duminică, 13 ianuarie 2008

DEBUT


Nu exista repetitii,

nici curente, nici generale,

debutam direct in premiera

si direct in rolul principal,

n-avem timp

de indicatii regizorale,

nici de soapte din cabina sufleorului,

n-avem nici cand ne uita in public

sa vedem daca rade sau plange.

N-avem timp!

Jucam, invariabil, in rolul principal,

numai decorul se mai schimba cateodata;

albul iernilor,

toamna topita in galben, exploziile

primavaratice,

invazia verde a verii.

Reflector ne e Soarele,

stelele sunt luminile rampei.

Iubeste ! Bate-te ! Si razi mai tare !

Acesta este unicul debut !

Cortina se ridica. Mai ai trac ?

10 comentarii:

Anonim spunea...

G. de nu inchizi odata chestia asta cu literele. lasa oamenii sa isi spuna parerile. e un chin sa scrii ceva aici.:)
Imi place mult poemul. si fotografia normal. acum, sper sa fie al tau.. nu l-am mai citit in alta parte.

Anonim spunea...

Da, un pic de trac mai am, fiindca in pauzele de respiratie, imi dau seama ca sunt ..oarecum...ciudata. Si nu asta ar fi problema, ci teama ca nu cumva sa starnesc in cei dragi si doriti reactii in jumatati de masura la ceea ce ofer, numai pentru ca ceea ce ofer e greu de decriptat.
In rest, poem superb, Gabitz drag...

gabi spunea...

Cristia, indraznesc sa cred ca inteleg ce simti si iti multumesc din nou.

gabi spunea...

R. nu stiu despre ce vorbesti. pentru eventuale reclamatii adreseaza-te echipei blogspot.com. Regret aceste neplaceri. ( O bloggeritza m-a intrebat daca sunt din Amsterdam...asha k... :P...orice e posibil la nivel de nedumerire)
Si o sa mai citesti acest poem...nu stiu exact peste cat timp...dar, o sa-l mai citesti! :-)

Anonim spunea...

Sa continui sa imi cer scuze? nu cred ca mai e cazul. am reintrat, am crezut ca am foosit vreo expresie care te-a deranjat in mod deosebit. nu iti inteleg reactia! dar...

gabi spunea...

R. relax, we are still friends. :-)

Anonim spunea...

in sf..;)...}{

Anonim spunea...

da... mai am...
imi e teama ca... vecinul meu papusarul va trage aiurea de sfori... nu voi mai sti cand sa rad... cand sa plang... pentru ca papusile imi va captiva toata atentzia... mai mult chiar decat atunci cand sforile erau manuite cu maiestrie...
oricum... nu imi doresc sa schimb rolul cu nimeni altcineva... eventual sa il transform un picut...

gabi spunea...

Dragos, mc. mult ;)

gabi spunea...

Ovi, cu grija, cu rabdare, cu tact...cu tot arsenalul tau,
dar fara sforar. N-ai nevoie. :-)