duminică, 13 septembrie 2009

Remember


foto

"Din fericire, pe talgerul defectelor mele Dumnezeu a aşezat şi unul care îmi e de un imens ajutor. E vorba de faptul că sunt capabil să-mi iau în serios naivităţile. Sub carapacea mea de ardelean sobru se ascunde un vulnerabil care are nevoie de tot felul de refugii"
Octavian Paler/Aventuri solitare

În acelaşi alt depărtat timp Arhimede spunea:

"Nu te atinge de cercurile mele" Iar în clipa următoare era mort.

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Purtând pe umeri seninul


foto


Colţii de fildeş găuresc buturuga şi miezul alb e devastat cu lăcomie până când se clatină copacul. Sa fie o luptă între giganţi ? O iubire în rivalitate pentru stăpânirea savanei ? O melodramă fără cortină şi reflectoare în nesfârşitul galben ? În trupul său poate că e ascuns elixirul vieţii veşnice şi într-o zi îl vom cunoaşte. Baobabul e un babilon de fiinţe cu glasuri felurite care se-alungă, se caută şi dansează pe crengi. Un adăpost darnic, ca bunicul din poveste. Raritate păstrătoare a secretelor vieţii lungi. Nobilul elefant stă acum să-l care pe mândra spinare. Nici pe baobab nu-l mai doare miezul său alb.


vineri, 11 septembrie 2009

PAriu

Concurs pe blogul lui Calin Hera

"Iarna car, vara sanie"

Dacă cineva vrea să te sperie ca să te supună mai uşor o să înceapă prin a-ţi distruge cumva, inteligenţa. Să te clatine din rădăcini. Să nu mai ai încredere în tine.Trebuie creată teama şi trebuie creată şi lăcomia. Pariu că iarna nu-i ca vara ? Oricât de multe probleme ai în viaţă, tu ai mai multă inteligenţă decât probleme. Un om inteligent nu e lacom. Aduni provizii pentru ziua de mâine pentru că nu ai încredere că mâine mai eşti în stare să ataci viaţa cu aceeaşi forţă. Şi atunci, stochezi. Iarna car şi vara sanie.

joi, 10 septembrie 2009

Comunicare şi comuniune

Comunicarea este a minţii - verbală, intelectuală, conceptuală. Comuniunea este a non-minţii, a tăcerii adânci; un transfer de energie nonverbal, un salt de la o inima la alta, imediat, fără intermediere.
Să nu uiţi niciodată că ceea ce te hrăneşte este real iar ceea ce-ţi dă doar o consolare este periculos. Din cauza acestei consolări nu vei mai căuta hrana adevarată.

miercuri, 9 septembrie 2009

Fugim...


foto

"Pentru ca mi-e frica fug" sau

"Fug pentru ca mi-e frica" ?

Tu te-ai intrebat despre asta, prietene ?

luni, 7 septembrie 2009

Primăvară dinspre vară

Concurs

O primăvară ploioasă şi târzie îi desluşi pădurii, în margine, un frag pripit şi-un fluture adormit de atâta rouă. Cât ţinea ziua de mare fluturaşul se ameţea de flori pădureţe dar seara adăsta în tandreţe pe fragul său pripit. Deodată fluturele simţi cum aripile sale schimbă roua de culori spre nuanţe de frag verde-înflorit. Îndrăgostit şi fericit nu avu vreme să observe frumoasa vulpe ce abia aşteapta să guste cu plăcere din fructul fragului promis de şira spinării celui viezuit. Un foşnet şi un scheaun îl inştiinţară totuşi că locul acela ar putea fi năpădit.
Dar iată că urmară noi clipe de alint şi fluturele-adormit de rouă îsi coborî în verde odihna sa şi zborul spre fragul cel pripit. Dar vai, fluturele adormit de rouă, nu-şi mai gaseşte locul şi frumosul florilor pădurii aşternut. Din locul pur n-a mai ramas decât o groapă şi o coadă de vulpe neatentă la planul ei secret...care adormi atunci când săpă la strămutarea fructului ce-n capul ei urma sa fie ...cristalizatul infinit al foamei de cules.

duminică, 6 septembrie 2009

Ploi de septembrie


foto

Cad iarasi prelungile ploi de septembrie,
prelungi ca soselele, nesfarsite ca asteptarea,
desirate ca adolescentii de azi.

