Ce poate ascunde un buzunar

O calatorie, destul de lunga cu trenul, ma bloca intr-un compartiment de clasa a II-a.Era spre seara, dar n-avea mare importanta fiindca o perdea uniforma de ploaie stergea orice urma de pamant sau de cer, de lumina sau de umbra; era ca si cand cineva ar fi dat peste tot cu o uriasa bidinea jilava. N-aveam nici carti, nici ziare. N-aveam nici macar un creion sau un petic de hartie sa ma apuc sa scriu ce simt. Pe peretii compartimentului nu era nicio reclama care conform principiului aglomerarii de cuvinte tiparite sa ma indemne la complexitati intelectuale. Cand vad scris spre exemplu „Sapun, Lumina Soarelui”, incep prin a epuiza sub toate aspectele despre cultul Soarelui si abia apoi trec la subiectul mai putin simpatic al sapunului.
Eu contest cu toata energia ca pe lumea asta ar putea exista un singur lucru neinteresant.
Insa, inlauntrul compartimentului, lemn si iar lemn, iar afara – ploaie si iar ploaie.
Tocmai incepusem sa gasesc o explicatie a faptului ca Isus a fost dulgher, iar nu zidar sau brutar, cand deodata mi-am adus aminte de biletul de calatorie.
Buzunarele sunt o adevarata colectie muzeala de obiecte necunoscute, ratacita in diferite puncte. Si am inceput sa caut. Primul lucru de care am dat au fost teancuri de bilete de tramvai, ai fi spus ca sunt niste confetti. A urmat descoperirea unei bucati de creta si un vechi briceag primit in copilarie si transportat neobosit la drumuri. A venit la rand o moneda de 3 lei si multe alte „maruntisuri”.
Va pot spune totusi un singur lucru pe care nu l-am putut gasi prin buzunare. Este vorba de biletul meu de tren.
(Din caietele mele de la scoala)