Suvenir de la un Briliant

foto

" Mama mea este cea mai de preţ fiinţă de pe pământ. Toată lumea are câte o mamă care îi poartă de grijă, dar a mea este mai presus de toate.
Are ochii căprui ca ai unei căprioare şi preţioşi ca şi opalul. Faţa ei este fină ca şi catifeaua. Chiar când poartă ochelari, tot frumoasă este, ca şi o prinţesă. Când mă alintă cu mâna ei fină, mă simt de parcă aş fi un nou-născut. Se îmbracă în culori calde, deoarece aceste culori o bine dispun.
Chiar dacă lucrează la (.........) tot bună la suflet ca un înger este mama mea. Este foarte harnică. Nici de Ziua Femeii, când a avut liber nu a stat şi s-a odihnit, ci dimpotrivă, toata ziua a muncit.
Când am vreo problemă, vreo nelămurire, mă duc la mama şi ea îmi dă sfaturi. Nu am nici un secret faţă de cea care mi-a dat viaţă.
De fiecare dată când am greşit, ea nu m-a certat, ci m-a învăţat cum era mai bine şi mi-a explicat cu duioşie ce am greşit.
Nu pot să-i răsplătesc bunătatea, grija şi înţelegerea, dar cât timp voi trăi ei îi voi oferi toată dragostea pe care o am. Sunt mândră ca ea este MAMA MEA "
Andy - clasa a V-a

Vis de caşmir

Visând la femeia ideala,
un zâmbet mi s-a frânt pe'o rană.
Era o rana ce alerga în mine
din tinereţea acelui
eu nu pot fără tine.

Vai, a tinereţii mele Mare
a sorbit-o soarele străin -
Cât de albastră, cât de visătoare,
peste umăr mă privea,
senin !

Vis să fi fost ?
Dinspre-apus m-ajung acum
păsări, de soare
mistuite-n sânge.

Licărind albastră iar
ştiuta Mare,
să alerg s-o caut
tandră, visătoare...

ori să pier aproape de-al ei ţărm.

(poezie dedicată)

Petale şi nisip

foto

Se povestea cu inflexiuni lirice despre toate, despre nimicuri, dulci nimicuri spuse sincer ca destăinuirile.
Când ne-am trezit din farmec porţile s-au deschis larg şi am observat că toamna înfloresc acele flori de nisip într-o constelaţie de stele căzătoare, cu strălucire de-o clipă. Ele urmăreau soarele astfel ca lumina întotdeauna să cadă în focarul frunzelor. Aşa se năştea primul atribut al vieţii - sensibilitatea şi mişcarea orientată. Petala-oglindă cu reflexe controlate şi selectate fiind cronometrul care măsura orele de lumină şi de întuneric. O imprejurare fericită în care am putut să admir pictura naturală cu înţelegere şi emoţie estetică.

Remember

foto

"Din fericire, pe talgerul defectelor mele Dumnezeu a aşezat şi unul care îmi e de un imens ajutor. E vorba de faptul că sunt capabil să-mi iau în serios naivităţile. Sub carapacea mea de ardelean sobru se ascunde un vulnerabil care are nevoie de tot felul de refugii"
Octavian Paler/Aventuri solitare

În acelaşi alt depărtat timp Arhimede spunea:

"Nu te atinge de cercurile mele" Iar în clipa următoare era mort.

Purtând pe umeri seninul

foto

Colţii de fildeş găuresc buturuga şi miezul alb e devastat cu lăcomie până când se clatină copacul. Sa fie o luptă între giganţi ? O iubire în rivalitate pentru stăpânirea savanei ? O melodramă fără cortină şi reflectoare în nesfârşitul galben ? În trupul său poate că e ascuns elixirul vieţii veşnice şi într-o zi îl vom cunoaşte. Baobabul e un babilon de fiinţe cu glasuri felurite care se-alungă, se caută şi dansează pe crengi. Un adăpost darnic, ca bunicul din poveste. Raritate păstrătoare a secretelor vieţii lungi. Nobilul elefant stă acum să-l care pe mândra spinare. Nici pe baobab nu-l mai doare miezul său alb.

