Si iarta-mi mie pacatele mele

Tacere. Bezna. Un reflex albastru

arunc-asupra lacului cetatea.

Si ca pe niste copilasi, de mana,

isi poarta clipele eternitatea.

Copacii mai adanc se-nradacina.

S-absoarbe-n flori tihnita ceata rara.

Balanta supla-n ramuri de mesteacan,

lin cumpaneste noaptea cea de iarna.

Privesc in bezna si astept sa spun o soapta

...si iarta-mi, tu, pacatele de jale,

precum iti iert si eu pe ale tale

sa-ti vina de-a pururi dragostea

si sa-mi ramana mie, pururea,

dar nu ma duce-n vanele ispite,

de ganduri rele izbaveste-mi-te

caci tie iti apartine inima

si viata mea si fericirea !

Tacere. Bezna. Un reflex albastru

arunc-asupra lacului cetatea.

Si ca pe niste copilasi, de mana,

isi poarta clipele eternitatea.

Parola... beautiful new song

"Nimeni nu stie parola spre tine
O stiu doar eu
Nimeni nu'ti stie iubirea mai bine
Decat stiu eu"

Oglinda feminitatii

Nu-i necesar "de la" si "pana la" -

Nu-i - nici in viata si nici in poezie

A spune ce-ai de spus d-a capo-al fine.

Ne apartin atat de multe lucruri inaccesibile cuvantului,

Nedaruite de cuvant, cuvantului nedaruite.

A ALEGE

Un om care se simtea vesnic impovarat de greutatile vietii i se planse unui maestru spiritual vestit.
"Nu mai pot! Viata mi-e un chin!"
Maestrul lua o mana de cenusa si o lasa sa cada intr-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunand:
"Acestea sunt suferintele tale."
Toata apa se tulbura si se murdari.
Maestrul arunca apa, lua o alta mana de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie intr-o clipa, iar marea ramase la fel ca inainte.
"Vezi?", il lamuri inteleptul. "In fiecare zi trebuie sa alegi intre a fi un pahar de apa sau marea."

Beautiful song

Omul de bine si alte idei...

Regasesc in introspectie, placerea de nedescris a aflarii mele. Sa refaci mereu traseele incepute in cunoastere adaugand cate un fascicul de lumina, imi pare a fi o bucurie neintrerupta, indestructibila.

"Omul de bine este cel ce nu predica ceea ce trebuie sa faci cata vreme nu a facut ceea ce predica", a spus Confucius !

7 Plus adauga faptul ca, definitia damboviteana a omului de bine este cuprinsa in expresia "sa faci ce spune popa, nu ce face popa".

Daca inteleptul din vechime cere sa predici ceea ce faci tu insuti, inteleptul dambovitean isi scuza viciul si lipsa virtutii prin definitia de mai sus.

Intelepciunea este dulce ca mierea, nu-i asa ?

Eduard al III-lea

"Slăvit e cel ce-aduce pacea, însă
Regii se-aseamănă cu Dumnezeu
Când cruţă vieţi şi-apoi le ocrotesc"

Am fost asta seara la premiera piesei Eduard al III-lea de William Shakespeare, pusa in scena Salii Mari a Teatrului National si in regia minunatului Alexandru Tocilescu.

"Recent atribuită marelui dramaturg englez, piesa „Eduard al III-lea" abordează clasicele teme shakespeariene iar forţa valorilor morale pe care acest text le pune în lumină sunt : onoarea, importanţa cuvântului dat şi loialitatea."

Cu armonii de muzica live, premiera piesei "Eduard al III-lea".

Regele Eduard " este încurajat de contele D'Artois să lupte pentru tronul Franţei, care i se cuvine de drept prin ascendenţă maternă, drept contestat de către francezi.

Regele Eduard îşi organizează armata pentru un atac pe mai multe planuri împotriva Regelui Ioan şi a aliaţilor acestuia. Pe de o parte, porneşte atacul pe mare împotriva francezilor, iar pe de altă parte, el însuşi conduce trupele pentru eliberarea castelului Salisbury.

Avântul războinic îi este domolit însă de dragostea fulgerătoare care îl cuprinde pentru contesa de Salisbury, fiica vasalului său, Warwick, şi soţia contelui de Salisbury, plecat la luptă în Bretania. Eduard face abuz de puterea sa şi de jurământul de credinţă depus de tatăl contesei pentru a o determina pe aceasta să-l primeasca în patul sau. Contesa îşi apără onoarea propunându-i regelui un plan diabolic, imposibil de urmat: să îi omoare pe cei care stau în calea iubirii lor; adică o soţie - Regina Philippa şi un soţ - Contele de Salisbury.

Regele Eduard îşi dă seama de poziţia ridicolă în care se află, îşi recunoaşte greşeala şi îşi reia planurile de luptă.

Final fericit pentru cei care au luptat pentru drepturile lor. Prinţul Negru ar vrea ca generaţiile următoare să înveţe din faptele sale de vitejie, iar Regele Eduard anunţă reîntoarcerea în Anglia şi începutul unei perioade de linişte. " (nota oamenilor de teatru)

Apaluzele meritate la scena deschisa au depasit cu mult asteptarile actorilor, fiind insotite de lacrimi de admiratie si emotii celeste pentru cadoul oferit de acestia.

