Probleme de viata

Economia dezvoltarii interioare este diferita de economia dezvoltarii exterioare. Economia obisnuita spune ca, daca vei continua sa dai si sa tot dai, vei avea din ce in ce mai putin. Dar economia spirituala spune ca, daca nu dai, vei avea din ce in ce mai putin, daca daruiesti vei avea din ce in ce mai mult. Legile lumii exterioare si ale lumii interioare sunt diametral opuse.

In primul rand sa devii bogat in interior, mai intai sa devii imparat. Dupa aceea, vei avea mai mult de daruit, ca nici macar nu se mai poate numi altruism. Si nici nu vei mai simti dorinta de a fi rasplatit, aici sau in lumea cealalta. Nu vei cere nici macar recunostinta persoanei careia i-ai oferit ceva; dimpotriva, vei fi multumit ca omul acela nu ti-a respins dragostea, binecuvantarea, extazul. Omul a fost receptiv, ti-a permis sa-ti reversi inima, cantecele si muzica in fiinta lui.

OSHO

Proverb arab

Nu taia copacul la umbra caruia te odihnesti.

Grija fata de cineva

In ce caz grija fata de cineva devine un obstacol in viata acestuia ?

Din momentul in care intervine ideologia, grija se transforma in obstacol. Dragostea devine amara, se modifica intr-un fel de ura, iar protectia devine inchisoare. Ideologia face diferenta.

De exemplu, daca esti mama, ingrijeste-ti copilul. Copilul are nevoie de tine, nu poate supravietui fara tine. Esti o necesitate. El are nevoie de hrana, de dragoste, de protectie - dar nu are nevoie de ideologia ta. Nu-i trebuie idealurile tale. Nu are nevoie de crestinatatea ta, de hinduismul tau, de islamismul tau, de budismul tau. Nu-i trebuie crezurile si scripturile tale. Nu-i trebuie idealurile tale despre cum trebuie el sa fie. Pur si simplu evita ideologiile, idealurile, scopurile - iar apoi dragostea va fi frumoasa, grija va fi inocenta. Altfel, grija este inselatorie.

Cand nu exista nicio ideologie in dragostea ta si nu ai niciun plan pentru copilul tau, ii spui : "eu te voi iubi, iar cand vei creste mare, tu vei alege. Fii orice ti se potriveste. Orice ai fi, ai binecuvantarea mea, si orice ai decide sa fii, vei fi acceptat si bine primit de mine. Nu spun ca te voi iubi doar daca vei deveni presedintele tarii, iar daca te vei face tamplar, nu te voi iubi si-mi va fi rusine cu tine. Nu spun ca te voi primi bine doar daca vei veni cu o medalie de aur de la Universitate, iar daca vei fi infrant imi va fi rusine cu tine. Nu doar daca vei fi bun, corect, moral, una sau alta, vei fi copilul meu, si altfel nu te voi mai recunoaste".

Momentul in care ai adus o conceptie intr-o relatie este momentul in care ai otravit-o. Dragostea este frumoasa, dar cand are vreo idee preconceputa, se transforma intr-o inselatorie. Pe urma este un targ, are conditii. Si toata iubirea ta este vicleana; de aici se trage toata nefericirea lumii, acest infern.

Si nu uita, daca in grija ta fata de o persoana nu exista niciun interes, nicio ambitie, ea te va iubi pentru totdeauna.

Dar daca iubirea ta are niste conceptii, atunci persoana respectiva nu va fi niciodata in stare sa te ierte. De aceea copiii nu-si pot ierta parintii. Majoritatea cazurilor care vin la psihologi si psihanalisti sunt ale acelora ai caror parinti i-au cocolosit prea mult cand erau copii. Iar grija lor era un fel de afacere: era rece, calculata. Ei vroiau ca unele dintre ambitiile lor sa fie implinite prin intermediul copilului.

Dragostea trebuie sa fie un cadou gratuit. Din clipa in care are agatat un pret pe ea, nu se mai numeste dragoste.

OSHO

"Este imposibil sa ma iubesti si acum!"

"Iubirea este o energie coplesitoare, asa cum toti oamenii stiu din experientele de viata personale. Cei ce au experimentat, insa, iubirea neconditionata stiu ca "a fi coplesit" este doar o descriere de suprafata a unei trairi de nedescris.

