Cum ar fi ?

Cum ar fi daca am tine mereu cont de regula: "sa iubesti din tot sufletul si sa lasi restul in mainile sortii"? Ca si cum ai simti ca peste catva timp, partea tangibila a lumii noastre va pieri. Sa cultivi o extraordinara constientizare a diverselor vestigii ale timpului, distribuite pe tot ce te inconjoara.
Sa indragesti trecutul cu aceeasi inflacarare retrospectiva; frumusetea proprietatii intangibile, a "mosiei" ireale. Pare a fi o splendida pregatire pentru capacitatea noastra de a indura pierderile de mai tarziu.
Uneori, o miraculoasa spargere de nori ne obliga sa ne inghesuim sub un adapost, pana cand soarele va straluci din nou.