Cararile mele si ale prietenei mele furnica,
secara, picnicurile si sperantele sunt invadate de ape
albinele coboara spre corolele florilor in acvalang.

Panza de paianjen e uda ca navodul pescaresc
pana si mustele sunt ciuciulete, ca niste cocote pe marile bulevarde,
tegumentul de plastic al manechinelor e umed de lacrimi adevarate.

Ah, prelungile ganduri ratacind printre ploi,
nesfarsit e drumul lor pana la sarbatoarea primaverii si pana la blandele ceturi,
ploile de septembrie se vaporizeaza in ele ca intr-o sauna.

Dar nu ceturile vin si nu tainele lor nepatrunse,
ci acuitatea perceptiei: zaresc deja omida subtire a zapezii
serpuind pe desfrunzitele crengi ale arborilor.

Bateti ploi de septembrie, bateti, am sa-mi incalt cizmele de cauciuc
si-am sa cobor cu voi impreuna - uite ca avem acelasi drum -
spre stramosii mei secerati in campie si ingropati in poiana sub frunze de maslin.

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Racoare autumnala

Astazi universul s-a intors spre
inauntru.
Vrabia inghetata spre nimicul
cald
ce mai dainuie-ntr-insa,
blidul
spre supa linceda din
sine,
campul
vede prin miristea roscata
barba ce o va inalta la primavara spre cer.

Osanza
cauta sa dibuie locul
unde palpita candva
muschiul.
Eu
ma uit cum se inmultesc in mine,
ca niste microorganisme,
visele
zadarnice.

Pamantul alearga
cu ochii in oglinda
retrovizoare
curios daca ar izbucni sau nu
reactia nucleara
in cazul ca s-ar risipi pentru creatie
cat se creeaza pentru
risipa.

Samanta
priveste in sine
cu ochii mariti de
teroare:
ce voi deveni ?
gaza,
arbore,
floare,
om,
neom,
om,
neom ?

vineri, 4 septembrie 2009

Flori, plante, viaţă
















Imagini cat se poate de reale, necosmetizate

Unii zâmbesc acru. Alţii din vârful buzelor, de complezenţă adică.
Pentru cei care zâmbesc din atrii şi ventricule, pentru voi dragilor - desfătare de culoare şi lumină într-o micuţă grădină ca un murmur crud, spre copt.

Din inimă


foto

Am vrut azi să fiu eroică dar n-am reuşit.
Nu există motivaţie mai mare decât salvarea unei alte vieţi atunci când sănătatea îţi permite. De multe, foarte multe ori o facem în plan psihologic, însa există clipe când putem face mai mult. Gândiţi-vă la "infrăţirea" care ne atinge prin miligramele de sânge.

Sau voi nu veţi fi simţit niciodata nevoia
unei vieţi de frate în plus ?
Eu şi Azi nu am putut- (acel Azi cu valoare de substantiv comun spre propriu).
Nu mă întrebaţi cum m-am simţit după o lungă aşteptare la capătul căreia medicul mi-a spus că nu am voie nici acum, nici altădată. Pentru un fleac de boala "boierească" de cândva, care apucă să mă lase taman acum fără răspuns.
Azi mi-aş fi dorit sa fiu eroică.
TU ! TU cred că poţi s-o faci ! Şi te vei simţi de-un milion de ori mai sigur pe tine decât mine, acum.
Şi încearcă să nu mai laşi cuvintele să se transforme în fum.

N-a fost nimic interzis. Am vrut sa donez sange.