Iubirea neconditionata devine o putere care cuprinde si aprinde intreaga fiinta, aducand-o adesea in stari de bucurie, extaz si frumusete fantastica. Oamenii care traiesc odata aceasta stare nu mai pot fi multumiti in vietile lor cu mai putin decat atat. Ei inteleg ca exista in interiorul fiintei o putere profund iubitoare, toleranta, infinit fericita si plina de inocenta, care sterge complet orice gand in momentul aparitiei sale. Numai traind-o avem acces la intelegerea ei. Pana atunci, experimentam iubirea asa cum "poate" constiinta proprie in orice moment. Iar constiinta noastra este conditionata de istoria psihologica inregistrata in trecut, de credintele, perceptiile si intelegerile sau neintelegerile din trecut.

Iubirea neconditionata este expresia esentei vietii, ea exista peste tot si poate fi oricand perceputa de catre oricine. Viata oricarei fiinte umane nu este altceva decat expresia felului in care ea reuseste sa perceapa iubirea. Conditiile nenumarate pe care le gasim justificate din punct de vedere mental pentru a-i judeca pe cei din jurul nostru, pentru a suferi, a invinovati, ori a gandi la raul altora sunt si pietrele in care ni se poticneste mintea.

Un exercitiu banal de autoobservatie ne va ajuta sa vedem ca sfarsim prin a gandi si a ne comporta frumos mai degraba cu oamenii necunoscuti decat cu cei pe care ii iubim, ori cu acei carora avem motive sa le multumim pentru ca traiesc aproape de noi. Ranile din trecut sunt "spinii" pe care ii folosim in scopul ranirii celorlalti. Si facem aceasta nu pentru ca vrem, cat pentru ca - de fapt - cerem insistent iubire.

Asadar, cand un altul se comporta ciudat cu noi, cand ne critica vehement ori ne ataca violent, cand atitudinile sale sunt halucinante, incredibile sau demne de toata nebunia, tocmai atunci el cere insistent: "iubeste-ma". Problema sa nu este aceea ca n-ar fi iubit, cat aceea ca el nu poate percepe iubirea, ori nu crede ca ea este posibila. De aceea el ne va ataca pe masura cererii de iubire pe care ne-o si adreseaza. Ca si cum ar spune: "sa vad daca ma mai iubesti acum!" Ca si cum atacul ar fi testul prin care el incearca sa se autoconvinga de realitatea afirmatiei profund inscrisa in mintea sa: "Este imposibil sa iubesti. Acum trebuie sa ma urasti, sa te superi pe mine si sa ma respingi"

Dar, unii au norocul sa primeasca un raspuns de tipul: "te iubesc si asa. Ceea ce faci nu arata ca esti rau, cat ca esti ranit"

Si acest raspuns vindeca sufletul in cele din urma pentru ca este raspunsul autentic al iubirii.

7 Plus

Inimi si ratiuni

Ce inseamna a incerca sa ajuti o alta persoana ? Deseori, acest lucru pare mai mult dorinta de a schimba pe cineva decat a vrea sa-i oferi respectul si dragostea ta in mod neconditionat

Este o diferenta mare si extrem de semnificativa intre a incerca sa schimbi pe cineva si a-l ajuta. Daca vrei sa ajuti pe cineva, atunci il ajuti sa fie el insusi; cand incerci sa-l schimbi, incerci sa-l transformi conform ideilor tale. Incercarea de a schimba pe cineva reprezinta dorinta de a-l face o copie la indigo. Nu te intereseaza persoana respectiva; ai o anumita idee, un ideal si incerci sa modifici persoana aceea in conformitate cu idealul tau. Idealul este mai important, fiinta umana adevarata nu este importanta deloc.

Aceasta incercare este violenta, este o agresiune, un efort de a-l distruge pe celalalt. Nu este dragoste, nu este compasiune. Compasiunea permite intotdeauna celuilalt sa fie el insusi. Compasiunea nu este o directie, ea este un climat, iti da energie. Dupa aceea te poti misca. Fiecare individ este un scop in sine. Nu il folosi ca pe o unealta. Daca incepi sa sacrifici fiinta umana, acela nu este ajutor.

