sâmbătă, 26 septembrie 2009

Fum de toamnă


foto

Smintitul - cea din urmă frunzuliţa şi-o despoaie...
Pustiu şi gol e-acum al ramurilor crug.
Nu s-a gândit smintitul să mai păstreze o foaie
Pe caldarâm ard toate, din belşug.

Iar eu mi-acopăr ochii şi mă cuprinde-o teamă
Şi nu vreau. Nu vreau încă să mă despart de ieri,
Nu vreau săltându-mi pleoapa să văd cum se destramă
Ce s-a urzit în timpul îndelungatei veri.

Cu greu a mele pleoape le salt, cu greu. Văd bine,
pustiu şi gol e acum al ramurilor crug.
Aşa, cuprinde-mi mâna şi strânge-o lângă tine
Să nu mă înfricoşez cand zice că "Mă duc !".

vineri, 25 septembrie 2009

Paşi

Tu doi paşi, eu doi paşi. Tu trei paşi, eu trei paşi. Eu cinci paşi...deja nu mai număram, ne era bine. Am alergat mai mult într-o zi şi am făcut dintr-o suflare cincisprezece paşi spre tine. Te-am surprins, erai în urmă, te-am aşteptat o zi şi apoi m-am uitat în zare spre jumătatea drumului. Veneai, veneai, dar eu m-am aşezat la umbră să nu mă îndepărtez de tine.


joi, 24 septembrie 2009

Nu clătina

Nu clătina cana, iubite, n-o clătina.
Mările şi oceanele sunt minate de smog
şi cana asta cu apă curată
nu vreau s-o vărs la canal;
în pustiu vreau să o vărs.

Măturicea din mlădiţe de mesteacăn
pe peretele băii,
marea mototolită la ţărm şi-n larg netedă.
Înainte de a rosti numele tău preacurat
îmi voi spăla limba
în lapte de cangur.

Arăturile toate, iarna sunt albe,
chiar şi corbii sunt albi sub suflare de iarnă.
Când voi cădea, ridică drapelul acesta
alb. Nu înseamnă
că mă predau.

miercuri, 23 septembrie 2009

Un fel de a te purta

"Cand esti intr-o relatie profunda cu cineva, apare o mare nevoie de a fi singur. Incepi sa te simti obosit, epuizat - bucuros obosit, fericit obosit, dar fiecare emotie este istovitoare. Inceputul relatiei a fost minunat, dar acum ai vrea sa treci la singuratate, simti nevoia sa te aduni, sa te inradacinezi iarasi in fiinta ta. In iubire te muti in fiinta celuilalt, pierzi contactul cu tine insuti. Acum simti nevoia sa te regasesti. Dar cand esti singur apare din nou nevoia de iubire. Iubirea rasare din singuratate. Singuratatea te face prea plin. Iubirea iti primeste darurile. Iubirea te goleste pentru ca sa poti sa te umpli din nou. Ori de cate ori esti golit de iubire, singuratatea te hraneste, te integreaza. Asta e un ciclu. Fa persoana iubita sa-si dea seama de acest ciclu."
OSHO




TU crezi ca e un punct de vedere pertinent ?

marți, 22 septembrie 2009

Sub galben de gutui

Un galben de gutuie coapta, plin, concentrat, in vopsea groasa.
"Cine-i mesterul ?"
Am cautat argumente si-am raspuns: "Stiu si eu ? Nu vezi cat e de frumos ?
E un acord !"

vineri, 18 septembrie 2009

Te iubesc

Prin grădinile pustii ale toamnei

de-o noapte întreagă tâlhăreste vântul...

Sfâşie tot,

dar nu atinge

Cuvântul.

Lasă-l să se coacă asemeni

spicului cu alveole pustii

pentru ca, spulberând înstrăinarea

sa rămânem vii.

Pentru ca în bezna din urmă

când niciun colţ de stea

nu va mai sparge cerul luminându-l

să străluceasca deasupra frunţilor noastre

Cuvântul.

joi, 17 septembrie 2009

Primeşte-i Doamne sufletul în Împărăţia Ta

Suntem înclinaţi să spunem foarte des "viaţa merge înainte!" şi sună ca un paleativ atunci când puterile nu se mai înmulţesc în mod constant.
Si totuşi, pentru EA, viaţa n-a mai vrut...
Lacrimile Tale curg şi prin inima mea pentru că am iubit-o ştiind cât de mult o iubeşti.Iţi simt sufletul chircit de durere ca o bubă cu deznădejde şi nu ştiu cum să te alin. Nu ştiu.

Suvenir de la un Briliant


foto


" Mama mea este cea mai de preţ fiinţă de pe pământ. Toată lumea are câte o mamă care îi poartă de grijă, dar a mea este mai presus de toate.
Are ochii căprui ca ai unei căprioare şi preţioşi ca şi opalul. Faţa ei este fină ca şi catifeaua. Chiar când poartă ochelari, tot frumoasă este, ca şi o prinţesă. Când mă alintă cu mâna ei fină, mă simt de parcă aş fi un nou-născut. Se îmbracă în culori calde, deoarece aceste culori o bine dispun.
Chiar dacă lucrează la (.........) tot bună la suflet ca un înger este mama mea. Este foarte harnică. Nici de Ziua Femeii, când a avut liber nu a stat şi s-a odihnit, ci dimpotrivă, toata ziua a muncit.
Când am vreo problemă, vreo nelămurire, mă duc la mama şi ea îmi dă sfaturi. Nu am nici un secret faţă de cea care mi-a dat viaţă.
De fiecare dată când am greşit, ea nu m-a certat, ci m-a învăţat cum era mai bine şi mi-a explicat cu duioşie ce am greşit.
Nu pot să-i răsplătesc bunătatea, grija şi înţelegerea, dar cât timp voi trăi ei îi voi oferi toată dragostea pe care o am. Sunt mândră ca ea este MAMA MEA "
Andy - clasa a V-a

miercuri, 16 septembrie 2009

Vis de caşmir

Visând la femeia ideala,
un zâmbet mi s-a frânt pe'o rană.
Era o rana ce alerga în mine
din tinereţea acelui
eu nu pot fără tine.

Vai, a tinereţii mele Mare
a sorbit-o soarele străin -
Cât de albastră, cât de visătoare,
peste umăr mă privea,
senin !

Vis să fi fost ?
Dinspre-apus m-ajung acum
păsări, de soare
mistuite-n sânge.

Licărind albastră iar
ştiuta Mare,
să alerg s-o caut
tandră, visătoare...

ori să pier aproape de-al ei ţărm.

(poezie dedicată)

luni, 14 septembrie 2009

Petale şi nisip


foto

Se povestea cu inflexiuni lirice despre toate, despre nimicuri, dulci nimicuri spuse sincer ca destăinuirile.
Când ne-am trezit din farmec porţile s-au deschis larg şi am observat că toamna înfloresc acele flori de nisip într-o constelaţie de stele căzătoare, cu strălucire de-o clipă. Ele urmăreau soarele astfel ca lumina întotdeauna să cadă în focarul frunzelor. Aşa se năştea primul atribut al vieţii - sensibilitatea şi mişcarea orientată. Petala-oglindă cu reflexe controlate şi selectate fiind cronometrul care măsura orele de lumină şi de întuneric. O imprejurare fericită în care am putut să admir pictura naturală cu înţelegere şi emoţie estetică.