Ştiu unde eşti,
dar n-am să te caut acolo.
Nu în pământ roditor - în piatră
am să semăn,
pentru ca dragostea să prindă rădăcini
în imposibil.
Dintre toate căile ce te ajung
o aleg pe cea ocolită,
pentru ca să te simt răsărind lângă mine
de unde eşti cu neputinţă,
pentru ca,
atunci când ochii noştri se vor întâlni,
să explodeze în ei
depărtarea.
joi, 26 noiembrie 2009
Cred că ştiu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)






24 de comentarii:
Am rămas mut. Absolut superb:)
Mi-a plăcut această explozie a depărtării...
dragostea chiar prinde radacini in imposibil! foarte frumos, spor la treaba in continuare!
Ce frumos! Felicitări, din nou am rămas cu gura căscată [ştiu, trebuie să o închid, nu-i frumos să stau aşa].
suna a declaratie de dragoste... :)
Un poem frumos.
Brrr!
Cât de frumos.
"Să explodeze în ei depărtarea"...
Viata la tara inspira. Mirosul de curte aspra, pasaricile alea care cotcodacesc... Credeam ca ai sa dispari un pic, nu ai rezistat...
frumos, mi-a placut...
Buna, Gabi ! :)
Scuze pentru offtopic...
Vreau sa te anunt ca m-am mutat de pe
http://din2009.blogspot.com/
pe
http://secunde.com/
Te-am adaugat in noul meu blogroll.
Leo,
vin acum :)
Gabrielle,
cat de frumos rezonez si euuu.. :)
Lisandru Cristian,
multumeesc...:)
chiarnuconteaza,
multumesc,Doamne ajuta !
Simion Cristian,
da !
I.B.
multumesc frumos,
:)
cell,
cum vrei tu, oricum ai fi esti bine venit :)
Paul,
vrei sa dispar ?
cristian,
multumesc frumos.
Marius Ola,
multumesc mult.
frumoasa:)
Fluturas,
daa...
si mie imi place chiar daca e scrisa demult :)
Imi place foarte mult poemul tau. L-am recitit de cateva ori si de fiecare data am vrut sa-ti scriu ceva, dar cuvintele s-au oprit...
Acum te las... il mai citesc o data :)
Meet The Sun,
ma incanta mult cele spuse.
Adevarul este ca si mie mi se intampla sa nu pot comenta aproape nimic dupa citirea unui poem frumos sau sa spun eventual banalitati de care ulterior mi-e ciuda. :)
Mersi frumos, te mai astept.
Trimiteți un comentariu