreciati in mod absolut, in schimb le conditioneaza intotdeauna dragostea de “buna purtare”. Acest lucru transmite copilului mesajul ca nu este iubit de loc si ca parintilor le-ar fi placut, de fapt, un alt copil, ideal, care sa nu fie niciodata obraznic. Acesti copii vor trai cu dorinta intensa de a fi admirati de altii, neglijandu-si in tot acest timp autoactualizarea.
Vor deveni adultii care vor tinde sa aiba standarde ridicate de comportament, foarte nerealiste, iar conceptia lor despre sine, ideala, nu se va mai corela cu sinele real.

Paradis

„Candva, am fost si eu in marginea unui desert. Am inteles atunci ca nimic nu se poate cladi pe nisipul care a curs din clepsidra.
Toate pacatele pe care nu le-am savarsit sunt elanuri ratate si daca trebuie sa ma mustru pentru ceva, in primul rand trebuie sa ma mustru pentru ca destule prejudecati m-au impiedicat sa beau cand mi-a fost sete, sa musc dintr-un fruct cand mi-a fost foame, sa fac marturisiri cand am iubit. Si ce virtute e aceea de a spune „nu”? Ce intelepciune e aceea de a porunci inimii sa taca ? Daca n-am fost destul de fericit cat am visat este pentru ca n-am avut curajul sau n-am stiut sa fiu destul de pacatos”

Octavian Paler/ Polemici cordiale

Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant ?

"Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Dar eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana.

Constientizarea

Anecdota:

"Un mare filozof si matematician de renume mondial, era pasagerul unui avion. Statea pe locul sau si se gandea la niste probleme grele de matematica, cand veni anuntul capitanului : " Imi pare rau, vom avea o usoara intarziere. Motorul nr. 1 s-a defectat si acum zburam numai cu 3 motoare." Dupa 10 minute veni un alt anunt: "Ma tem ca vom intarzia si mai mult; motoarele nr. 2 si 3 s-au defectat si a mai ramas numai motorul nr.4" Atunci filozoful se intoarse spre vecinul de langa el si-i spuse: "Fir-ar sa fie! Daca si celalalt se defecteaza, vom sta aici sus toata noaptea!"

Cant te gandesti intr-un anumit sens, chiar si problemele absurde par a avea o rezolvare.
Analiza te ajuta. Te face sa fii mai aproape de realitatea ta.
Constientizarea este insa o mare revolutie; o schimbare profunda fiindca iti scoate constiinta din toate conditionarile. Constiinta trebuie sa ramana neconditionata, pura.
Depinde de tine. Corpul are musculatura iar mintea are conditionarile; daca tanjesti dupa probleme, poti intra in corp, in mental si sa iti faci probleme care sa te preocupe. Daca nu vrei sa ai probleme, poti ramane in afara. Problema va ramane ca o imprimare la nivelul corpului, mentalului, dar tu vei ramane in afara si departe de ea.

Emotie

O combinatie mirifica de sunete si armonii invelesc tot aerul din jur cu mandolina, vioara... si restul instrumentelor orchestrale. Vioara suspina, plange si infioara, iar mandolina atinge din cand in cand inima povestii ce ai trait-o sau pe care urmeaza s-o traiesti.
Imi place atat de mult incat am vrut sa o am si aici. Ea imi va readuce placut in memorie, fragment intreg al reveriei mele.
Am gasit-o intamplator pe blogul unui om foarte talentat. De atunci, o ascult in interior pe repeat.
"Iti multumesc ca existi - tie, celui care te gandesti la mine"

Loreena McKennitt - Cesaria Evora - Tango To Evora