Cuvantul

Cuvinte-n suflet dormiteze-mi mie,
A tihnei clipa sanctuar sa-mi fie!...
Inainte sa ne ceara lumea cantul,
Ca vinul fermenteaza-ntai cuvantul !

Cuvintele mai coaca-se drept mere,
Desprindeti, prindeti totul in tacere !
Atunci cand se spun atat de multe,
Trudita-i mintea oarba-n sfere absurde
Sub colb eretic, nemaivrand s-asculte !

Cuvintele-ncolteasca-mi drept seminte,
Nu cantitati imi sunt spre trebuinte,
Doar o pereche de cuvinte-s bune,
Al bucuriei clopot, de minune,
Sa-nceapa-n gravul suflet sa-mi rasune !

Nu-i musai tam-nesam sa nasti cuvinte -
Si linistea e sacra, luati aminte !




inspirata din postarea lui Mugur

Alunga nefericirea (II)

sursa foto

"Si cand cineva spune: "Descotoroseste-te de aceasta viata nefericita, renunta la suferintele pe care le cari inutil dupa tine", intervine o problema foarte semnificativa: "Asta e tot ce am! Daca ma descotorosesc de ea o sa fiu un nimeni, imi voi pierde identitatea. Cel putin acum sunt cineva - cineva nefericit, cineva trist, cineva in suferinta. Daca renunt la toate astea, intrebarea care se pune este: Care va fi identitatea mea ? Cine sunt eu ? Nu stiu care este drumul inapoi acasa si tu mi-ai luat ipocrizia, falsul camin care mi-a fost creat de societate.

Nimeni nu vrea sa stea gol in mijlocul strazii. Este mai bine sa fii nefericit - cel putin ai ce sa porti, cu toate ca este vorba de nefericire - insa nu-i niciun rau in asta; toti ceilalti poarta acelasi fel de haine.

Exuberanta nu este ceva ce se poate dobandi. Exista deja; ne-am nascut cu ea. Nu am pierdut-o, pur si simplu ne-am departat, pastrand ceea ce este in spate numai pentru noi. Se afla in spatele nostru; o mica intoarcere si o mare revolutie. Daca renuntarea la nefericire este intr-adevar atat de usoara pe cat spun eu ca este, atunci toate religiile contrafacute ar disparea. Extazierea trebuie sa fie facuta dificila - aproape imposibila - astfel incat oamenii sa nu poata sa spere in ea decat intr-o viata viitoare, dupa calatorii indelungate si grele. Si eu am trait multe vieti anterioare si cu certitudine probabil ca am comis mai multe fapte rele decat oricare dintre voi - pentru ca nu le consider a fi fapte rele. Pretuirea frumusetii, pretuirea gustului, pretuirea tuturor acelor lucruri care fac viata mai placuta, mai draga, nu sunt lucruri rele pentru mine. Vreau sa devii sensibil, sensibil din punct de vedere estetic la toate aceste lucruri. Te vor face sa fii mai uman, vor crea in tine o mai mare delicatete, o mai mare recunostinta fata de existenta. Si in cazul meu nu este vorba de o chestiune teoretica. Pur si simplu am acceptat neantul ca fiind o usa - pe care o numesc meditatie, care este doar un alt nume pentru neant. Iar in momentul in care se petrece neantul, incepi brusc sa te afli fata in fata cu tine insuti si toata nefericirea dispare. Primul pe care il faci este pur si simplu sa razi de tine, de cat de idiot ai putut sa fii. Aceasta nefericire nu a existat niciodata; tu ai creat-o, cu o mana, si ai incercat sa o distrugei cu cealalta - si natural ca ai fost scindat. Este absolut usor, simplu. Cel mai simplu lucru din existenta este sa fii tu insuti. Nu necesita niciun pic de efort; te afli deja acolo. Doar o aducere aminte... doar sa te descotorosesti de toate ideile stupide pe care ti le-a impus societatea. Taci, stai la usa neantului; inca un pas in fata si ai descoperit cea mai mare comoara, care te asteapta de mii de vieti." Osho

Pentru cunoscatori: C.G.Jung s-a inspirat in cercetarile sale din traditiile orientale: kabala, hinduism si din astrologie pe care le cunostea la perfectie. Nu a dispretuit nimic din acest amestec intercultural cata vreme putea sa explice "cunoasterea si experienta" umana. Jung presimtea ca civilizatia noastra va avea multe de invatat de la Orient, iar interesul actual pentru budism este o confirmare in acest sens.