Impartaseste din fiinta ta, dar lasa-l pe celalalt sa isi implineasca destinul. Acel destin este necunoscut.

Ajuta, da energie, iubeste. Accepta-l pe celalalt si da-i sentimentul ca este binevenit. Nu-i da sentimentul de vinovatie, nu-i da ideea ca este condamnat. De cate ori ti se spune sa fii ca altcineva, tu NU ESTI ACCEPTAT. Nu esti binevenit, esti un instrus. Daca nu devii altcineva nu esti iubit. Ce fel de dragoste este aceasta, care te distruge si te vrea doar cand devii fals, prefacut ?

Tu poti, in mod autentic, doar sa fii tu insuti. Tot ce este in plus este falsitate, restul vor fi doar masti, personalitati, dar nu esenta ta.

Deci oricine incearca sa te faca sa fii altcineva si iti spune: "Te voi iubi daca devii precum...Hristos" (sa zicem), nu te iubeste. Se poate sa-l iubeasca pe Hristos, dar pe tine te uraste. Si dragostea pentru Hristos se poate sa nu fie nici ea autentica, pentru ca daca l-ar iubi cu adevarat pe Iisus, ar fi inteles unicitatea absoluta a fiecarui individ.

Daca ai iubit pe cineva, ai declansat in tine un tip diferit de viziune. Vei iubi acea persoana, o vei ajuta sa devina absolut orice poate sa devina. Nu te vei astepta la nimic altceva. Toate asteptarile sunt condamnari, negari si respingeri. Tu doar vei darui dragostea ta - pentru nicio rasplata, pentru niciun rezultat.

Pur si simplu vei oferi ajutor, fara sa ai viitorul in minte.

Cand se revarsa fara sa aiba vreun viitor, dragostea este o energie imensa. Cand exista fara nicio motivatie, dragostea ajuta si nimic nu ajuta asemenea ei. In momentul in care simti ca cineva te accepta asa cum esti, te simti echilibrat. Cel putin o fiinta umana te accepta neconditionat. Acest lucru iti da sentimentul ca esti acasa. Deci oricine iti spune: "schimba-te, fii altcineva" te impinge tot mai departe de casa ta. Vei deveni fals, vei purta masti. Vei avea personalitati, caracter si o mie de alte lucruri, dar nu vei avea suflet; nu vei avea esentialul.

OSHO

Parabola iertarii

Cand Bankei s-a retras pentru saptamanile sale de meditatie, invatacei din toate partile Japoniei au venit sa participe. In timpul uneia dintre aceste adunari, un discipol a fost prins furand. Fapta i-a fost adusa la cunostinta lui Bankei, cu propunerea ca inculpatul sa fie alungat din scoala. Bankei nu a aratat importanta cazului. Mai tarziu, discipolul a fost prins infaptuind ceva similar, dar din nou Bankei nu s-a aplecat asupra problemei.

Aceasta atitudine i-a infuriat pe ceilalti discipoli, care au facut o petitie prin care cereau excluderea hotului, declarand ca, altminetri, ei vor pleca cu totii. Dupa ce Bankei a citit petitia, i-a chemat pe toti la el.

-Sunteti niste frati intelepti, le-a spus el. Stiti ce este bine si ce este rau. Puteti merge sa studiati in alta parte daca vreti, dar acest sarman frate al vostru nu stie nici macar ce este bine si ce este rau. Cine il va invata daca nu il invat eu ? Il voi opri aici chiar daca voi toti veti pleca.

Un torent de lacrimi a spalat fata celui care furase. Toata dorinta de a fura disparuse.

Iata misterul vietii. Niciodata sa nu te simti perfect si niciodata sa nu pretinzi ca ai dreptate - sa nu te lasi prins niciodata in capcana asta. Si niciodata sa nu gandesti despre cineva ca greseste, pentru ca aceste doua lucruri merg mana in mana - daca te simti corect, ii vei condamna intotdeauna pe altii si vei gandi ca altcineva greseste. Nu condamna vreodata pe cineva si nu te lauda vreodata; altfel vei pierde. Accepta oamenii asa cum sunt. Daca gresesc, sufera, iar daca sunt corecti sunt binecuvantati. Dar cine esti tu sa-i judeci ?

