Aş vrea

M-am gândit să mă strecor în căuşul lunii ca să primesc de acolo mângâieri de priviri neprimite de somn. Aş împleti din mătase de galaxii una nouă, perfectă pentru jocul la aceste înălţimi. Te-aş întâmpina dimineţile cu ceaşca de lapte cald şi miere stelară iar la cafea ţi-aş strecura lângă şerveţel un biscuit în formă de "i". Aş plimba zilele pe la alte ferestre ca să înţeleg de ce uneori nu vrei să-mi scrii. Aş aştepta să vină noaptea pentru a urca iar şi iar în locul unde lumina ţi-aş fi.

Aş vrea uneori să celebrez.

Gânduri şi poezie

foto

Naftalină în PAchet

Privesc spre lumea care mă ia în seamă şi apoi spre mine. Exerciţiul se repetă apoi fără un ritm anume, dar e un exerciţiu asimilat. De cele mai multe ori zăbovesc mai mult cu privirea spre mine ca să înţeleg cum trebuie să orânduiesc senzaţiile. Când mă grăbesc, căci cei ce mă cunosc îmi ştiu meteahna, aşez pe rafturi în mod corect, dar fără să golesc în prealabil cutiile - ca loc de adăpost. Şi atunci de ce mă mir că experienţa nouă rămâne bosumflată de negăsirea locului călduţ pe pernă ? Eu nu spun să aruncăm toate cutiile chiar dacă-s vechi, crăpate pe alocuri. Doar să înnoim cu mare grijă şi eventual cu plicuri de tandreţe în loc de naftalina. Rezultând un alt fel de a fi în pachet.

Şi pentru că e o sâmbătă de toamnă din aceea brumărie, serviţi-vă cu arome delicate de

NICHITA

Fructe înainte de a fi mâncate

"Mă pregătesc pentru un arbore mare,

destinat să fie numai şi numai miros,

nările fructelor crepusculare

spre vegetalul vânat le-am întors.

Mă dezbrac de scoarţă şi de cercuri

rămân osmotică sevă suind

Luni e un măr, marţi e o pară, iar miercuri

e un strugure agurid.

Se lasă toamna. Vine

un fel de galben şi de rugină.

Cad orele din pom. Ciorchine

secundele în strugure leşină.

Să bem, nu vin, să bem un must asprit

şi boturile câinilor de vânătoare

să le legăm pentru mirosul de zenit

cu rafie, pe fiecare.

Tot unul lângă altul şi lipite

cu nările, ca nişte ţevi de nai

să curgă-n ele logodite

mirosul fructelor pe care îl cântai."

De laudă

Am primit azi un mail de la Adela care manageriază şi scrie pe site-ul www.octavianpaler.ro Săriţi peste final de mail unde sunt inserate "idei de echipa".

Echipei OctavianPaler.ro

"Salut,

Ce mai ziceti? Cum o mai duceti?

Am doua vesti faine pentru voi!

3.896 de vizitatori v-au citit articolele saptamana trecuta!! Ceea ce e mult pentru un site de nisa cum e acesta! Felicitari!

Si 2 mesaje de la cititori: "Nora wrote: Multumiri celor care se ocupa de acest site in memoria vesnicului OCTAVIAN PALER! Răzvan Theo Chirac wrote: Bravo! Nu trăiţi degeaba!"

Felicitari pentru articolele si implicarea voastre!! Ce ziceti? Reluam initiativa cu "Inivitatul lunii" Daca aveti idei despre sectiuni prin care am putea sa ii implicam mai mult pe cititori, sa mi le transmiteti si vedem cum le putem implementa.Pentru orice alte sugestii si idei nu ezitati sa ma bateti la cap! Pana atunci va doresc o saptamana frumoasa si inspiratie! Cu drag, Adela"

Am mai primit astfel de mail-uri şi de la persoane foarte apropiate maestrului Octavian Paler în timpul vieţii. Unul chiar de la fiul domniei sale, Alexandru Şerban Paler care ne-a transmis multumiri pentru acel loc virtual pe care scriitorul l-ar fi iubit cu siguranţă.

Le mulţumesc frumos semnatarilor celor două mail-uri de azi, asigurându-i că ceea ce facem e puţin şi neînsemnat faţă de cuvintele pline de lumină şi har lăsate de acest poet discret şi delicat, eseist impecabil şi romancier-memorialist apreciat de toate vârstele. E foarte greu să vorbeşti despre un asemenea om fără teama de a cădea în derizoriu. Noi nu facem decât să dăm filă cu filă paginile operei sale, lăsând să curgă în voie peste timpul prezent, frumosul dar al revelaţiilor.

