Care e metofora ta ? Ghici ghicitoarea mea. Stau într-o zonă plină de culori fosforescente. Reclamele luminoase întrec semafoarele în goana spre atenţie. Stai aşa ! Azi e miercuri sau joi ? - se întreba rândunica de la fereastra mea. Nici miercuri nici joi, e acelaşi timp ce nu dă vreun pas înapoi.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
12 comentarii:
Chiar! E miercuri, sau joi? Bine zici: e acelasi timp care nu da un pas inapoi...O fi cineva caruia sa-i fie straina senzatia asta?
totul e in functie de viteza :)
Am un calendar pentru rândunici, deşi nu pricep ce caută ele în noiembrie pe la ferestre...
E acelasi timp... Acum.
Acum cand e bine. Si cand culori se joaca in mine, cu mine...
Uneori ma opresc, doar sa ma minunez de cum stralucesc... Si sa te vad si pe tine aici, luminand, plina de luci, de sclipici...
In Acum, bucurosi de tovarasi de drum... de respir... de relax...
Ca să faci un pas înainte - adu-ţi doar aminte.
LeP,
cum nu ma pasioneaza politica, prefer sa vorbesc despre "fotbalul" la care ma pricep cat de cat.
Nu stiu LeP, poate o fi, poate n-o fi. Un lucru e cert: noi doi suntem din cei care simtim cum timpul alearga pe fuga luni, marti, miercuri si joi, apoi de vineri parca se dilata cat de cat pana duminica spre pranz.
"Si cursa continua" -cum spunea si maestrul Octavian Paler
Cristian,
de viteza gandului si capacitatea de a te adapta ?
Vania,
un calendar pentru randunici...mici, mici ?
In fapt era vorba de vrabii sau "vrabia malai viteazul"...parca asa se spune.
Dar, randunica din scrierea mea evoca o randunica care a devenit cea mai puternica pasare din Marea Britanie, dupa ce a reusit sa supravietuiasca celei mai reci ierni din ultimii 30 de ani.
A facut fata unor temperaturi care au ajuns si pana la -12 grade, (scrie metro.co.uk.)
;)
adc,
super gand.
Multam frumos !
;)
Mikka,
incurabila romantica.
La index te-am pus :)
Multumesc !
De fapt, eu am senzatia nu numai ca timpul nu da inapoi, ci ca e un prezent continuu, niciodata la fel. :D
Suntem cu toţii prizonierii lui. Cred că important e cum alegem să savurăm detenţia asta...
Trimiteți un comentariu