Prometeul lui Goethe

"De la inceput cuvantul tau

Mi-a fost a cerului lumina!

De parca sufletu-mi cu sine-ar fi vorbit

Si siesi s-ar fi dezvaluit,

Si armonii congeniale

In el din sine-ar fi vibrat:

Iata ce-au fost vorbele tale.

Asa ca eu nu eram eu,

Si cand gandeam ca eu vorbesc

Vorbea o zeitate,

Iar cand ziceam ca zeii vorbesc

Eu insumi doar vorbeam.

Asta-i cu tine si cu mine,

Iti apartine din strafund

Iubirea-mi pentru totdeauna!

............................................"

Goethe, fragment din "Prometheus"

Prometeu este creatorul si plamaditorul sigur pe sine, asemeni zeilor. Dar Prometeu depinde de sufletul sau.

Ganduri, ganduri

Ce inseamna curajul ?
E o doza de nebunie asumata sau este capacitatea de a ne depasi limitele interioare ?
Ma intreb retoric de ce imi asum zi de zi riscul de a face acest sport extrem care inseamna sofatul in Bucuresti ? De ce nu circul si eu ca un om normal cu mijloacele de transport in comun ? Sa ma asez si eu calma pe o bancuta de metrou si sa contemplu fetele preocupate ale calatorilor sau sa citesc (cum face Andrei)
De ce ma expun intr-o lupta inegala si adesea lipsita de fair-play ?
Ma intreaba nedumiriti unii dintre colegi, dupa ce ma aud lamentandu-ma ca imi ia un sfert de ora sa ma parchez cat de cat aproape de serviciu, de ce nu las masina acasa ?
Chiar asa . De ce?
Sa fie o doza de masochism sau doar placerea de a invinge inertia chiar cu riscul epuizarii unei energii foarte mari ?

Si n-ar fi numai problema parcarii „calutului” meu, ci am ajuns sa trec frecvent prin ipostaza de a simti fluieratul puternic al pericolului unui accident. Razant, la pret de secunda am scapat de cateva ori, numai in ultima saptamana. Nu sunt inconstienta si nu fac greseli in trafic, dar toata lumea se grabeste, chiar si eu ...
Rabdare si iar rabdare imi spune ratiunea.

Insa, reactionand in viata mai putin matematic, intuitia m-a ajutat in rezolvarea celor mai grele probleme. Caci intuitia este o atitudine expectativa, o reprezentare si o privire introspectiva, in care intotdeauna doar rezultatul ulterior poate sa ateste partea care revine vederii in interior si cea care revine intr-adevar obiectului. Fiind un proces creator care pune in obiect tot atat cat si ia din el si care tinde sa sesizeze posibilitatile cele mai mari, fiindca prin reperezentarea posibilitatilor, presimtirea este satisfacuta plenar, intuitia este fara doar si poate un mijloc auxiliar care actioneaza atomat atunci cand nicio alta functie nu poate gasi o iesire dintr-o situatie pe toate laturile inchisa.
Dar, in trafic, intuitia ajuta cat te ajuta un cauciuc in plus in portbagaj , si vorbind de curaj, sau lipsa acestuia imi dau seama ca eu sunt o biata furnica pe langa un alpinist care face ascensiuni la mii de kilometri altitudine sau fata de un pilot care stie doar ca pleaca in cursa.

E un articol fara morala. Maine ma sui din nou la carmele „calutului” si-mi urez sa nu ma arunce niciodata din sa.

Perpetuum mobile

Relax, my friends!

LMA si uita-te in ochii mei !

Se practica sa te bucuri pe blog de sarbatoarea zilei onomastice!
Ma bucur si eu si urez tuturor Gabrielelor, Gabrielilor, Mihaelelor si Mihailor pe care ii cunosc si pe care nu i-am cunoscut sa aiba parte de o viata plina de daruri sufletesti; sa petreaca intr-o lume lipsita de regrete si sa celebreze viata!
La multi ani!

Despre personalitate

La cerere, un articol cu multe "date tehnice" despre personalitate, deci, neromantat :)

Formarea si cresterea personalitatii individului este o continua miscare de "intrare si iesire" dintr-un context de relatii. Fiecare faza a acestui proces incepe cu o nevoie majora de legatura si are ca scop o reintoarcere sau refacere a formei anterioare.

Formarea personalitatii incepe cu faza familiala. Viata incepe si se termina cu o idee-tendinta paradisiaca. La inceput este Edenul iar la sfarsit este Nirvana. Nasterea individului reprezinta o experienta traumatizanta pentru copil (traumatismul nasterii), accentuata de sectionarea cordonului ombilical, ca simbol al "separarii de mama" a acestuia. Urmeaza o etapa de crestere si desprindere treptata a copilului de parintii sai, in special de mama, cu iesirea acestuia de sub controlul si autoritatea materna.

Urmeaza faza sociala care este o "re-nastere" prin afirmarea externa a individului, concomitent cu separarea completa a acestuia de familia de origine. Faza in care este lichidat complexul Oedip.

Ideal urmeaza faza artistica care inseamna unirea individului cu realitatea, cu natura, cu lumea si se caracterizeaza prin dominarea gandirii creative, considerata ca un proces de afirmare sociala si de dobandire a prestigiului si autoritatii individuale.

