sâmbătă, 5 septembrie 2009

Racoare autumnala

Astazi universul s-a intors spre
inauntru.
Vrabia inghetata spre nimicul
cald
ce mai dainuie-ntr-insa,
blidul
spre supa linceda din
sine,
campul
vede prin miristea roscata
barba ce o va inalta la primavara spre cer.

Osanza
cauta sa dibuie locul
unde palpita candva
muschiul.
Eu
ma uit cum se inmultesc in mine,
ca niste microorganisme,
visele
zadarnice.

Pamantul alearga
cu ochii in oglinda
retrovizoare
curios daca ar izbucni sau nu
reactia nucleara
in cazul ca s-ar risipi pentru creatie
cat se creeaza pentru
risipa.

Samanta
priveste in sine
cu ochii mariti de
teroare:
ce voi deveni ?
gaza,
arbore,
floare,
om,
neom,
om,
neom ?

4 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasa poezie; vad ca v-a apucat pe toti melancolia tomnateca! :)

marius ola spunea...

"Pamantul alearga
cu ochii in oglinda
retrovizoare", imi place mult ideea si versul. Dar ea, samanta poate ca inca nu stie daca va fi om sau neom. depinde insa si de ea ce vrea sa fie...

gabi spunea...

Marius, multumesc.
Dar ea, samanta cam stie cea vrea insa mai intuieste ca depinde si de fortele universului...

gabi spunea...

newdada,
ploile de septembrie fac "ravagii" prelungi ca soselele, nesfarsite ca asteptarea :)