Te-am cules din adanc de fantana
si te-am dus acasa pe drum ocolit,
cu atata grija de a nu te pierde
incat dupa cativa pasi am infrunzit.
Te-am amestecat in aluatul cuminte
si te-am framantat indelung fermecata,
incat, nepazita, propria-mi umbra
s-a strecurat in aluat.
Apoi te-am asezat usor pe vatra
si te-am copt din amiaza in amurg
tot furand cu ochii, de departe
din trupul tau cate-un coltuc.
Te-am visat si te-am iubit cu atata pierzare
incat, iarna intreaga, de dupa cuptor
a plans cu mine asurzitor...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu