Se afișează postările cu eticheta Gânduri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gânduri. Afișați toate postările

vineri, 30 aprilie 2010

May Flowers

Am folosit banda peste limita admisă pe domeniul gabitzu.eu, aşa că trebuie să aştept până mâine când işi face debutul luna MAI.

Rămâneţi sănătoşi alături de minunăţia versurilor lui NICHITA


Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar
ma bucur totdeauna ca sunt
.
Nu ma realizez deplin niciodata,
pentru ca
am o idee din ce în ce mai buna
despre viata
.
Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii,
dintre mine si lei,
dintre mine si insulele de lumina
ale stelelor.
Dintre mine si numere,
bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3.
Am si-un defect un pacat:iau in serios iarba,
iau în serios leii,

miscarile aproape perfecte ale cerului.
Si-o rana intamplatoare la mana
ma face sa vad prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, razboaiele.
Dintr-o astfel de intamplare
mi s-a tras marea intelegere
pe care-o am pentru Ulise – si pentru
barbatul cu chip ursuz, Dante Alighieri.
Cu greu mi-as putea imagina
un pamant pustiu, rotindu-se
in jurul soarelui…
(Poate si fiindca exista pe lume
astfel de versuri.)
Imi place sa rad, desi
rad rar, avand mereu cate o treaba,
ori calatorind cu o pluta, la nesfarsit,
pe oceanul oval al fantaziei.
E un spectacol de neuitat acela
de-a sti,
de-a descoperi

harta universului în expansiune,
in timp ce-ti privesti
o fotografie din copilarie!
E un trup al tau vechi,
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt, dat
cu litere groase,
nu-ti ofera vreo sansa
sa-l mai regasesti.
Imi desfac papirusul vietii
plin de hieroglife,
si ceea ce pot comunica
acum, aici,

dupa o descifrare anevoioasa,
dar nu lipsita de satisfactii,
e
 un poem inchinat pacii,ce are, pe scurt, urmatorul cuprins:
Nu vreau,
cand imi ridic tampla din perne,
sa se lungeasca-n urma mea pe paturi
moartea
,
si-n fiece cuvant tasnind spre mine,
pesti putrezi sa-mi arunce, ca-ntr-un rau
oprit.
Nici dupa fiecare pas,
in golul dinapoia mea ramas,
nu vreau
sa urce moartea-n sus
, asemeni
unei coloane de mercur,
bolti de infern proptind deasupra-mi…
Dar curcubeul negru-alei de alge,
de-ar bate-n tineretea mea s-ar sparge.
E o fertilitate nemaipomenita
in pamant si-n pietre si in schelarii,
magnetic, 
timpul, clipita cu clipita,
gandurile mi le-nalta
ca pe niste trupuri vii
.
E o fertilitate nemaipomenita
in pamant si-n pietre si in schelarii.
Umbra de mi-as tine-o doar o clipa pironita,
s-ar si umple de ferigi, de balarii!
Doar chipul tau prelung iubito,
lasa-l asa cum este, razimat
intre doua batai ale inimii mele,
ca intre Tigru si Eufrat.”     
         

luni, 12 aprilie 2010

Din nou, pe blogspot

Am revenit pentru moment pe blogspot.com. Şi o să continui să scriu şi să postez comentarii acolo unde gasesc că sufletul rezonează. Bun regăsit.


Iertaţi porumbeilor,
oameni, iertaţi porumbeilor,
iertaţi-i că sunt hulpavi şi puşi pe sfadă,
aşa cum vă iertaţi vouă inşivă,
iertaţi porumbeilor,
ascultaţi-le gânguritul sublim,
mai cu seamă în tet-a-tet.
Ce înseamnă, ce poate însemna scârnavia
pe care o lasă în urmă
sau bolile pe care le poartă în ciocuri,
ce pot însemna toate acestea
pe langă guşile lor superbe,
pe lângă marele simbol ?
Iertaţi porumbeilor,
oameni, iertaţi porumbeilor
şi apoi
iertaţi-vă vouă inşivă
aşa cum aţi iertat porumbeilor.