Dar...

Iata...trebuie sa vina si "faza spirituala"...care este considerata a fi faza superioara, corespunzatoare idealurilor etice individului. Si care este privita ca un proces de afirmare deplina a persoanei respective. Faza in care se intampla identificarea individului cu anumite idealuri spirituale, ideologice sau filozofice si care reprezinta momentul desavarsirii fiintei sale.

Evolutia este, fara doar si poate, un continuu efort de adaptare si realizare si un lung sir de frustrari datorate cenzurii subconstientului sau a normelor vietii.

Despre dubla personalitate, in curand :)

For you

Imi place prea mult Octavian Paler

Si nu pot decat sa fiu emotionata de relevanta fiecarei fraze din scrierile Domniei sale. De aceea, permiteti-mi sa va presar roua peste suflete:

" Parca va vad zambind. Si ridicand din umeri ironic. De ce sa fiu fidel unei idei cand exista atatea idei frumoase ? Dar intre Don Juan care iubeste toate femeile pentru ca nu iubeste niciuna si un artist care crede in toate ideile pentru ca nu se poate atasa de niciuna nu mai e nicio deosebire. Oare intamplator ati scris despre Tezeu? Sau pentru a repeta ceea ce va sopteste Menalc la ureche si dumneavoastra creatorului lui, ca nimic nu trebuie sa ne lege de ceva anume ? Nu-i putem iubi pana la capat pe cei care, pentru a fi peste tot, vor sa fie oriunde si nicaieri. Caci arta trebuie sa se afle in fiecare dimineata nemiscata langa o credinta in numele careia sa fie gata sa triumfe si sa dispara. In viata ni se cere nu numai sa dorim, ci sa si alegem. N-avem ce face cu victoriile inutile. Si numai lumina care se inalta acum glorioasa deasupra marii ma face sa cred o clipa, ca Menalc, ca ceea ce n-am avut niciodata mi-a apartinut intotdeauna. Dupa aceea imi voi reaminti ce vina am in asta..."

Fragment din "A cincea intelepciune" Scrisoare domnului Gide /Scrisori imaginare

Poem

"Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..."
NICHITA STANESCU

Am repostat acest minunat poem, in memoria lui Nichita, inegalabilul poet al sentimentelor cristaline.

Cer scuze, dar defectiunea tehnica a blogului mi-a sters postarea anterioara.

Uneori...

" De cate fleacuri a depins viata mea ?
Uneori, ma intreb daca destinul nu se exprima prin fleacuri.
E forma lui de perversiune.Cam asa as vorbi daca as fi dispus sa dau vina pe fleacuri si sa persiflez destinul care a colaborat.(...) Si exista o limita a rezistentei in fiecare. Cand e atinsa, nu mai ai pofta sa te justifici. Dureri de cap, proasta dispozitie, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament; m-ar lasa si pe mine in marea lui nepasare sa-l insult, dand vina pe el si pe fleacuri, dar nu vreau sa profit de asta. Prefer sa spun ca eu insumi am transformat fleacurile in catastrofa, din vanitate. Intr-o existenta ca aceea pe care o duceam trebuie sa te adaptezi mereu; sa stii pe cine sa saluti tu si pe cine sa lasi sa te salute el, sa stii cui sa spui "tu" si cui sa-i spui "dumneavoastra", sa stii cand sa inchizi ochii la o injurie si cand sa te revolti din nimic."

Octavian Paler/ Un om norocos

Poti fi

Poti fi la volan, si totusi, nu tu sa conduci masina. Sunt multi cei care stau pe bancheta din spate: parintii, bunicii, preotul, politicianul, patronul, sfantul. Toti incearca sa te sfatuiasca: "Fa asta, nu face aia!. Mergi pe acest drum! Nu o lua pe acolo!" Ei te fac sa innebunesti, dar tie ti s-a spus sa ii asculti. Daca nu ii asculti asta creeaza in tine teama ca ceva nu este bine - cum poti tu sa ai dreptate cand atat de multi oameni te sfatuiesc sa faci altceva ? Si ei te sfatuiesc intotdeauna pentru binele tau. Cum poti tu singur sa ai dreptate cand toata lumea iti spune "Fa asta!". Desigur, in mintea noastra se creeaza impresia ca ei au dreptate.

Ai fi vrut sa devii pictor, dar parintii au spus :NU, pentru ca pictura nu-ti va oferi satisfactii materiale sau suficient respect in societate. Asa ca ai devenit magistrat, dar nu esti deloc fericit. Adanc in sufletul tau, tu tot mai doresti sa pictezi. Chiar si atunci cand esti in completul de judecata, tu inca pictezi adanc in interiorul tau. Poate ca il asculti pe inculpat, dar te gandesti la fata lui, ce trasaturi frumoase are el si ce portret minunat ar fi fost posibil. Ii privesti albastrul ochilor si te gandesti la culori...da, dar tu esti un magistrat. Asa ca te simti mereu stingherit, urmarit de stres. Dar cu timpul te vei obisnui, te vei blaza si vei accepta situatia.

Insa vei ramane o imitatie sau un produs artificial.