Sunlight and Shadow

sursa foto: www.deviantart.com


Acolo, sub pamant,
nu e nevoie de umbre -
e imperiul
umbrelor.



Lasa, asadar, umbrele
arborilor ce cresc pe pamant
si coloanelor vii
ale fantanilor tasnitoare.



In definitiv, viu
este ceea ce aduce vietii lumina
si puterea de a produce
umbra.



Tu erai atat de stralucitor incat
chiar si in zilele posomorate
iubirea
arunca umbra.

De ziua noastra...

Lume-n masini, pe margini, la pas, in fuga-orbeasca,

Pe drum batut, carare ori fara de carare-

Ce stavila suvoiul asta sa-l opreasca ?

Nici legi, nici mlastini, smarcuri, nimic n-ar fi in stare !

Din zori, cand balta-i pala sub muschi si ceata groasa,

Casuna, ca-n altare, multimi pe musunoaie;
Grumazu-si plec barbatii, neveste-ngenunchiaza,

Misuna sepci, basmale plutesc prin harmalaie.

Trec, mii matanii, boabe de rachitele-n deste,

Bidoanele de tabla ca-n clopote rasuna,

Aceasta dimineata ce-n noura paseste,

Eu nu stiu cat de sfanta-i, vad numai cati se-aduna.

(parodie)

Lumina

Lumina iubirii straluceste si se arata uneori oamenilor din jur semnaland prezenta puterii divine in fiinta care o poarta. Cum s-a intamplat si cu Iisus, ea nu este evidenta oricand, oriunde si oricum, ci in momente speciale cand lumina lucreaza asupra mediului inconjurator dincolo de intelegerea sau vointa celui prin care ea se manifesta. Daca avem norocul sa vedem un asemenea moment, ramanem muti de uimire in fata acelei frumuseti fiindca de fapt nu vedem chipul omenesc al persoanei din fata noastra, ci lumina care o insoteste si simtim o atractie spontana ca o stare de indragostire neasteptata si uimire fantastica. Acela este momentul in care spiritul divin este prezent in materie si inca nu exista un aparat de masura pentru semnalarea intensitatii acelor unde energetice.
Lumina este semnul prezentei spiritului divin, care se manifesta prin noi cand atingem starea de iubire neconditionata. La inceputul unei povesti de dragoste, toti oamenii sunt atinsi de „iubirea divina” si toti atrag un camp energetic al iubirii in existenta lor. Momentele noastre de bucurie, de tandrete, de multumire interioara, de impacare cu sinele si cu lumea pot de asemenea atrage campuri de sprijin apropiate de cel al iubirii.
Insa gandirea negativa, suspiciunea, obiceiul de a ne infricosa, a ne indoi ori a crea scenarii in viata de zi cu zi ne deconecteaza de la iubire si, instantaneu, ne deconecteaza de la „lumina” care ne sprijina sub forma acelui camp de atractie. Cand avem intentii frumoase, cand dorim sa ajutam, sa daruim si sa iubim, vom atrage – prin puterea legii divine – purtatori ai acestei lumini care ne vor sprijini doar cu prezenta lor.

Recomandare

Cand aveti "putin" timp, adica 4 ore, incercati o vizionare extrem de interesanta:
Teoria unificata a campului - Conceptul de dimensiune, Geometria contractiei Universului si alte chestii neconventionale ale fizicii. Despre Universul infinit de mare si infinit de mic.

Nassim Haramein spune la un moment dat :"Nu toate au rasarit dintr-un punct ce a decis sa construiasca un Univers. Toate punctele contin posibilitatea unui univers in interiorul lor. Toate punctele sunt conectate cu restul punctelor." (...)

"De cate ori pe an iti indrepti atentia si simturile in interior si te conectezi cu natura ta infinita ? Universul se contracta tot atat cat se si extinde.Eu am avut aceasta bucurie.Si am putut vedea ca partea externa a fiintei mele este in expansiune si partea interioara a existentei mele este partea care se contracta.Am inceput sa gandesc in acesti termeni cand aveam 11 ani.Si am invatat sa meditez. Un tanar maestru din India m-a invatat sa meditez.Si eram foarte fericit fiindca descopeream o cu totul alta lumea in interiorul meu ce parea ca are potential infinit.Astfel am inceput sa petrec din ce in ce mai mult timp, concentrandu-ma in interior si sa ma conectez cu acea parte din existenta mea.Si am inceput sa ma gandesc ca trebuie sa existe un echilibru intre expansiunea Universului si constrangerea Universului.Si partea ce se contracta a acelei ecuatii de echilibru este partea ce GENEREAZA si partea in emanatie este cea care ALIENEAZA ! Ce distruge. Si totusi toata stiinta si cunoasterea noastra este bazata pe partea de emanatie.

