Love

Se uita la mine cu ochii aceia cafenii, limpezi, intrebatori !
Milimiimi de secunda privirea lui imi strapunge constientul si-l defragmenteaza.
Mimarea lipsei mele de atentie nu-l atinge fiindca simte dincolo de exprimarea superflua, disimulata.
Fidel vegherii, ridicand cate o spranceana, asteapta sa simta cum se topesc toti ghetarii – musafiri nepoftiti in casa sufletului meu.
Mi-a starnit iarasi un minuscul sentiment de vinovatie fiindca el e obisnuit cu tandrete.
Si n-am nicio sansa sa fiu perceputa la alta scala decat cea reala.
Cand se alinta si vrea mangaiere o face pentru ca are memoria gesturilor oferite cu tandrete.

Animalutul meu - o boxerita de opt ani – pe care niciodata, nimic omenesc n-o poate insela.

Si nu uita

ca...
"Cei mai tristi solitari si-au cautat o ocupatie oarecare in cadrul singuratii lor, ca sa le treaca timpul, in loc sa semene ceva pe malul acelui izvor din adanc, sa astepte incoltirea semintelor si fructul. Dupa care, revenind intre oameni, sa le arate rodul muncii lor. Iar oamenii vor spune, poate, ca n-avem in palma decat niste pastai seci care nu potolesc foamea nimanui. Atunci vom sti ca nu izvorul din adanc a fost de vina, ci noi nu ne-am priceput sa cultivam pamantul sau n-am avut destula rabdare sa asteptam sa se coaca roadele. Le-am cules verzi si ele ni s-au uscat in palma." Octavian Paler

Multumesc si eu!

Vi s-a spus vreodata: "Multumesc ca esti un om atat de bun!" ?

Mie mi s-a mai spus, dar azi am primit din nou acest mesaj atat de frumos mangaietor si cred ca TU esti un Om Deosebit, daca simti astfel despre mine.

Nu e nici pe departe o manifestare laudativa, ci un sentiment cald, neimitativ, spontan.

Multumesc si eu Iulia

Puterea asta trebuie sa o ai tu. So Why

Prometeul lui Goethe

"De la inceput cuvantul tau

Mi-a fost a cerului lumina!

De parca sufletu-mi cu sine-ar fi vorbit

Si siesi s-ar fi dezvaluit,

Si armonii congeniale

In el din sine-ar fi vibrat:

Iata ce-au fost vorbele tale.

Asa ca eu nu eram eu,

Si cand gandeam ca eu vorbesc

Vorbea o zeitate,

Iar cand ziceam ca zeii vorbesc

Eu insumi doar vorbeam.

Asta-i cu tine si cu mine,

Iti apartine din strafund

Iubirea-mi pentru totdeauna!

............................................"

Goethe, fragment din "Prometheus"

Prometeu este creatorul si plamaditorul sigur pe sine, asemeni zeilor. Dar Prometeu depinde de sufletul sau.

Ganduri, ganduri

Ce inseamna curajul ?
E o doza de nebunie asumata sau este capacitatea de a ne depasi limitele interioare ?
Ma intreb retoric de ce imi asum zi de zi riscul de a face acest sport extrem care inseamna sofatul in Bucuresti ? De ce nu circul si eu ca un om normal cu mijloacele de transport in comun ? Sa ma asez si eu calma pe o bancuta de metrou si sa contemplu fetele preocupate ale calatorilor sau sa citesc (cum face Andrei)
De ce ma expun intr-o lupta inegala si adesea lipsita de fair-play ?
Ma intreaba nedumiriti unii dintre colegi, dupa ce ma aud lamentandu-ma ca imi ia un sfert de ora sa ma parchez cat de cat aproape de serviciu, de ce nu las masina acasa ?
Chiar asa . De ce?
Sa fie o doza de masochism sau doar placerea de a invinge inertia chiar cu riscul epuizarii unei energii foarte mari ?

