Ganduri, ganduri

Ce inseamna curajul ?
E o doza de nebunie asumata sau este capacitatea de a ne depasi limitele interioare ?
Ma intreb retoric de ce imi asum zi de zi riscul de a face acest sport extrem care inseamna sofatul in Bucuresti ? De ce nu circul si eu ca un om normal cu mijloacele de transport in comun ? Sa ma asez si eu calma pe o bancuta de metrou si sa contemplu fetele preocupate ale calatorilor sau sa citesc (cum face Andrei)
De ce ma expun intr-o lupta inegala si adesea lipsita de fair-play ?
Ma intreaba nedumiriti unii dintre colegi, dupa ce ma aud lamentandu-ma ca imi ia un sfert de ora sa ma parchez cat de cat aproape de serviciu, de ce nu las masina acasa ?
Chiar asa . De ce?
Sa fie o doza de masochism sau doar placerea de a invinge inertia chiar cu riscul epuizarii unei energii foarte mari ?

Si n-ar fi numai problema parcarii „calutului” meu, ci am ajuns sa trec frecvent prin ipostaza de a simti fluieratul puternic al pericolului unui accident. Razant, la pret de secunda am scapat de cateva ori, numai in ultima saptamana. Nu sunt inconstienta si nu fac greseli in trafic, dar toata lumea se grabeste, chiar si eu ...
Rabdare si iar rabdare imi spune ratiunea.

Insa, reactionand in viata mai putin matematic, intuitia m-a ajutat in rezolvarea celor mai grele probleme. Caci intuitia este o atitudine expectativa, o reprezentare si o privire introspectiva, in care intotdeauna doar rezultatul ulterior poate sa ateste partea care revine vederii in interior si cea care revine intr-adevar obiectului. Fiind un proces creator care pune in obiect tot atat cat si ia din el si care tinde sa sesizeze posibilitatile cele mai mari, fiindca prin reperezentarea posibilitatilor, presimtirea este satisfacuta plenar, intuitia este fara doar si poate un mijloc auxiliar care actioneaza atomat atunci cand nicio alta functie nu poate gasi o iesire dintr-o situatie pe toate laturile inchisa.
Dar, in trafic, intuitia ajuta cat te ajuta un cauciuc in plus in portbagaj , si vorbind de curaj, sau lipsa acestuia imi dau seama ca eu sunt o biata furnica pe langa un alpinist care face ascensiuni la mii de kilometri altitudine sau fata de un pilot care stie doar ca pleaca in cursa.

E un articol fara morala. Maine ma sui din nou la carmele „calutului” si-mi urez sa nu ma arunce niciodata din sa.