joi, 11 februarie 2010

A reprima


Anecdota:
"Joe şi micuţa lui fiica s-au dus să viziteze un parc de distracţii. Pe drum s-au oprit să mănânce - le era foame. După ce şi-au potolit foamea au continuat plimbarea prin parc. Trecând pe lângă o tonetă cu floricele de porumb, micuţa a spus: 'tati vreau...' dar Joe i-a luat-o înainte şi i-a cumpărat floricele. Apoi, când au ajuns în dreptul unei tonete de îngheţată micuţa a strigat din nou : 'tati, vreau...' Joe s-a oprit, dar de data aceasta a spus: 'Vrei, vrei! Ştiu ce vrei - îngheţată !'
'Nu, tati !- s-a smiorcăit ea - vreau sa vomit !'.
 Ea asta voia de la inceput."


Dar cine a înţeles ? 
A reprima înseamnă să nu-ţi asculţi natura intimă. Reprimarea este un truc care te face sa lupţi împotriva ta prin crearea unui conflict interior care slăbeşte voinţa.

miercuri, 10 februarie 2010

Speranţe


Într-o lume măsurată într-un vas de sticlă viaţa nu cunoaşte griji. E îndestulătoare, după dărnicia stăpânului. E spaţiu de-ajuns. Şi lumină. Peisajul de verde sănătos e mai ceva ca în Ţara Utopiei.
Acolo s-a născut şi floarea apelor adusă la lumină pe oglinda ei. Pluteşte ca un nufăr mărunt, mărunt. Când se coace, bobocul se ridică la capătul unui fir de spirală. Unele fire poartă însemnul copilelor, altele ale feţilor frumoşi. Din ultimii se desprind bulgăraşi de aur care plutesc abandonaţi pe apă în căutarea fecioarelor. În clipa în care se cunosc, speranţele devin realitate. Un miraj sub sticlă, o mişcare prin sine sub privile noastre nestânjenite, discrete.

duminică, 7 februarie 2010

Ninge

Ninge cu duminici.
Zăpada îngheţată trozneşte sub picioare.O lună de-o albeaţă halucinantă luminează dinspre hăuri străzile oraşului tăcut. Aerul rece şi proaspăt mă îmbată ca de-o bucurie rară şi secretă iar eu ştiu ce este: fericirea care se colorează violent cu luminile infernului.Din gândirea suverană şi divină care ne supraveghează urâtul şi  alungă ranchiuna lăsând altora izbânzile, se desprinde acceptarea ideii că existăm.

