Ca un nor ce se ridica din mare,
Pe care pamantul il imbratiseaza, absorbind ploaia,
La fel, precum cerul, marea ramane
In afara cresterii si descresterii.
Acolo sunt doua fenomene: cerul si norii. Norii vin si de duc. Cerul nu vine niciodat si nu se duce niciodata. Uneori norii exista, alteori nu; ei sunt efemeri. Cerul exista intotdeauna; el este in afara timpului, el este etern. Norii nu-l pot corupe, nici macar norii negri nu-l pot corupe. Nu exista nicio posibilitate de a-l corupe. Puterea lui este absoluta. Norii pot sa vina si sa plece si ei chiar vin si pleaca, dar cerul este la fel de pur ca intotdeauna; pe el nu ramane nici macar o urma.
Exista doua fenomene, aspecte, unele care sunt ca cerul si altele ca norii. Actiunile tale sunt ca norii - ele vin si se duc. Tu ? Tu esti cerul; tu nu vii niciodata si nu pleci niciodata. Nasterea ta, moartea ta sunt ca norii; ele vin si se duc; Tu ? Tu nu apari si nu dispari; tu existi intotdeauna. Starile, actiunile tale apar; tu nu apari niciodata. Ele apar tot asa cum norii apar pe cer. Tu esti un observator tacut al intregului joc al norilor. Uneori sunt albi si frumosi, alteori sunt negri, deprimanti si urati. Uneori sunt plini de ploaie si alteori sunt goi. Uneori ei fac un mare bine pamantului, alteori un mare rau. Uneori aduc inundatii si distrugei, alteori ei dau viata, mai multa verdeata, recolte bogate. Dar cerul ramane intotdeauna acelasi; buni sau rai, frumosi sau urati, norii nu-l corup.
Actiunile tale sunt ca norii, starile sunt ca norii; fiinta este ca cerul.
Cand urmaresti comportarea unei persoane, esti focalizat pe nori. Cand observi puritatea intima a fiintei sale, tu observi cerul sau. Daca vei cauta puritatea interioara, atunci nu va mai fi niciodata cineva rau, atunci intreaga existenta este sfanta. Daca vezi actiunile, atunci nu poti vedea pe nimeni sfant. Chiar persoana cea mai sfanta este inclinata sa comita multe greseli in ceea ce priveste actiunile sale.
Orice vei face, vei aduce ceva bun in lume, dar vei aduce si ceva ce poate fi interpretat ca fiind rau - indiferent ce faci. Chiar prin alegerea ta de a face ceva, la urma urmelor, multe lucruri vor fi bune si multe vor fi rele. Gandeste-te la urmatoarele: ii dai ceva bani unui cersetor - faci bine; dar cersetorul cumpara otrava si se sinucide. Intentia ta a fost buna, dar rezultatul final este rau. Il ajuti pe un om - el este bolnav, muribund, il duci la spital. El se insanatoseste si apoi comite o crima. Fara ajutorul tau, ar fi fost o crima mai putin pe lume.
Daca urmaresti actiunile, iti irosesti intreaga viata. Le poti alege pe cele bune, le poti alege pe cele rele. Si in realitate, fiecare actiune aduce ceva bun si ceva rau. Binele si raul sunt sunt cele doua aspecte ale aceleiasi monede. Tu poti face binele, dar ceva rau se va intampla, pentru ca unde ar putea dispare celalat aspect ?
Asa ca uneori pacatosii sunt folositori si virtuosii sunt uneori foarte daunatori. Virtuosii si pacatosii sunt cu totii in aceeasi barca. Odata ce ai intele aceasta, este posibila o transformare. Atunci tu nu te mai preocupi de actiuni.
Atunci pornesti spre o alta alegere : cerul.
Priveste marea. Milioane de nori izvorasc din mare, se evapora multa apa, dar marea nu scade din aceasta cauza. Si apoi norii vor aduce ploaie pe pamant si rauletele vor deveni rauri si multe rauri se vor revarsa si apa va curge inapoi spre mare, spre ocean...toate raurile de pe pamant isi vor duce apa in mare, dar asta nu face ca marea sa creasca; marea ramane aceeasi. Indiferent daca ceva este luat din ea, sau ceva este varsat in ea, nu conteaza, perfectiunea ei este de asa natura incat nu poti lua nimic din ea si nu poti adauga nimic in ea.
Fiinta interioara este atat de perfecta incat actiunile tale pot fi ale unui pacatos, dar nimic nu ti se poate lua. Si actiunile tale pot fi cele ale unui sfant, dar nimic nu ti se poate adauga tie. Tu ramai acelasi.
OSHO
For you, Criss
Postări
