Tacere. Bezna. Un reflex albastru
arunc-asupra lacului cetatea.
Si ca pe niste copilasi, de mana,
isi poarta clipele eternitatea.
Copacii mai adanc se-nradacina.
S-absoarbe-n flori tihnita ceata rara.
Balanta supla-n ramuri de mesteacan,
lin cumpaneste noaptea cea de iarna.
Privesc in bezna si astept sa spun o soapta
...si iarta-mi, tu, pacatele de jale,
precum iti iert si eu pe ale tale
sa-ti vina de-a pururi dragostea
si sa-mi ramana mie, pururea,
dar nu ma duce-n vanele ispite,
de ganduri rele izbaveste-mi-te
caci tie iti apartine inima
si viata mea si fericirea !
Tacere. Bezna. Un reflex albastru
arunc-asupra lacului cetatea.
Si ca pe niste copilasi, de mana,
isi poarta clipele eternitatea.
Postări
3 comentarii:
uite un comentariu: :)
Mc. Bluri !
"Si ca pe niste copilasi, de mana,
isi poarta clipele eternitatea."
Splendid, Gabitzule... Splendida intreaga poezie, foarte personala, deci nu ma leg prea mult de ea. In schimb expresia citata de mine ma termina...
Trimiteți un comentariu