"Cand esti intr-o relatie profunda cu cineva, apare o mare nevoie de a fi singur. Incepi sa te simti obosit, epuizat - bucuros obosit, fericit obosit, dar fiecare emotie este istovitoare. Inceputul relatiei a fost minunat, dar acum ai vrea sa treci la singuratate, simti nevoia sa te aduni, sa te inradacinezi iarasi in fiinta ta. In iubire te muti in fiinta celuilalt, pierzi contactul cu tine insuti. Acum simti nevoia sa te regasesti. Dar cand esti singur apare din nou nevoia de iubire. Iubirea rasare din singuratate. Singuratatea te face prea plin. Iubirea iti primeste darurile. Iubirea te goleste pentru ca sa poti sa te umpli din nou. Ori de cate ori esti golit de iubire, singuratatea te hraneste, te integreaza. Asta e un ciclu. Fa persoana iubita sa-si dea seama de acest ciclu."
OSHO
OSHO
TU crezi ca e un punct de vedere pertinent ?
Postări
27 de comentarii:
Cred că da...
"Iubirea rasare din singuratate. Singuratatea te face prea plin. Iubirea iti primeste darurile. Iubirea te goleste pentru ca sa poti sa te umpli din nou" - mare dreptate ai. O după-amiază plăcută îţi doresc...
cred ca depinde de fiecare persoana, fiecare simte iubirea s iubeste in mod diferit, eu am o relatie de4 ani jumatate si nu mi-am dorit nici macar o singura data sa fiu singura.nici pt o secunda, macar
'Inceputul relatiei a fost minunat, dar acum ai vrea sa treci la singuratate, simti nevoia sa te aduni, sa te inradacinezi iarasi in fiinta ta'.
Mi se pare foarte valabil, dar eu unul prefer sa fiu obosit, istovit, golit langa ea, decat fara ea. O iubesc! E atat de simplu:D
ca fire de Balanta ce ma aflu, mereu in cautare de echilibru intre flux si reflux ... da ... asa este. iubirea are ciclurile ei, pacat ca nu le putem trai impacati si pacat ca nu ne sincronizam intotdeauna ca si cupluri.
Zinc,
cred ca asteptam acest comentariu ca punct de vedere.
Bine ai venit pe aici :)
Gabita,
"pacat ca nu le putem trai impacati"
...cam asa :)
Putina introspectie ajuta.
Dulce "balanta" ;)
Incertitudini,
draga mea,
inteleg ca esti de acord :)
Codoban spunea acelasi lucru la cursul de Hermeneutica iubirii. intr-o relatie, tindem sa il canibalizam pe celalalt. aceasta canibalizare il goleste pe celalalt de fiinta. si atunci singuratatea, sau as spune mai degraba in-departarea, petru o perioada, ne lasa sa ne adunam firele identitatii si sa oferim mai mult.
deci da. de acord :)
chiar daca e greu.
dar iubirea e o arta si e o stiinta. are propriile reguli.
Fluturas,
mandru fluturas. poti fi sigura ca Esti. Mie imi clipesc genele de bucurie. Bucuria ta :)
Cristian,
veteranii iubirilor sunt mai analitici.
Clar, te inteleg.
Multumesc, la fel si tie.
Vania,
Si eu cred ca da
si mai cred in nuante de adevar. Mijesc ochii pentru a cuprinde cat mai mult acest pastel.
Angela,
frumoasa completare !
Multumesc, draga mea.
eu cred ca...
epuizarea apare cand nu intelegi ca iubirea a aparut in viata ta fara ca tu sa fi avut timp sa te regasesti, sa faci ordine, sa legi coarda intre minte si inima pentru ca energia sa circule lin, fara noduri...
cred ca daca in momentele de prea-plin te poti opri pentru pauze de constientizare ale acestui prea-plin si te poti bucura de modul cum da pe dinafara, in acele clipe il poti vedea si pe celalalt, cu adevarat el/ea, nu doar ca pe iubitul tau / iubita ta...
acest ciclu apare firesc pentru a preveni arderea completa atunci cand amandoi sau numai unul se arunca in relatie fara sa stie sa inoate in foc, fara repere...
si mai cred ca intelepciunea ultimului rand e cea care salveaza mult suflet si multa energie in relatiile cuprinse de flacari...
fie ele flacarile ... sau ...
Ajnanina,
da,
o viata "inecata" in iubire cu sincope cu tot. Cu noi asa cum ne e drag sa simtim. Sa fim.
Aş adăuga visarea, contamplarea şi amintirile la singuratate. Dar poate că şi acestea intră în firea solitară a fiecruia. De fapt cred că e vorba de descoperirea de sine:)
Sunt minunate cuvintele lui Osho si probabil ca foarte adevarate.
Eu sunt intr-o relatie de 4 ani si pot sa spun ca am avut o perioada cand amandoi aveam nevoie de singuratate. Cred ca, pana la urma iubirea insemana libertate si nu subjugare. Trebuie sa acorzi libertatea cuvenita celuilalt , posibilitatea de singuratate, de regasire cu sine !
Da, e corect.
Marius,
buna completarea ta :)
Jacqueline,
E minunat cand putem constientiza toate astea si suntem in stare sa oferim celuilalt respectul de a-i permite sa fie el insusi.
Calin,
ma bucur ca suntem in acord :)
Gabi, draga mea, bine ai revenit si bine te-am regasit !
Citatul e foarte interesant. Unii parteneri nu inteleg nevoia de singuratate si senzatia de sufocare. Interpreteaza aceste nevoi ca pe o diminuare a intensitatii iubirii.
Leo,
bine ne-am regasit!
Da, unii oameni trateaza partenerul ca pe o proprietate. E un comportament atat de gresit incat declanseaza imediat nemultumire.
Asa cum spui si tu, cel care simte nevoia sa domine relatia are si sentimentul fals ca nu mai este iubit.
Iti vorbeam mai devreme de nivelurile diferite de constiinta. Tind sa cred ca de acolo pleaca toate nesincronizarile si neintelegerile. Sentimentul nesigurantei "tratat" prin anihilarea celuilalt, competitia - abordare total gresita, incercarea de a-l domina pe celalalt pentru a vana victorii si garantii inducandu-i sentimentul inferioritatii, sau facandu-l sa traiasca sentimentul apartenentei fortate. Toate astea, da, ne pot face sa ne departam, cautand un coltisor numai al nostru, unde sa ne putem respira in voie. E cale lunga pana la a iubi fara conditionari; mai intai trebuie potolit copilul interior care inca se da cu fundul de pamant pentru a-si primi portia de orgoliu periat, portia de recunoastere, de celebritate. Nu apartinem si nu posedam, e o lectie aparent usoara, dar al naibii de grea in fapt. Suntem, asa cum si ceilalti, la modul cel mai simplu sunt. O realitate care trebuie constientizata...
Cristia mea draga,
da, vorbiram azi despre aceste fete si fatete ale EU-lui cunoscute si unele inca nedescoperite.
Mi-ar placea la nebunie sa experimentez relatia reciproca de iubire neconditionata, in cuplu. Dar am nevoie sa cred ca si celalalt o poate face cu acealsi nivel de constiinta.
Dar cred ca va ramane doar un vis neimplinit.
Cine stie...poate intr-o alta viata sa pot avea aceasta sansa ?
Trimiteți un comentariu