duminică, 29 iunie 2008

OMUL

Stim ca omul are o parte exterioara si una interioara; ca omul exterior este reprezentat prin constiinta sau dimensiunea morala iar cel interior prin afectivitate si vointa, trup si pulsiuni vitale.
Mai stim ca omul este scop si nicodata mijloc (Kant).
Unamuno afirma ca omul este prin faptul de a fi om, de a avea constiinta…un animal bolnav. Constiinta este o boala (expresii ale sentimentului tragic al vietii)
S. Kierkegaard spune despre constiinta ca „este o boala mortala”, fiindca genereaza angoasa. Rezulta de aici faptul ca omul sanatos este reprezentat prin „omul rational”.
Iar ratiunea implica cunoastere.

Paradoxul uman apare in clipa in care suntem animati de curiozitatea de a cunoaste, care impinge spre pacat; pacatul originar.

2 comentarii:

Anonim spunea...

hi...
si totusi... care este pacatul original??? consumarea unui mar intr-o gradina??? parca de acolo a inceput totul... sau.. poate mai dinainte...???? mai tarziu???
cunoasterea in ce ma priveste, nu o consider deloc pacatoasa.. sau pacat... si nici curiozitatea cunoasterii... ci dimpotriva... imi place sa cunosc cat mai mult... sa stiu din cat ami diverse domanii...
ups... dar pate ca si asta mi se considera pacat si eu nu stiu... adunci... sa cercetez sa aflu sau sa nu mai risc inca o curiozitate???
ovi

gabi spunea...

Lumea cum a conceput-o Dumnezeu are un singur cusur. Nu se poate perpetua decat cu riscul izgonirii din Paradis. Daca ramane virtuoasa, este condamnata la pieire. Pacatul originar a corectat un defect al Creatiei. :)