Subiect de meditat

"Când te duci la plimbare îţi foloseşti picioarele.Dar când şezi pe ceva, nu mai e nevoie sa-ţi mişti picioarele. Unii imi spun: "Osho, de două ore ne vorbeşti stând pe scaun, în aceeaşi poziţie. Nu ţi-ai mişcat picioarele nici măcar o dată." De ce să le mişc ? Doar nu merg. Însă tu, chiar dacă stai pe scaun, în realitate nu stai. Îţi mişti picioarele, îţi schimbi poziţia, postura, faci o mie şi una de lucruri, te suceşti şi te întorci, n-ai deloc astâmpăr. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa minţii. Dacă eu vorbesc cu tine îmi folosesc mintea. În clipa în care mă opresc din vorbit, mintea mea se opreşte şi ea. Dacă nu vorbesc cu tine, mintea mea nu are de ce să continue să funcţioneze, ea se cufundă în tăcere. Aşa trebuie să fie, aşa e normal." OSHO

E un fragment cu mult subînţeles.

Îmi amintesc că până să înţeleg aceste rânduri eram mai tot timpul panicată de tăcerile celor dragi. Simţeam nevoia să-mi transmită gândurilor lor, indiferent de culoare. Numai să-mi vorbească. La un moment dat, un prieten "dispare" în tăcere pentru un timp iar când revine eu îl asaltez speriată: "cu ce te-am supărat ?" Iar el senin şi zâmbitor îmi spune: "ce ai ? ţi-e rău ? faptul că n-am mai vorbit cu tine nu înseamnă nimic. Înseamnă că n-am mai vorbit şi atât"

Aaaa...m-am dumirit şi eu. Şi ştiţi că avea dreptate ? Fiecare om are nevoie să petreacă un timp doar el cu sine, în tăcere.

Vă las cu Chris Botti, am văzut că a plăcut ;)