Si n-ar fi numai problema parcarii „calutului” meu, ci am ajuns sa trec frecvent prin ipostaza de a simti fluieratul puternic al pericolului unui accident. Razant, la pret de secunda am scapat de cateva ori, numai in ultima saptamana. Nu sunt inconstienta si nu fac greseli in trafic, dar toata lumea se grabeste, chiar si eu ...
Rabdare si iar rabdare imi spune ratiunea.

Insa, reactionand in viata mai putin matematic, intuitia m-a ajutat in rezolvarea celor mai grele probleme. Caci intuitia este o atitudine expectativa, o reprezentare si o privire introspectiva, in care intotdeauna doar rezultatul ulterior poate sa ateste partea care revine vederii in interior si cea care revine intr-adevar obiectului. Fiind un proces creator care pune in obiect tot atat cat si ia din el si care tinde sa sesizeze posibilitatile cele mai mari, fiindca prin reperezentarea posibilitatilor, presimtirea este satisfacuta plenar, intuitia este fara doar si poate un mijloc auxiliar care actioneaza atomat atunci cand nicio alta functie nu poate gasi o iesire dintr-o situatie pe toate laturile inchisa.
Dar, in trafic, intuitia ajuta cat te ajuta un cauciuc in plus in portbagaj , si vorbind de curaj, sau lipsa acestuia imi dau seama ca eu sunt o biata furnica pe langa un alpinist care face ascensiuni la mii de kilometri altitudine sau fata de un pilot care stie doar ca pleaca in cursa.

E un articol fara morala. Maine ma sui din nou la carmele „calutului” si-mi urez sa nu ma arunce niciodata din sa.

Perpetuum mobile

Relax, my friends!

LMA si uita-te in ochii mei !

Se practica sa te bucuri pe blog de sarbatoarea zilei onomastice!
Ma bucur si eu si urez tuturor Gabrielelor, Gabrielilor, Mihaelelor si Mihailor pe care ii cunosc si pe care nu i-am cunoscut sa aiba parte de o viata plina de daruri sufletesti; sa petreaca intr-o lume lipsita de regrete si sa celebreze viata!
La multi ani!

Despre personalitate

La cerere, un articol cu multe "date tehnice" despre personalitate, deci, neromantat :)

Formarea si cresterea personalitatii individului este o continua miscare de "intrare si iesire" dintr-un context de relatii. Fiecare faza a acestui proces incepe cu o nevoie majora de legatura si are ca scop o reintoarcere sau refacere a formei anterioare.

Formarea personalitatii incepe cu faza familiala. Viata incepe si se termina cu o idee-tendinta paradisiaca. La inceput este Edenul iar la sfarsit este Nirvana. Nasterea individului reprezinta o experienta traumatizanta pentru copil (traumatismul nasterii), accentuata de sectionarea cordonului ombilical, ca simbol al "separarii de mama" a acestuia. Urmeaza o etapa de crestere si desprindere treptata a copilului de parintii sai, in special de mama, cu iesirea acestuia de sub controlul si autoritatea materna.

Urmeaza faza sociala care este o "re-nastere" prin afirmarea externa a individului, concomitent cu separarea completa a acestuia de familia de origine. Faza in care este lichidat complexul Oedip.

Ideal urmeaza faza artistica care inseamna unirea individului cu realitatea, cu natura, cu lumea si se caracterizeaza prin dominarea gandirii creative, considerata ca un proces de afirmare sociala si de dobandire a prestigiului si autoritatii individuale.

Dar...

Iata...trebuie sa vina si "faza spirituala"...care este considerata a fi faza superioara, corespunzatoare idealurilor etice individului. Si care este privita ca un proces de afirmare deplina a persoanei respective. Faza in care se intampla identificarea individului cu anumite idealuri spirituale, ideologice sau filozofice si care reprezinta momentul desavarsirii fiintei sale.

Evolutia este, fara doar si poate, un continuu efort de adaptare si realizare si un lung sir de frustrari datorate cenzurii subconstientului sau a normelor vietii.

Despre dubla personalitate, in curand :)

For you