.jpg)
Prin gradinile pustii ale toamnei
de-o noapte intreaga talhareste vantul...
Sfasie tot,
dar nu atinge
Cuvantul.
Lasa-l sa se coaca asemeni
spicului cu aleveole pustii
pentru ca, spulberand instrainarea
sa ramanem vii.
pentru ca in bezna din urma
cand niciun colt de stea
nu va mai sparge cerul luminandu-l
sa straluceasca deasupra fruntilor noastre
Cuvantul.
Postări
2 comentarii:
Gabitzu, esti extraordinara... Poezia asta a ta mi-a umplut seara: de bucurie, de credinta, de siguranta ca nimic nu ne va duce pieirii, fiindca ar fi un act contra naturii. Ma emotioneaza mereu felul cum pictezi tu starile.
Cristia, iti multumesc.
Sunt fericita de minunatul efect asupra simtirilor tale.
Trimiteți un comentariu