Fa asta pentru mine,
stinge
tipatul lumii.
Discursul sforaitor,
strada asurzitoare
pune-le sa emita pe frecventa
soaptei.
Imprima pentru mine
conversatia stelelor.
Vreau sa inteleg ce-si soptesc;
ele nu tipa nicicand -
sunt mari
fara tipat.
Daruieste-mi
un cuvant uitat si tandru,
atat de tandru si atat de uitat
cum e glasul ultimei frunze ce mai inatrzie
pe ram, in decembrie.
Postări
3 comentarii:
... Stiu perfect ce invoci... am aflat si eu acea liniste invaluitoare, cea care acopera zgomotul zgarietor al viiturii lumesti. Timpanele mele s-au adaptat de indata la cantecele ce razbat dintr-un acolo de neuitat, si acum doar asta pot si stiu sa mai auda. Cineva a facut sa fie posibila pentru mine intoarcerea la locul cald si luminos din care, mica fiind, inspre aici am plecat.
Ce frumos stii tu, draga Cris, sa-mi prelungesti visarea...
Ramai acolo,prizoniera acelui loc cald si luminos si tzine alaturi faptura de mana caruia inlantuita pasesti.
E o poezie frumoasa... Si mai frumos ar fi daca cineva chiar ar rosti-o ... Ar fi frumos sa stai sa-l asculti daca ar rosti poezia cu convingere...
Trimiteți un comentariu