Stafiile de ganduri

"Gandurile tale sunt exact ca stafiile. Continui sa crezi in ele, fara sa incerci vreodata sa te intorci spre ele si sa te uiti bine la ele" OSHO

Sfantul si pacatosul sunt doua fete ale aceleiasi monede; raiul si iadul; Dumnezeu si diavolul.

Dar exista o a treia alternativa in care sa nu fii nici unul nici celalalt, ci sa fii tu insuti. Sa iesi din piramida mintii si sa intri in templul fiintei tale. Piramidele au fost facute pentru cei morti iar mintea noastra seamana de multe ori cu un "cimitir" de amintiri trecute, experiente, umbre...care incet-incet pot ajunge sa formeze in jurul nostru o tesatura deasa.

Singurul mod de a scapa de umbra este sa te intorci cu fata la ea fiindca daca alergi, va alerga si ea dupa tine.

Gandurile sunt substitute ale atentiei constiente.

Singurul mod de a iesi din "piramida" este sa devenim martorii propriilor procese de gandire, sa stam pe margine si sa fim spectatorii gandurilor. Numai atunci vom putea sti cu adevarat cine suntem.

Prayer

Iti poti acorda un timp sa te gandesti la toate astea.

Visand... prin Cismigiu

Intr-o dimineata

Intr-o dimineata m-am trezit pustie ca o

fantana secata. Ghizdurile nu mai adulmecau

din adancul intunecat mireasma de limpede

si nici cumpana nu mai gemea sub dulcea povara.

Un pumn de nisip - atat mai fagaduia fantana.

Nu ma mai priviti ochi si guri de copii!

Singuratatea nu incepe cand copiii

cresc mari si se duc, ci cand nu mai ai ce le da.

Nu ma mai privi nici tu, prietene,

neputinta ma arde ca o goliciune.

Unde-mi sunt stropii sonori, unde sunt ?

Imbiati trecatorii:"beti, o beti oameni si ierburi"

beti cu capetele rasturnate si inghitituri nesatule,

cufundati-va chipul in vadra.

Galeata zdreleste, scrasnind stins, piatra seaca.

Dar deodata-nghetati: fantana

se smulge din sine spargand cu putere

ghizd dupa ghizd si, sprijinindu-se

in furca, iese schiopatand din curte.

De ce-ti ridici catre cer ostenitele ramuri,

salcie nemangaiata? Ma duc dupa apa !

O oglinda ma duc sa-ti aduc! Moartea

s-a dus dupa viata ! Si ori

ma intorc risipind stropi in jur, ori

nu ma mai intorc.

"cunoaste-te pe tine insuti" - cunoaste divinul, Logosul din tine !

foto: www.deviantart.

Din punctul de vedere al desprinderii omului de lume si al identitatii sale unice, intre om si lume incepe un lung conflict care se refera la incercarea omului de a deveni independent de aceasta si, concomitent, efortul de a face ca lumea sa fie conforma tendintelor si aspiratiilor sale interioare.
Daca putem vorbi initial de un plan uman (viata sufleteasca) si un plan natural (realitatea fizica), in final omul elaboreaza un al treilea plan, intermediar intre el si planul fizic al lumii, planul culturii. Cultura este o replica pe care omul o da mediului fizic si al lumii. In locul obiectelor, sunt puse valorile spirituale, ca produs al constiintei umane.

Planul culturii este factorul de protectie al fiintei umane si mediul ei de perfectionare prin depasirea instinctelor de viata spirituala.

Nivelul sensibilitatii se manifesta diferentiat de la un om la altul in planul vietii interioare. Daimonion-ul lui Socrate este ilustrativ si cunoscut. Nivelul sensibilitatii combinat cu starea afectiva si factorii inhibitori (teama, rusine, durere, dezgust) declanseaza o adevarata "criza sufleteasca" , avand ca urmare schimbarea profunda a personalitatii sale. Daca sensibilitatea excesiva poate avea rol inhibitor, prin actul sublimarii se obtine realizarea ei ocolita, ducand la eliberarea energiei psihice a inconstientului in exterior.

Cultura in general a fost creata sub presiunea nevoilor vietii sociale, in detrimentul satisfacerii naturale a pornirilor vietii individuale si continua sa fie intretinuta de fiecare om care face sacrificiul de a-si satisface pornirile instinctive nu in folosul sau personal.

Toate pornirile fundamentale ale naturii omenesti pot fi orientate prin sublimare catre scopuri inalte, sociale, religioase, culturale.

N-am ambitii

Priveste
aceasta zi sperioasa si galbena
ca un boboc abia rasarit din gaoace.
Priveste
acest clestar ce nu cuteaza
sa se clinteasca.
Priveste aceasta floare ce-si desface
inspaimantata de sine insasi
corola.
Priveste-le.
Niciodata nu te-ai vazut
de atat de aproape.