Despre orhidee

Admiratia mea pentru aceste flori a fost intotdeauna invaluita de o uimire hipnotica, pentru ca parfumul lor are o putere de insinuare alarmanta. Te simti sub o vraja care ameninta fiinta ta, e ca o imbratisare impetuoasa, tot mai insistenta, sufocanta, care te pierde.

Nu am mirosit niciodata orhidee decat pe furis, cu teama sa nu adorm narcotizata si mult timp simteam pe nervii olfactivi picaturile infime de parfum, persistente, insistente ca o amintire obsedanta.

Parfumul orhideelor se naste intr-un alambic cu secrete neaflate. Floarea lor este de o frumusete stranie, o costumatie de regina orientala, de undeva din Indonezia sau din Malaia, unde matasea se tese deasa si haina are o stralucire fascinanta, cu iradiatie fosforescenta. Rochia are un crol complicat, savant, monumental, pentru un bal cu miscari lente. O rochie in care frumusetea orientala este prizoniera. O stiinta a culorilor cu care nu suntem obisnuiti si frumusetea orhideelor care provoaca. E o melodie care nu gaseste ecou imediat in sufletul nostru pentru ca vine dintr-o tara prea indepartata, cu alte obiceiuri, traditii, gusturi.

Despre orhidee se povestesc nenumarate legende. Maruntele zburatoare se ratacesc in labirintul florii si sunt duse pe o cale a minunilor, se scalda in ape parfumate, sunt pudrate cu aur, sunt binecuvantate de sceptrul rodniciei. Victimele seduse nu stiu ca indeplinesc un mesaj fara de care nu se naste viata.

Sa fie tacerea, linistea densa, umbra umeda, vinovate de frumusetea orhideelor ? Sunt ele fantezia duhurilor capricioase si naiv-rautacioase ale padurilor, paduri fara intrari, fara iesiri ? Au vrut aceste spirite din vara vesnica sa puna in floarea orhideelor o intrebare fara raspuns, sa uimeasca printr-o enigma, chiar si pe cititorii in stele?

Altfel cum sa intelegem aceasta minune a naturii vii - stranie, amagitoare, de o fantezie cu talcuri ascunse, maiestrite in mister.

(Din caietele mele)