Să strângem în doniţe tot laptele din univers
din albul speranţelor, din ugerele
vacilor, caprelor, bivoliţelor şi antilopelor,
din nucile de cocos şi din Calea Lactee
şi să scăldăm în el firele de iarbă
şi bobul de chimen şi făgăduinţele.
Chiar dacă mai sublim decât stihurile noastre
e foşnetul rochiei de mătase clătinate de pas,
să adunăm cântecele,
cântecele noastre care nu satură, nu îmbracă, nu vindecă,
dar conservă pentru generaţiile de sub orizont
sângele pur şi fierbinte al speciei.
luni, 16 noiembrie 2009
Apel
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)






8 comentarii:
pur si simplu superb!
Libra,
bine ai venit!
Multumesc frumos.
Îmi place atmosfera entuziastă, pofta de viaţă ce răzbate din aceste versuri, energia, toate îmi plac.
Calin,
multumesc !
ai descris poate fara sa stii dar real,starea de spirit a momentului repostarii, iar energia aceea se conserva tare bine :)
Adică, un fel de ciorbă a vieţii care se găteşte cu cânt şi elemete vitale, condimentată că verdele speranţei, dar mult, mult mai superb spus:)
Marius Ola,
ciorba a vietii ?
....
o sa urmeze negresit o tocanita :)
asa de bine m-am relaxat aici la tine.
Am sa mai revin. Si multumesc de vizita.
Te-am adaugat si eu pe blogroll.
Giulia, bine ai venit, te mai astept cu drag.Ma bucur ca ti-a placut.
Numai de noi oaspeti frumosi am avut parte astazi ;)
Trimiteți un comentariu