Alunga nefericirea (I)

sursa foto

"Este natural sa fii fericit asa cum este natural sa fii sanatos. Cand esti sanatos nu te duci la doctor sa-l intrebi: "de ce sunt sanatos?", insa cand esti bolnav, imediat intrebi : "de ce sunt bolnav?". Este perfect corect sa intrebi de ce esti nefericit. Nu este corect sa intrebi de ce esti extaziat. Ai fost crescut intr-o societate nesanatoasa, in care a fi extaziat fara motiv se considera ca echivaleaza cu nebunia. Daca zambesti pur si simplu, fara niciun motiv, oamenii vor crede ca iti pierzi mintile - de ce zambesti ? De ce pari atat de fericit ? Iar daca spui "Nu stiu, pur si simplu sunt fericit" raspunsul tau nu va face decat sa le intareasca ideea ca s-a petrecut ceva rau cu tine. Insa daca te simti nefericit, nimeni nu te va intreba de ce esti nefericit. Este natural sa fii nefericit; toata lumea este nefericita. Nu este nimic special in cazul tau. Nu faci un lucru unic. In mod inconstient, aceasta idee ti se intipareste, ca nefericirea este naturala si ca extazierea este nenaturala. Extazierea trebuie sa fie dovedita. Nefericirea nu are nevoie de nicio dovada. Incetul cu incetul ti se imprima tot mai profund - cu toate ca este naturala, este impotriva ta. Asadar ai fost fortat sa fii schizofrenic. Ai fost deturnat de la ceea ce esti la ceea ce nu esti. Asta provoaca intreaga nefericire a omenirii, ca fiecare se afla acolo unde nu ar trebui sa se afle, ca este ceea ce nu ar trebui sa fie. Te-ai aflat in aceasta stare de departare din ce in ce mai accentuata de tine insuti; ai uitat drumul inapoi spre casa. Astfel incat oriunde te-ai afla, crezi ca aceea este casa ta - nefericirea ti-a devenit camin, angoasa a devenit natura ta" Osho

Va urma...

Iulia, dupa discutia de azi, a aparut o supraconstientizare...multumesc ! :)

Reformator

sursa foto

Lumea e asa cum este
ca sa o transformam.

...au rebotezat strada Cartofului
fericind-o cu un nume
decent si
imemorabil,
cartoful a devenit, la randul lui,
solanee;
iarasi foarte decent...

...a fost reamenajat serpuitorul
Rau Galben,
care a ajuns un sant galben,
fara raci si
pesti,
prin care vara poti trece
chiar fara sa-ti sufleci
nadragii.

...am uitat numele gazelor,
fie ele albine ori furnici-
sunt toate
insecte,
am uitat numele arborilor-
sunt toti masa lemnoasa,
nici pasarile nu mai au
buletine de identitate,
afara de ratele salbatice,
caci, deh,
trebuie sa stim in cine tragem;
si cate altele n-am uitat;
limba a ajuns atat de laconica
incat intr-un minut
se poate spune totul.

De aici si
pustiul launtric;
sufletul poate fi parcurs
intr-o clipa.

Chiparosul

sursa foto

In tinerete cauta cerul. Se inalta drept in sus, ca o uriasa lumanare verde. Cand s-a saturat de lumina, s-a cumintit si a inceput sa se gandeasca la rostul lui pe lume. Va muri in curand. Si pe urma ... ?

S-a cutremurat chiparosul singuratic. Haina s-a intunecat si o grija noua, angoasanta, tiranica a pus stapanire pe chiparos. Sa lase urmasi. Cat mai multi, care sa cuprinda tot pamantul si sa piara toate fiintele. Doar chiparosii sa traiasca. Numai ei. Feciori mandri in platose de cavaler.

De atunci, primavara, cand infloresc scumpiile, se acopera de flori, miriade de flori minuscule, mugurasi bruni care scutura o pudra de aur, ce pluteste in aer si s-asterne pe drum, pe acoperisuri, pe loc dusman.

Se inversuna chiparosul ! Un ambitios caruia Zeii Olimpului i-ar fi taiat aripile, l-ar fi umilit, ca muritor ce este. Imi devenise drag si-mi venea sa-i spun: neghiobule, nu vrei sa stii ca esti singur ? Ca ai tai, din neamul tau, nu-s pe aproape ? Nu-s fecioarele-chiparos care sa primeasca ofranda generoasa si sa zamisleasca fiinte noi.

Indragostitii sunt orbi si surzi... Chiparosul scutura pudra de aur in fiecare an, ca dintr-o cadelnita. Se irosea in van, ca visurile unui pustnic.