Faptul ca ii judeci pe altii face ca ego-ul tau sa creasca. De aceea oamenilor le place sa vorbeasca despre greselile altora - le da sentimentul ca ei sunt corecti. Oamenii vorbesc despre pacatele si despre crimele altora, despre toate relele din vietile altora. Exagereaza si le place - toate acestea le dau senzatia de "eu sunt un om bun". Dar tocmai acest sentiment va fi o bariera pentru ei.

Fii plin de compasiune, fii inteligent, fii iubitor. Nu ii judeca pe altii. Si nu incepe sa te crezi corect, nu te considera niciodata un sfant. Sa nu devii niciodata "Sfintia sa". Niciodata.

Ramai un obisnuit, ramai un necunoscut.

Si in statutul tau de nimeni vine musafirul esential...in starea ta de nimeni, tu devii gazda.

Despre dorinta

Un om s-a dus la Buddha:

- As vrea sa ajut oamenii. Invata-ma.

Buddha s-a uitat la el si s-a intristat profund. Omul era incurcat, confuz. L-a intrebat:

- De ce te-ai intristat ? Am spus ceva gresit ?

Buddha i-a raspuns:

- Cum ai putea sa juti oamenii ? Nu te-ai ajutat nici macar pe tine! Vei putea doar sa le faci rau in numele ajutorului.

Intai, adu lumina in interiorul fiintei tale. Lasa-i flacara sa iti insufleteasca constiinta...iar apoi nu vei mai pune niciodata aceasta intrebare. Dupa aceea, insasi prezenta ta si tot ce vei face vor fi, in mod firesc, de mare ajutor.

Dorinta este dorinta. Nu exista nici dorinta materiala, nici dorinta spirituala. Este o pacaleala a ego-ului aceea de a ajuta oamenii, si de a deveni mai sfant decat ceilalti. De a deveni mai intelept decat ceilalti - tu stii, iar ei nu stiu. Tu vrei sa ajuti pentru ca ai ajuns unde trebuie, ei sunt doar niste ignoranti care se impiedica in intuneric, iar tu vrei sa le fii lumina calauzitoare. Daca exista dorinta aceasta, atunci nu ii vei putea ajuta - si nu te vei ajuta nici pe tine. Raul va fi dublat. Este o sabie cu 2 taisuri; ii va taia pe ceilalti si te va taia si pe tine.

Totusi exista un tip de ajutor, care nu vine din dorinta, care nu rasare din nicio proiectie a ego-ului. Acest tip de ajutor, acest tip de compasiune apare numai la apogeul meditatiei, niciodata inainte. Cand a venit primavara in constiinta ta, cand toate florile din lume sunt inlauntrul tau, mireasma incepe sa-i atinga si pe ceilalti. Nu trebuie sa-ti doresti asta - de fapt, nu ai cum s-o impiedici. Chiar daca ai vrea sa impiedici imprastierea sa, nu poti. Va ajunge inevitabil la ceilalti. Va fi ca o lumina in viata lor, va fi crainicul unor noi inceputuri - nu pentru ca tu vrei asta, ci pentru ca esti transformat.

OSHO

Povestiri Zen

Prima poveste:

Intr-o zi de iarna, un samurai s-a prezentat la templul lui Eisai, rugandu-l:

- Sunt sarac si bolnav, iar familia mea moare de foame. Te rog, maestre, ajuta-ne.

Cum era dependent de putinii bani pe care-i primea de la vaduve, viata lui Eisai era foarte austera, si nu avea nimic de daruit. Tocmai se pregatea sa-i spuna samuraiului sa plece, cand si-a adus aminte de imagin ea lui Buddha Yakushi din salon. Ridicandu-se spre ea, el a smuls nimbul de aur si i l-a daruit samuraiului.

- Vinde asta, a spus Eisai. Ar trebui sa te ajute pentru o vreme. Zapacit, dar disperat, samuraiul a luat nimbul si a plecat.

- Stapane! a strigat unul dintre discipolii lui Eisai, este un sacrilegiu! Cum ai putut sa faci asa ceva ?