marți, 2 februarie 2010

Nimeni nu vrea să stea "gol" în mijlocul străzii

"Şi când cineva spune: "Descotoroseşte-te de această viaţă nefericită, renunţă la suferinţele pe care le cari inutil dupa tine" intervine o problemă foarte semnificativă: "Asta e tot ce am! Daca mă descotorosesc de ea o sa fiu un nimeni, îmi voi pierde identitatea. Cel puţin acum sunt cineva - cineva nefericit, cineva trist, cineva în suferinţă. Dacă renunţ la toate astea, întrebarea care se pune este: Care va fi identitatea mea ? Cine sunt eu ? Nu ştiu care este drumul înapoi acasă şi tu mi-ai luat ipocrizia, falsul cămin care mi-a fost creat de societate. Nimeni nu vrea să stea gol în mijlocul străzii. Este mai bine să fii nefericit - cel puţin ai ce să porţi cu toate că este vorba de nefericire - însă nu-i niciun rău în asta; toţi ceilalţi poartă acelaşi fel de haine. Dacă renunţarea la nefericire este într-adevar atât de uşoară pe cât spun eu că este, atunci toate religiile contrafăcute ar dispărea. Extazierea trebuie să fie făcută dificilă - aproape imposibilă - astfel încât oamenii să nu poată să spere în ea decât într-o viaţă viitoare, după călătorii îndelungate şi grele. Vreau să devii sensibil, sensibil din punct de vedere estetic la toate aceste lucruri. Te vor face să fii mai uman, vor crea în tine o mai mare delicateţe, o mai mare recunoştinţă faţă de existenţă Şi în cazul meu nu este vorba de o chestiune teoretică. Pur şi simplu am acceptat neantul ca fiind o uşă - pe care o numesc meditaţie, care este doar un alt nume pentru neant. Iar în momentul în care se petrece neantul începi brusc să te afli faţă în faţă cu tine însuţi şi toată nefericirea dispare. Primul lucru pe care îl faci este pur şi simplu să râzi de tine, de cât de idiot ai putut să fii. Această nefericire nu a existat niciodată; tu ai creat-o, cu o mână şi ai încercat să o distrugi cu cealaltă - şi natural că ai fost scindat. Este absolut uşor, simplu. Cel mai simplu lucru din existenţă este să fii tu însuţi. Nu necesită niciun pic de efort; te afli deja acolo. Doar o aducere aminte... doar să te descotoroseşti de toate ideile stupide pe care ţi le-a impus societatea. Taci, stai la uşa neantului; încă un pas în faţă şi ai descoperit cea mai mare comoară care te aşteaptă de mii de vieţi." Osho


Pentru cunoscători: C.G.Jung s-a inspirat în cercetările sale din tradiţiile orientale: kabala, hinduism şi din astrologie pe care le cunoştea la perfecţie. Nu a dispreţuit nimic din acest amestec intercultural câtă vreme putea să explice "cunoaşterea şi experienţa" umană. Jung presimţea că civilizaţia noastră va avea multe de învăţat de la Orient iar interesul actual pentru budism este o confirmare în acest sens.


luni, 1 februarie 2010

Din libertate


Iată de ce dacă eşti profund îndrăgostit de mine va exista şi o rezistenţă profundă. Ele se echilibrează una pe cealaltă. Oriunde există dragoste există şi rezistenţă. Din orice loc de care te simţi puternic atras ţi-ar plăcea să şi evadezi pentru că a fi puternic atras înseamnă să încerci abisul şi să constaţi că nu mai eşti tu însuţi.Când dragostea este puternică, ego-ul poate încerca să triumfe chiar pentru o bătălie pierdută. De aceea mulţi oameni trăiesc fără dragoste preferând un ego triumfător. Însă atunci când din libertate vine şi capitularea, omul se îmbracă de o sublimă frumuseţe iar esenţa sa lăuntrică îi înnobilează mintea.

vineri, 29 ianuarie 2010

Look at me


Maniera este expresia involuntară sau incidentală pe care o dăm gândurilor şi sentimentelor noastre cu ajutorul privirii, tonului şi gesturilor.Priveşte chipul celui cu care vorbeşti dacă vrei să-i cunoşti adevăratele sentimente fiindcă omul îşi poate stăpâni mai uşor vorbele decât expresia feţei. Anumite acţiuni pot fi făcute cu intenţie (bună sau rea), iar anumite declaraţii pot fi repetate din rutină. Modul în care facem o favoare este de multe ori socotit mai de preţ decât însăşi favoarea. Obligaţia reală poate izvorî dintr-o serie de motive îndoielnice: vanitate, afectare sau interes; cordialitatea persoanei care ţi-a făcut binele şi care te întreabă ce mai faci sau îţi strânge mâna, nu poate da loc niciunei interpretări greşite. Felul în care faci ceva, indiferent ce, marchează măsura şi forţa gestului şi decurge în chipul cel mai nemijlocit din sentimentele tale imediate sau obişnuite punându-şi pecetea pe caracterul faptei; restul de acţiuni poate fi executat şi de un automat.

