Spontaneitatea este una din valorile cele mai de pret; sa fii natural, sa-i permiti naturii sa se desfasoare. Nu s-o impiedici, s-o stanjenesti; nu s-o distragi; nu s-o pornesti intr-o alta directie care n-ar fi decurs de la sine; a te abandona naturii, a curge cu ea. Spontaneitatea inseamna sa nu te impotrivesti, sa fii intr-un continuu acord.
Milioane de oameni se duc pe sine spre un tel imaginar. Si fiindca se duc spre un tel imaginar, ei isi rateaza destinul firesc - care este singurul tel. Si tocmai de aceea exista atat de multa frustrare, atat de multa suferinta, atat de mult infern. Iata de ce oamenii sunt tristi si morti. Ei traiesc si totusi nu traiesc. Ei se misca inlantuiti ca niste prizonieri. Miscarea lor nu este libera, miscarea lor nu este un dans - nu poate fi, deoarece ei se lupta, sunt intr-o lupta continua cu ei insisi. In fiecare moment apare un conflict; vrei sa faci asta si religia ta nu-ti permite; vrei sa fii cu aceasta femeie, dar ea nu este respectabila. Vrei sa traiesti in acest fel, dar societatea nu-ti permite.
Vrei sa mergi pe un drum, simti ca asa poti sa fii natural, dar toata lumea este impotriva.
Asa ca, asculti tu de fiinta ta ? Sau asculti de sfatul oricui altcuiva ?
Daca asculti de sfatul altcuiva, viata ta va fi o viata goala, nimic altceva decat frustrare. Vei sfarsi fara ca vreodata sa fii viu, vei muri fara ca vreodata sa stii ce este viata.
Dar societatea a creat o multime de conditionari care sunt deja in tine. Aceasta conditionare se numeste constiinta. Orice ai vrea sa faci, constiinta iti va spune: "nu face asta".
Asa ca ori de cate ori mergi impotriva constiintei , te simti vinovat. Vinovatia inseamna ca tu ai facut ceva ce ceilalti nu vor ca tu sa faci. Asa ca ori de cate ori esti natural, esti vinovat si ori de cate ori nu esti vinovat, esti nenatural.
Aceasta este dilema, aceasta este dihotomia, aceasta este problema.
Postări
2 comentarii:
As vrea sa raman asa cum am rezultat in urma acestui an care s-a implinit pe 6 aprilie. Ma simt fara vina, si asta fara a fi trufasa. Nu fac nimic iesit din comun decat ca sunt buna prietena cu mine si cu prezentul meu. M-am indepartat de vina, poate si fiindca am decis sa nu mai plec urechea la judecatile emise de ceilalti sau de constiinta mea mult prea aspra. Sunt, Gabitz. Si atat. Si traiesc din mers. Splendid ai scris. Si adevarat.
Stiu Cris si ma bucur mult ca faci asta!
Pentru ca suntem in saptamana mare o sa spun ca smerenia nu este incercarea de a fi perfect. Un om smerit este foarte bogat pentru ca se accepta in intregime, iar el devine din ce in ce mai armonios si tot ce este urat dispare treptat, de bunavoie.
Sa avem cu totii sarbatori pline de lumina!
Trimiteți un comentariu