Am regasit momente de o psihologie asemănătoare cu cea întâlnită în "Henric al VIII-lea" , fiindca Eduard al III-lea este un personaj uşor atipic între toate personajele lui Shakespeare. Este un personaj care apare şi dispare într-o nebuloasă.

Distributie de exceptie cu : Ion Caramitru (in rolul Regelui Eduard al III-lea, Serban Ionescu (Regele Ioan al II-lea) , Emilia Bondoc (regina Philippa, sotia lui Eduard), Crina Muresan (contesa de Salysburi), Eusebiu Stefanescu (tatal contesei), Mircea Anca (contele de Salysbury).

Pentru faptul ca nu amintesc toata distributia, adica cei peste peste 30 de actori care au interpretat peste 35 de personaje shakespeariene, nu inseamna ca vreau sa voalez in vreun fel importanta lor contributie la realizarea unei reprezentatii teatrale fara egal.

Felicitari marilor nostri actori care au demonstrat prin forta si talentul lor ca arta teatrala din Romania este vie, dupa ce ne-au emotionat pret de 3 ore jumate.

Sincere, sincere felicitari DOMNIILOR VOASTRE !

Bucuria

Prin sapte porti poate cobori in sufletul tau bucuria
prin sapte porti, dar teme-te;
vine o clipa cand ea ti se face dusman.
Vine o clipa cand te-mpaci intr-atat
cu tine insuti, incat razi din nimic;
o clipa cand nu esti nici sarac nici bogat,
cand nu stii daca esti sau nu fericit
si razi numai pentru ca intotdeauna,
rasul e preferabil unui lamento.
Cand nu-ti va mai ramane nimic, iti va ramane
bucuria,
bucuria nascuta din sine insasi
care iti este dusman.

Ce-mi doream eu de Craciun ?

Nu pot sa refuz leapsa bunei mele Cristia !
Deci,
n-o sa fac nicio destainuire intima.
Se spune ca in Noaptea Sfanta a Nasterii Sale s-au deschis cerurile pentru a cobori Duhul Sfant deasupra fiului lui Dumnezeu, si, in grajd unde initial era intuneric, s-a facut lumina,fiind o sarbatoare sfanta, care aduce in sufletele oamenilor lumina si bucurie,anuntata prin obiceiul drag copiilor de a merge cu colinda, pentru a vesti Nasterea Mantuitorului.
A fost o zi în care am dăruit şi am primit multă iubire şi căldură sufletească ( intr-un fel aparte ) A existat acel entuziasm prin care pregătiriea bucatelor pentru Crăciun a intregit universul de basm;
si...nu-mi place sa face evocari,
imi pare rau ! ( nu sunt sarcastica, insa deliciul acelor zile s-a prelins demult!)


reguli:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

So...
cu estetica frumosului bine dezvoltata, voi cita...
" ...o padure poate fi foarte frumoasa, fara sa spere nimic. In schimb nu exista nici o opera frumoasa facuta de oameni care sa nu spere nimic. Iar oamenii au nevoie si de paduri, si de Partehenon. Au nevoie si de zborul pasarilor si de visul lui Leonardo de a deveni pasare. Cum sa neglijam acest adevar?" Scrisori imaginare/marele Octavian Paler
Leapsha sa-i prinda de gulerash pe:
Victor, apoi ar fi numele blogului "doareucumine" (unde esti Liana ?), urmand fara un anume prag de delimitare Razvan, Dragos, Blur, Adelaida, Marin (care n-are timp :P) Ovi, Demaio, Justmeanny, and...ori cine mai are chef :-)

Fascinatie

"Daca pasivitatea nu ne-ar durea. Daca n-am suferi caineste cata vreme nu cautam si nu ne torturam cu intrebari la care stim prea bine ca nu putem raspunde, pentru ca raspunsul nu va fi un cuvant sau o fraza, ci o modificare dramatica a schemei noastre corporale si a esentei fiintei noastre. Nu suntem asemeni orbului din nastere, ci aceluia care si-a pierdut vederea in copilarie, si care uneori viseaza lucruri de neconceput: imagini si culori, contururi si umbre, buze, ochi, o mana, pe care insa nu le mai recunoaste decat ca pe niste emotii evanescente, ca pe o presimtire plina de indoiala; ca o data va mai vedea, si nu doar cu ochii, ci cu toata pielea corpului sau, si nu doar cu pielea, ci cu viscerele deopotriva, cu venele si arterele, cu traheea si esofagul, cu oasele bazinului si cu glandele endocrine, cu sangele si cu saliva si cu moscul din transipratia lui. Si nu doar cu corpul, ci cu cainii si cu salcamii si cu blocurile si cu masinile si cu magazinele din jur. Cu anotimpurile si cu constelatiile. Ca va vedea odata cu ochiul mare, limpede si curat al intregului in afara caruia exista numai inexistenta."

din Mircea Cartarescu