Am simţit impulsul de a împărtăşi cu voi aceasta bucurie şi onoare, scuturându-mă de modestia care se opune comunicării.

"Acest bătrân, Don Quijote, care pare bun de dus la azil, rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filozofiei: rostul vieţii. Acest bătrân caraghios ne învaţă, dacă nu ne repezim să ne amuzăm de forma în care o face, că esenţialul în viaţă este să ai o convingere." Convorbiri cu Octavian Paler

Te-am desenat

foto

Te-am desenat întâi cu mana stângă, adică stângaci, apoi cu mâna dreapta încercam îndemânarea. N-am dus nimic până la capăt sucind mereu planurile. Te-am visat întâi cu ochiul stâng, adică stângaci, apoi cu ochii amândoi îmi adunam mirarea când bucuria se odihnea dreptaci. Te-am privit din depărtare, aproape stângaci şi apoi nu ştiam cum să mai aşez lumina lunii.

Privind spre Carul Mare, am continuat să desenez în felul meu, alintat.

Pe ape

foto

În plutirea lină a bărcii, valurile mărunte încreţesc năframa de mătase. Am lăsat mâna sa alunece în apă. O apă caldă, însorită. Bulinele verzi mângâiau ca mărgelele pe gâtul alb. O atingere intimă, cu înţeles de alfabet tactil. Semne nevăzute pe nervii îmbătaţi de soare şi oglinzi ondulate de legănare. Am cerut ajutor unei lupe, ca o mioapă, dar fără să mă dezic de cultul frumosului fără umbre. Gesturi de motivaţie în iubire.

De la îndoială spre cunoaştere

foto

"Metoda ştiinţifică începe cu îndoiala. Continuă îndoindu-se până ajunge la un punct unde îndoiala este imposibilă. Când stă în faţa realităţii, îndoiala se prăbuşeşte. De ce laud aşa de mult îndoiala ? - fiindcă te conduce spre cercetare, ridică întrebări, te ia către noi aventuri. Nu îţi permite niciodată să rămâi ignorant. Continuă permanent să te mişte până când ai găsit lumina. Trebuie să fiţi cercetători. Şi ar trebui ca unica voastră responsabilitate să fie de a vă cunoaşte pe voi înşivă. Aţi fost învăţaţi să fiţi responsabili faţă de părinţii voştri, de soţie, de soţ, de copiii voştri, faţă de naţiune, biserică, umanitate. Lista este aproape fără sfârşit. Dar cea mai fundamentală responsabilitate nu este pe lista aceasta."

OSHO

Când mintea cunoaşte, o numim cunoaştere.

Când inima cunoaşte, o numim dragoste.

Şi când fiinţa cunoaşte, o numim meditaţie.

Vânt vagabond

foto

Vânt vagabond, mergi sănătos !

Te du şi lasă-mă curând

Mesteacănul de peste lac te-aşteaptă-n cale prietenos,

de unul singur fluierând.

Şi eu şi tu, nu ştim noi oare;

nu poţi fi liber, teama-i chingă

Aripile-ţi ispititoare

acoperişul nu-mi atingă.

Să nu-mi mai hăuleşti pe horn

nu-mi bate-n geam ca-n alte vremuri

a noastre lunci cu vânători superbe nu se mai întorc

să nu le mai rechemi din neguri.

Vânt vagabond, fii sănătos !

Mergi fără mine-n calea-ţi vană

de s-o-ntâmpla ca să mai treci pe aici cu zboru-ţi zgomotos

treci pe de-alături, treci în goană.

Pe fotoliul minţii

Simţi tot timpul ca eşti o victimă ? Probabil că e cea mai confortabilă poziţie a spinării tale pe fotoliu.

Şi Dumnezeu zice : "DA ! AI DREPTATE!"

Ia să vedem...

Asaltul lucrurilor

Precum câinii, precum lupii,

precum viermii de pământ

ori ca rinoceri sălbateci,

africani în plin avânt

de prin toate colţurile

vin de pretutindeni, piază,

ca tânţarii, milioane,

lucrurile te-asaltează.

Lucruri, lucruri, lucruri,

te târăsc cu ele-n stivă

oricât ai fi tu împotrivă

e totuna.

cum s-o faci pe vulpea oare ?

te strivesc întotdeauna

şi te calcă în picioare.

Recomandare

Oamenii care mă inspiră sunt extrem de preţioşi sufletului şi spiritului meu. Încerc din când în când sa-i fac să simtă preţuirea mea fără a-i sufoca şi îi invit să urmărească un filmuleţ cu

Neale Donald Walsch - Teama, Spaima si Frica

primit de la special friend- Coach Ioan