luni, 25 ianuarie 2010

Love is being loaded


Când eşti într-o relaţie profundă cu cineva, apare o mare nevoie de a fi singur. Începi să te simţi obosit, epuizat - bucuros obosit, fericit obosit, dar fiecare emoţie este istovitoare. Începutul relaţiei a fost minunat, dar acum ai vrea să treci la singurătate, simţi nevoia să te aduni, să te înrădăcinezi iaraşi în fiinţa ta. În iubire te muţi în fiinţa celuilalt şi trăieşti senzaţia că ai pierdut contactul cu tine însuţi. Acum simţi nevoia să te regăseşti. Dar când eşti singur apare din nou nevoia de iubire. Singuratatea te face prea plin. Iubirea iţi primeşte darurile. Iubirea te goleşte ca să te poţi umple din nou. Ori de câte ori te simţi golit de iubire, singurătatea pare că te hrăneşte şi te integrează. Acesta e ca un ciclu. Fă persoana iubită să-şi dea seama de acest ciclu


reedit

vineri, 22 ianuarie 2010

Fii devenirea ta



foto


Cine eşti tu ? Cineva îţi spune că eşti frumos, aşa că eşti frumos.Şi altcineva îţi spune că eşti urât, aşa că eşti urât.Şi altcineva îţi spune că eşti minunat, aşa că eşti minunat. Şi alticineva îţi spune "n-am văzut în viaţa mea o fiinţă mai odioasă", aşa că eşti o persoană odioasă. Şi oamenii continuă să spună iar tu acumulezi toate aceste condiţionări. Şi aceasta este imaginea ta despre tine. Din această cauză imaginea ta este contradictorie şi ambiguă. Din această cauză ţi-e frică şi nu ai un centru integrat aflându-te în strânsoarea mâinilor din trucul societăţii.


luni, 18 ianuarie 2010

Ţeluri






" E trist să trăieşti într-o lume în care numai cel dintâi contează.” Octavian Paler

duminică, 17 ianuarie 2010

Gestionarea lipiciului

Născându-mă  a doua zi de Paşte, când toate ursitoarele erau înlănţuite-n joc de mâini, nu mai era nimic sub soare care să privească negru-asfalt după o Sfânta noapte de Înviere, iar eu am început să cer ceva mai mult ca ţâţa mamei. Cu gânduri dintre cele mai fragile, o ursitoare a răsturnat borcanul de lipici al pruncilor născuţi de ziua sfântă peste mine, îmbrăţişând pământul în leşin. Subţirea-mi epidermă, cu sete a băut din magic elixir. Lipici, lipiciul epidermei mă chinuie şi acum.

O zi de decembrie






Era o zi de decembrie cu aripi ce bateau în evantai sonor. Predicam fiinţei mele nu ştiu ce slove şi mă încurcam înaintea finalului de pasul gândului tău ce-şi revendica logica.Iubirea stătea pe cântar şi aştepa cuminte să merite după câteva piruete de numărat.Te admiram de la geam cum descoperi punctele cardinale ale identităţii eului meu."Frumuseţea unei flori e cifrată în sămânţă,dar adesea sămânţa poate fi halucinogenă"-îţi spuneai-"şi nu mai apuc să mă culc cu tine de atâta veghe,patule,vecine.


Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.


vineri, 15 ianuarie 2010

Zvâc











Tăcerea,lunecarea parcă peste timp,tainele ce ne pândeau din toate părţile,misterele de dincolo de zidurile mişcătoare de unde veneau zvonuri stinse ori strigăte stridente de pasăre care spărgeau cu ecou de gong liniştea suverană se întindeau în sufletul nostru într-o coardă subţire de argint.Totul era o mângâiere pe strunele inimii şi năştea cântare înauntru sau răsfrângeri până în cele mai întunecate unghere sufleteşti.Un univers de sunete sau tunete bănuite,mai mult gândite,renăscute,amintite.





Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

marți, 12 ianuarie 2010

De plâns şi apă dulce


Dacă plânsul pleacă din sine însuşi, bucuria lui este sarea dintr-o apă fără peşti.O roată trecând m-a întrebat dacă piatra plânge.M-am gandit apoi că a plânge nu înseamnă a avea ochi şi numai eu ştiu câte pietre m-au privit până acum cu tristeţea lor de a fi singure.Dar dacă iau sarea şi-o pun în bucate crezi că vor pluti la suprafaţa doar flori de apă dulce sau e un alt fel de a nu mai fi singur cu toţi de faţă ?


duminică, 10 ianuarie 2010

Leapşă care dă în link

Am găsit în arhivă o leapşă asemănătoare ca întrebări, culmea, preluată tot de la Călin Hera şi chiar dacă nu agreez stilul leapşă, de data asta mi se pare provocator şi de nerefuzat.


Deci:

Vă plăce de ea-leapşa ? Vă rog s-o serviţi !


sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Cu dragoste





"in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...

... ca maine este cea mai importanta zi din viata ta.
Cel mai grandios moment al tau, cea mai grandioasa realizare, cea mai mare aventura se gaseste in viitor, niciodata in trecut. Este un nou "tu" ce asteapta sa fie creat maine. Aceasta este bucuria si minunea zorilor de ziua. Aceasta este entuziasmul!
Uita de ziua de ieri! Care este cea mai grandioasa versiune a celei mai marete viziuni pe care ai gandit-o pentru Cine urmeaza sa fii Tu cu Adevarat maine? Aceasta este singura intrebare care conteaza."

Cu dragoste, prietenul tau
Neale Donald Walsch


vineri, 8 ianuarie 2010

De efect



foto


Freud a descoperit în mod accidental faptul că doar vorbind cu pacienţii săi într-o manieră ce decurgea de la sine, lejeră, adevărul ieşea la iveală în cele din urmă. Astfel s-a instituit o teorie freudiană asupra căreia au căzut de acord cei mai mulţi psihologi. Ideea era de fapt că puterea cuvintelor de a dezvălui învinge efectul de a ţine în secret unele sentimente. 


"Leapădă de pe gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia " 

Solomon


joi, 7 ianuarie 2010

Sărbătoare



Ce sărbătorim azi ? Sau cu alte cuvinte, cine are veşti bune ? E doar o invitaţie de celebrare a vieţii şi o frumoasă ocazie de a revedea ceea ce e bun în viaţa noastră ! La mulţi ani ! Chiar este o zi cu veşti cât se poate de bune ! Una din noianul zilelor în care darul te trezeşte din somn iar camera se varsă prin ferestre. Să fiţi iubiţi toţi cei care azi frumos vă sărbătoriţi ! Şi poeţii...

miercuri, 6 ianuarie 2010

Books, my love



Mi-aş dori să am toate cărţile pe care de atâta vreme le-am programat la citit. Cărţile pe care le-am căutat ani de zile fără să le găsesc. Cărţile care tratează ceva de care mă ocup în clipa asta. Cărţile pe care vreau să le am la îndemănă pentru orice eventualitate. Cărţile pe care aş putea să le pun deoparte ca să le citesc eventual la vară. Cărţile care-mi lipsesc pentru a le pune alături de alte cărţi în biblioteca mea. Cărţi care-mi inspiră o curiozitate neaşteptată, frenetică şi greu de justificat dar şi cărţile pe care aş putea să le împrumut de la cineva şi mai ales cărţile pe care toţi le-au citit deci e aproape ca şi când le-aş fi citit şi eu.Ar mai fi cărţile create în alte scopuri decât lectura şi cărţile deja deja citite fără să fi fost nevoie să le deschid. N-aş omite nici cărţile pe care dacă aş avea mai multe vieţi de trăit, cu siguranţă le-aş citi şi pe acestea cu plăcere. Au mai rămas cărţile pe care am intenţia să le citesc dar mai întâi trebuie să citesc altele şi cărţile prea scumpe pe care aş putea să aştept să le cumpăr când vor fi vândute la jumătate de preţ fiindcă vor fi publicate în ediţii de buzunar.