Reformator

sursa foto

Lumea e asa cum este
ca sa o transformam.

...au rebotezat strada Cartofului
fericind-o cu un nume
decent si
imemorabil,
cartoful a devenit, la randul lui,
solanee;
iarasi foarte decent...

...a fost reamenajat serpuitorul
Rau Galben,
care a ajuns un sant galben,
fara raci si
pesti,
prin care vara poti trece
chiar fara sa-ti sufleci
nadragii.

...am uitat numele gazelor,
fie ele albine ori furnici-
sunt toate
insecte,
am uitat numele arborilor-
sunt toti masa lemnoasa,
nici pasarile nu mai au
buletine de identitate,
afara de ratele salbatice,
caci, deh,
trebuie sa stim in cine tragem;
si cate altele n-am uitat;
limba a ajuns atat de laconica
incat intr-un minut
se poate spune totul.

De aici si
pustiul launtric;
sufletul poate fi parcurs
intr-o clipa.

Chiparosul

sursa foto

In tinerete cauta cerul. Se inalta drept in sus, ca o uriasa lumanare verde. Cand s-a saturat de lumina, s-a cumintit si a inceput sa se gandeasca la rostul lui pe lume. Va muri in curand. Si pe urma ... ?

S-a cutremurat chiparosul singuratic. Haina s-a intunecat si o grija noua, angoasanta, tiranica a pus stapanire pe chiparos. Sa lase urmasi. Cat mai multi, care sa cuprinda tot pamantul si sa piara toate fiintele. Doar chiparosii sa traiasca. Numai ei. Feciori mandri in platose de cavaler.

De atunci, primavara, cand infloresc scumpiile, se acopera de flori, miriade de flori minuscule, mugurasi bruni care scutura o pudra de aur, ce pluteste in aer si s-asterne pe drum, pe acoperisuri, pe loc dusman.

Se inversuna chiparosul ! Un ambitios caruia Zeii Olimpului i-ar fi taiat aripile, l-ar fi umilit, ca muritor ce este. Imi devenise drag si-mi venea sa-i spun: neghiobule, nu vrei sa stii ca esti singur ? Ca ai tai, din neamul tau, nu-s pe aproape ? Nu-s fecioarele-chiparos care sa primeasca ofranda generoasa si sa zamisleasca fiinte noi.

Indragostitii sunt orbi si surzi... Chiparosul scutura pudra de aur in fiecare an, ca dintr-o cadelnita. Se irosea in van, ca visurile unui pustnic.

Pe pamant ne era bine

Pe pamant ne era amandurora bine,
imensi trandafiri explodau in apus.
Te-am implorat: ramai cu mine!
Ai coborat in mare
si te-ai dus.

Invoalate valuri se jucau cu vantul,
invoalat erai, ca un val nesupus
Ti-ai lepadat deodata vesmantul,
ai coborat in mare
si te-ai dus.

Nu in zadar, nu in zadar se adumbrise
fruntea mea, cand pe tarm m-ai dus.
Cresteau din ape inalte abisuri
Ai coborat in mare
si te-ai dus.

Aici unde stau, ti-ai stors pletele ude
"Hai sa ne intoarcem acasa!" ti-am spus,
acel glas ca un plans se-aude;
ai coborat in mare
si te-ai dus.

Pe pamant e iarasi cald si bine,
imensi trandafiri explodeaza-n apus
si nu mai pot ramane langa mine;
n-ai mai coborat in mare
si nu te-ai mai dus !

Drumul nostru, al meu, al tau, al lor

"Drumul care duce spre noi insine duce in mod obligatoriu si spre ceilalti. Altfel nu se poate. Drumul care ne departeaza de lume ne departeaza si de noi insine. Am nevoie sa cred in mine (...) dar stiu ca nu voi putea ajunge acolo unde sa fiu eu insumi decat fiind solidar cu cei care iubesc aceleasi lucruri ca si mine" Octavian Paler/Scrisori imaginare

7 mai 2007

Cursa/ Octavian Paler

"Mai departe de moarte, mai departe de viata,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Si cursa continua"

Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul de inger, Maestre ! Cursa continua dincolo de viata si de moarte.