- Sacrilegiu ? Ei, asta-i! Doar am dat un folos, ca sa zic asa, mintii lui Buddha, care este plina de dragoste si mila. De fapt, daca l-ar fi auzit pe acel samurai, el insusi si-ar fi taiat un madular pentru el.

O poveste simpla.

Dar extrem de semnificativa.

In primul rand, chiar daca nu ai nimic de daruit, uita-te din nou. Intotdeauna vei gasi ceva de daruit. Chiar si atunci cand nu ai nimic de dat, vei gasi intotdeauna ceva. Este o chestiune de atitudine. Daca nu poti darui nimic, cel putin poti zambi, daca nu poti sa dai ceva, cel putin poti sa stai de vorba cu acel om si sa-l tii de mana. Nu este neaparat nevoie sa-i dai un lucru, ci este nevoie sa daruiesti.

Acest Eisai era un calugar sarac, asa cum sunt calugarii budisti. Viata sa era foarte austera si nu avea nimic de dat altcuiva. In mod normal, este un sacrilegiu absolut sa iei nimbul statuii lui Buddha si sa-l dai altcuiva. Niciun om asa zis religios nu ar concepe asa ceva. Doar cineva care este cu adevarat religios ar fi facut-o. Fiindca compasiunea nu cunoaste reguli; ea este deasupra oricaror reguli. Nu se supune niciunei formalitati.

Apoi, deodata, Eisai si-a amintit de imaginea lui Buddha din salon.

In Japonia, in China, se aseaza un nimb de aur in jurul capului lui Buddha, pentru a simboliza aura din jurul capului sau. Deodata Eisai si-a amintit de ea - in fiecare seara el trebuie ca se inchina la aceeasi statuie.

Chiar si sa atingi statuia este un sacrilegiu, iar el a indepartat nimbul.

Compasiunea este infinit de potrivita, astfel incat absolut orice ai face din compasiune devine automat potrivit.

Sa intelegi este altceva decat doar sa urmezi.

Cand urmezi ceva devii aproape orb; in acest caz, sunt reguli care trebuie respectate.

Daca intelegi, le urmezi asemenea, dar nu mai esti orb.

Fiecare moment decide, in fiecare moment constiinta ta raspunde, si orice faci este corect.

Iubirea care invinge moartea - Invierea Domnului

Lumina da-ne Doamne,
Si multa intelepciune,
Un strop de fericire,
Un gand de bunatate,
Iar Noaptea Invierii,
Un prag spre TINE fie,
Adevarat sa-l facem,
Cu sufletu-mpacat,
Caci pentru omenire,
Hristos a Inviat!

Compasiunea

"Buddha Gautam nu este doar iluminat, ci un revolutionar iluminat. Grija lui fata de lume, fata de oameni, este imensa. El si-a invatat discipolii ca, atunci cand meditezi si simti cum linistea, seninatatea si o bucurie adanca clocotesc in fiinta ta, sa nu le tii doar pentru tine; impartaseste-le cu intreaga lume. Si nu te ingrijora: cu cat vei da mai mult, cu atat vei deveni capabil sa obtii mai mult. Gestul de daruire are o importanta enorma, odata ce stii ca, daruind, nu micsorezi cu nimic ceea ce este al tau; dimpotriva, iti multiplici experientele. Dar cine nu a simtit niciodata compasiunea, nu a aflat secretul daruirii, nu stie secretul impartasirii.

S-a intamplat odata ca unul dintre discipolii lui Buddha, un laic, sa spuna:

- O voi face...dar cu o singura exceptie. Voi darui toata bucuria mea, toata meditatia si toate comorile sufletului meu intregii lumi...cu exceptia vecinului meu, fiindca acest om este foarte rautacios.

Vecinii intotdeauna ne sunt dusmani. Buddha i-a spus:

- Atunci uita de intreaga lume, pur si simplu daruieste totul vecinului tau.

Omul era cam incurcat:

- Ce vrei sa spui ?

Buddha i-a raspuns:

- Daca ii vei putea darui totul vecinului tau, abia atunci vei fi eliberat de aceasta atitudine antagonista fata de fiinta umana"

OSHO