joi, 16 octombrie 2008

Unul dintre sensurile vietii

"Dar nu vreau sa cred ca suferintele sanctifica si ca infrangerile sunt necesare. De ce ar trebui sa ne apropiem de adevar numai plini de rani ? De ce ar trebui sa fim sfasiati de un vultur ca sa avem curaj ? Oare fericirea nu e apta sa ne invete ceea ce ne invata suferinta ? Nu exista un drum spre arta si spre noi insine care sa nu treaca prin infern ? Nu poate ajunge la cer cine n-a strabatut pamantul si iadul, scria Goethe. Dar il putem cita linistiti ? Trebuie sa ne temem de fericire, daca vrem sa atingem inaltimile din noi ? Nu, nu vreau sa ajung la aceasta concluzie oricate argumente s-ar aduce in favoarea ei. Maretia unui martir nu se masoara dupa suferintele indurate, ci dupa credinta sa"
Octavian Paler/ Scrisori imaginare
Cine poate spune ca Iisus a reusit ? Rastignirea nu-i un succes, e doar un mare esec. Insa el a fost total fericit, chiar si atunci cand a fost rastignit. Iar cei care l-au rastignit au trait multi ani, dar au ramas nefericiti. Asa ca, in realitate, cine a fost supus rastignirii ?
Poti sa ucizi corpul, dar nu poti ucide sufletul.
Pentru lume succesul este satisfacerea eu-lui; pentru mine nu. Pentru mine, succesul inseamna sa fii fericit indiferent daca esti cunoscut sau nu.
Mintea este vicios perfectionista. Nimic nu poate fi lasat necunoscut, misterios. Daca mintea nu cunoaste totul continua sa se teama fiindca pentru ea, cunoasterea inseamna putere.
Sentimentul subiectiv al neimplinirii este partea negativa a ambitiei, iar a fi obsedat de obiectul/subiectul dorit este partea pozitiva a ambitiei. Chiar daca intelegi din punct de vedere intelectual ca ambitia este futila si ca nu este o experienta existentiala, partea negativa ramane in interiorul tau.
Te indragostesti de o persoana, te indragostesti de o casa, te indragostesti de o masina si te gandesti : "daca voi avea aceasta femeie voi simti fericirea absoluta". Insa acesta este doar un vis al tau; si nicio femeie nu ti-l poate indeplini. Este doar fantezia ta; orice femeie reala va fi doar un obiect estompat in comparatie cu visul tau; insa femeia nu greseste cu nimic. Doar mintea ta este de vina. Tu crezi ceva ireal si te indrepti catre inaltul cerului; apoi te intalnesti cu femeia visata si daca nu o poti avea, te vei scinda in suferinta pentru ca tu ai avut un vis iar acel vis a ramas neimplinit. Si astfel vei simti o durere constanta in inima. Insa, daca te intalnesti cu ea vei vedea ca nicio femeie nu traieste in rai. Ci, ca si tine, este la fel de pamanteanca, chiar mai mult - femeia este mai cu picioarele pe pamant decat barbatul. Iti va spulbera toate visele, iar cand te vei trezi vei simti pe pielea ta durerea. Fie ca visul se implineste sau nu, rezultatul este acelasi. Din vis rezulta numai suferinta.
Ce e de facut ?
Adevarul este alcatuit din unicitate iar realitatea este alcatuita din multitudine.
Ori de cate ori esti intr-o situatie aparent fara iesire, cand logica ta esueaza, nu dispera. Ele sunt momente in care emisfera stanga o lasa pe cea dreapta sa-si spuna cuvantul. Priveste putin mai adanc si, chiar dedesubtul logicii tale vei da de apele proaspete ale intuitiei, ale increderii.

5 comentarii:

Anonim spunea...

succesul Lui a fost total tocmai la cruce... nu poate fi esec o implinire de iubire...
adevarul are luciri de diamant... poate arde ochii in sclipirile lui... chiar cand rostul pietrei scumpe este sa lumineze fatza Lui...
fericire absoluta zici??? nu cauta absolut in lume bipolara... suntem tributari mortzii si pacatului... absolutul il aveam tocmai prin succesul Lui la cruce... trecand dicolo de conditzia umana..
nu este realitatea intzelgerea adevarului??? cunsoterea lui... sau a Lui???
imi plac raurile de incredere... in El... in mine... in tine...
cu respect,
ovi

gabi spunea...

Ovi, credinta ta este dincolo de orice lauda! Fe fericesc.
"rastignirea" in sine nu este un succes.
Iisus a supravietuit rastignirii sale, iar noi celebram Invierea Domnului cu credinta.
Cei ce l-au tradat si vandut au ramas vesnic nefericiti.
E un text care impleteste elemente de sacralitate cu cele ale vietii contemporane.

gabi spunea...

*Te fericesc !

gabi spunea...

Si mie imi plac raurile de incredere !

Anonim spunea...

mercic gabi...
vorbind despre rastignire... eu o vad tot succes deplin... tocmai pentru ca El a inviat...
succesul rastignirii nu ar fi constat... in opinia mea... in a ucide un trup si al pastra in mormant... ci... a plati vama pacatului meu... al tau.. al fiecaruia... si a ne da nou o a doua sansa de alegre a alegerii destinului vesnic... ori.. plata pacatului este moartea... si in loc sa mor eu.. a murit El.. si a inviat ca sa imi garanteze mie invierea....
cred ca pun altcum accentul la acest eveniment... si nu stiu de ce... cred ca il pun corect... cel putzin aici...
cu repesct,
ovi