“Ma simt ca intr-o barca, singur, pe un lac necunoscut, dus de curenti din ce in ce mai departe de mal. Chiar daca as striga ajutor nu m-ar auzi nimeni. (…)”

Acum doi ani a plecat dintre noi Omul care a crezut pana la sfarsit in dragoste si in acelasi timp, in mizantropie.

Tu esti inocent ?

sursa foto

"Cand amagitul este rascolit de ganduri interpretative,

Ceea ce este mereu nenascut devine foarte tare si solid".

Lacul este nemodelat. Poti turna apa in orice vas, ea va lua forma vasului. Dar nu poti turna gheata in niciun vas; ea va rezista, se va opune, nu va lua niciodata forma vasului. La tine vin doua feluri de oameni: unii care vin precum apa; supunerea lor este simpla, sunt foarte inocenti, ca niste copii, nu se opun. Pot beneficia de ajutorul meu spiritual chiar din prima clipa. Nu este nevoie de timp. Apoi vin oameni din cea de-a doua categorie: cu o mare rezistenta, cu frica; se protejeaza pe ei insisi, se blindeaza. Ei sunt ca gheata. Este foarte greu sa-i ajuti pe acestia sa devina fluizi. Le este teama ca-si vor pierde identitatea. Da, ei isi vor pierde identitatea pe care le-o da soliditatea, aceea care da suferinta si nimic altceva. Cand esti solid esti ca o stanca moarta. Nimic nu poate inflori in tine si nu poti fi fluid. Cand curgi, ai seva, ai energie, dinamism, esti creativ, esti o parte din Dumnezeu. Cand ai inghetat nu mai esti o parte a acestei revarsari, nu mai esti o parte a acestui ocean urias; ai devenit o insulita, ...inghetata."

OSHO

Si daca ?

sursa foto

Una sunt discutiile din care ies scantei si care nu ma nelinistesc, ba chiar ma pasioneaza, fiindca nu e lipsit de interes sa invingi o rezistenta; in mod normal astfel de rezistente n-ar trebui sa existe, dar uite ca oamenii le au chiar in probleme puerile, si alta o schimbare care provine din adancuri. Si uneori n-avem alta treaba decat sa ne contemplam cu un sentiment catastrofic deplasarile sufletesti. In loc sa-mi spui simplu: te iubesc, nu lua in seama ce mi s-a intamplat mie, lucrurile astea n-au nicio importanta fata de ceea ce simtim unul fata de altul, continui sa sugerezi ca timpul tocmai de aceea exista, pentru astfel de stari. Pentru ce altceva ? Restul e nerozie.

Si deodata ma pomenesc ca un fior rece care imi strange inima si un gol insuportabil naste in mintea mea intrebarea: dar daca tu nu te-ai schimbat, ci eu ? Daca tu ai fost asa intotdeauna si eu te-am vazut altfel ?

In noaptea asta

sursa foto

In noaptea asta nimeni nu mai poate bea.
Arunca-ma ca pe o lingurita in ceaiul fierbinte,
il voi raci.

Acolo unde limba nu cuteaza
acolo unde e de neindurat
acolo arunca-ma.

Nu-ti face griji pentru mine
gandeste-te numai la ei
sa nu-i opareasca licoarea
clocotitoare.

Arunca-ma, ca pe o lingurita arunca-ma,
bizuie-te pe mine,
arunca-ma ca pe o lingurita in ceaiul
fierbinte.

Vis de copil

sursa foto

Pe mine lasati-ma sa fiu mica
si sa ma joc cu degetele mari de la picioare
iata-ma, stau in leagan si,
cu amandoua mainile
imi trag piciorul spre gura.

Aveti taria sa recunoasteti
osificatilor,
ca v-ati facut mari
si chestia asta va depaseste.

Va mai puteti intoarce in leagan
sa va jucati cu degetele mari de la picioare,
gustandu-le ?
Credeti-ma, e un act major.

Silence

sursa foto

Cateodata, practica pitagoricienilor de a tacea e foarte buna. Nedand expresie gandurilor care ti se imbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine si descoperi cu o mare bucurie ca exprimarea lor nu era necesara.