A cunoaste mai mult acolo unde totul pare cunoscut, e insasi esenta vietii noastre.
Cunoasterea e un desis in care intram cu securea setei de stiinta. Lovim in perdeaua de nuiele ca taranul cubanez in trestia de zahar. Doar ca padurea cunostintei e miraculoasa, vasta, la fiecare pas e noua, nestiuta, nebanuita. Ne oprim in navala noastra nestavilita doar in poienile inundate de lumina.
Si cateodata, lumina ne reteaza aripile intr-o ploaie de noapte, plina de lanturi.
Postări
2 comentarii:
Da, cu cat vrem sa stim mai mult, cu cat plusam intrebarile, cu atat parca ne incalcim mai mult in raspunsuri si propria stiinta... :)
:)
Si cursa continua :)
Trimiteți un comentariu