Pe pamant ne era bine

Pe pamant ne era amandurora bine,
imensi trandafiri explodau in apus.
Te-am implorat: ramai cu mine!
Ai coborat in mare
si te-ai dus.

Invoalate valuri se jucau cu vantul,
invoalat erai, ca un val nesupus
Ti-ai lepadat deodata vesmantul,
ai coborat in mare
si te-ai dus.

Nu in zadar, nu in zadar se adumbrise
fruntea mea, cand pe tarm m-ai dus.
Cresteau din ape inalte abisuri
Ai coborat in mare
si te-ai dus.

Aici unde stau, ti-ai stors pletele ude
"Hai sa ne intoarcem acasa!" ti-am spus,
acel glas ca un plans se-aude;
ai coborat in mare
si te-ai dus.

Pe pamant e iarasi cald si bine,
imensi trandafiri explodeaza-n apus
si nu mai pot ramane langa mine;
n-ai mai coborat in mare
si nu te-ai mai dus !

Drumul nostru, al meu, al tau, al lor

"Drumul care duce spre noi insine duce in mod obligatoriu si spre ceilalti. Altfel nu se poate. Drumul care ne departeaza de lume ne departeaza si de noi insine. Am nevoie sa cred in mine (...) dar stiu ca nu voi putea ajunge acolo unde sa fiu eu insumi decat fiind solidar cu cei care iubesc aceleasi lucruri ca si mine" Octavian Paler/Scrisori imaginare

7 mai 2007

Cursa/ Octavian Paler

"Mai departe de moarte, mai departe de viata,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Si cursa continua"

Dumnezeu sa-ti odihneasca sufletul de inger, Maestre ! Cursa continua dincolo de viata si de moarte.

“Ma simt ca intr-o barca, singur, pe un lac necunoscut, dus de curenti din ce in ce mai departe de mal. Chiar daca as striga ajutor nu m-ar auzi nimeni. (…)”

Acum doi ani a plecat dintre noi Omul care a crezut pana la sfarsit in dragoste si in acelasi timp, in mizantropie.

Tu esti inocent ?

sursa foto

"Cand amagitul este rascolit de ganduri interpretative,

Ceea ce este mereu nenascut devine foarte tare si solid".

Lacul este nemodelat. Poti turna apa in orice vas, ea va lua forma vasului. Dar nu poti turna gheata in niciun vas; ea va rezista, se va opune, nu va lua niciodata forma vasului. La tine vin doua feluri de oameni: unii care vin precum apa; supunerea lor este simpla, sunt foarte inocenti, ca niste copii, nu se opun. Pot beneficia de ajutorul meu spiritual chiar din prima clipa. Nu este nevoie de timp. Apoi vin oameni din cea de-a doua categorie: cu o mare rezistenta, cu frica; se protejeaza pe ei insisi, se blindeaza. Ei sunt ca gheata. Este foarte greu sa-i ajuti pe acestia sa devina fluizi. Le este teama ca-si vor pierde identitatea. Da, ei isi vor pierde identitatea pe care le-o da soliditatea, aceea care da suferinta si nimic altceva. Cand esti solid esti ca o stanca moarta. Nimic nu poate inflori in tine si nu poti fi fluid. Cand curgi, ai seva, ai energie, dinamism, esti creativ, esti o parte din Dumnezeu. Cand ai inghetat nu mai esti o parte a acestei revarsari, nu mai esti o parte a acestui ocean urias; ai devenit o insulita, ...inghetata."

OSHO

Si daca ?

sursa foto

Una sunt discutiile din care ies scantei si care nu ma nelinistesc, ba chiar ma pasioneaza, fiindca nu e lipsit de interes sa invingi o rezistenta; in mod normal astfel de rezistente n-ar trebui sa existe, dar uite ca oamenii le au chiar in probleme puerile, si alta o schimbare care provine din adancuri. Si uneori n-avem alta treaba decat sa ne contemplam cu un sentiment catastrofic deplasarile sufletesti. In loc sa-mi spui simplu: te iubesc, nu lua in seama ce mi s-a intamplat mie, lucrurile astea n-au nicio importanta fata de ceea ce simtim unul fata de altul, continui sa sugerezi ca timpul tocmai de aceea exista, pentru astfel de stari. Pentru ce altceva ? Restul e nerozie.

Si deodata ma pomenesc ca un fior rece care imi strange inima si un gol insuportabil naste in mintea mea intrebarea: dar daca tu nu te-ai schimbat, ci eu ? Daca tu ai fost asa intotdeauna si eu te-am vazut altfel ?