PAriu

Concurs pe blogul lui Calin Hera

"Iarna car, vara sanie"

Dacă cineva vrea să te sperie ca să te supună mai uşor o să înceapă prin a-ţi distruge cumva, inteligenţa. Să te clatine din rădăcini. Să nu mai ai încredere în tine.Trebuie creată teama şi trebuie creată şi lăcomia. Pariu că iarna nu-i ca vara ? Oricât de multe probleme ai în viaţă, tu ai mai multă inteligenţă decât probleme. Un om inteligent nu e lacom. Aduni provizii pentru ziua de mâine pentru că nu ai încredere că mâine mai eşti în stare să ataci viaţa cu aceeaşi forţă. Şi atunci, stochezi. Iarna car şi vara sanie.

Comunicare şi comuniune

Comunicarea este a minţii - verbală, intelectuală, conceptuală. Comuniunea este a non-minţii, a tăcerii adânci; un transfer de energie nonverbal, un salt de la o inima la alta, imediat, fără intermediere.

Să nu uiţi niciodată că ceea ce te hrăneşte este real iar ceea ce-ţi dă doar o consolare este periculos. Din cauza acestei consolări nu vei mai căuta hrana adevarată.

Fugim...

foto

"Pentru ca mi-e frica fug" sau

"Fug pentru ca mi-e frica" ?

Tu te-ai intrebat despre asta, prietene ?

Primăvară dinspre vară

Concurs

O primăvară ploioasă şi târzie îi desluşi pădurii, în margine, un frag pripit şi-un fluture adormit de atâta rouă. Cât ţinea ziua de mare fluturaşul se ameţea de flori pădureţe dar seara adăsta în tandreţe pe fragul său pripit. Deodată fluturele simţi cum aripile sale schimbă roua de culori spre nuanţe de frag verde-înflorit. Îndrăgostit şi fericit nu avu vreme să observe frumoasa vulpe ce abia aşteapta să guste cu plăcere din fructul fragului promis de şira spinării celui viezuit. Un foşnet şi un scheaun îl inştiinţară totuşi că locul acela ar putea fi năpădit.
Dar iată că urmară noi clipe de alint şi fluturele-adormit de rouă îsi coborî în verde odihna sa şi zborul spre fragul cel pripit. Dar vai, fluturele adormit de rouă, nu-şi mai gaseşte locul şi frumosul florilor pădurii aşternut. Din locul pur n-a mai ramas decât o groapă şi o coadă de vulpe neatentă la planul ei secret...care adormi atunci când săpă la strămutarea fructului ce-n capul ei urma sa fie ...cristalizatul infinit al foamei de cules.

Ploi de septembrie

foto

Cad iarasi prelungile ploi de septembrie,
prelungi ca soselele, nesfarsite ca asteptarea,
desirate ca adolescentii de azi.

Cararile mele si ale prietenei mele furnica,
secara, picnicurile si sperantele sunt invadate de ape
albinele coboara spre corolele florilor in acvalang.

Panza de paianjen e uda ca navodul pescaresc
pana si mustele sunt ciuciulete, ca niste cocote pe marile bulevarde,
tegumentul de plastic al manechinelor e umed de lacrimi adevarate.

Ah, prelungile ganduri ratacind printre ploi,
nesfarsit e drumul lor pana la sarbatoarea primaverii si pana la blandele ceturi,
ploile de septembrie se vaporizeaza in ele ca intr-o sauna.

Dar nu ceturile vin si nu tainele lor nepatrunse,
ci acuitatea perceptiei: zaresc deja omida subtire a zapezii
serpuind pe desfrunzitele crengi ale arborilor.

Bateti ploi de septembrie, bateti, am sa-mi incalt cizmele de cauciuc
si-am sa cobor cu voi impreuna - uite ca avem acelasi drum -
spre stramosii mei secerati in campie si ingropati in poiana sub frunze de maslin.