Fântâna seacă

foto

Într-o dimineaţa m-am trezit pustie ca o fântână secată.Ghizdurile nu mai adulmecau din adâncul întunecat mireasma de limpede şi nici cumpăna nu mai gemea sub dulcea povară.Un pumn de nisip,atât mai făgăduia fântâna.Nu mă mai priviti ochi şi guri de copii! Singurătatea nu începe când copiii cresc mari şi se duc,ci când nu mai ai ce le da.Unde-mi sunt stropii sonori,unde sunt? Îmbiaţi trecatorii:"beţi,o beţi oameni şi ierburi, cufundaţi-vă chipul în vadră. Găleata zdreleşte scrăşnind seaca piatră.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.


later edit:
Ajnanina mi-a trimis un cadou vizual. Merită să-l priviţi
Iar eu postez aici continuarea pana la 970 de semne. Mi-a parut rau dar si provocator sa-i  modific sensul final.

O zi de decembrie

foto

Era o zi de decembrie cu aripi ce bateau în evantai sonor. Predicam fiinţei mele nu ştiu ce slove şi mă încurcam înaintea finalului de pasul gândului tău ce-şi revendica logica.Iubirea stătea pe cântar şi aştepa cuminte să merite după câteva piruete de numărat.Te admiram de la geam cum descoperi punctele cardinale ale identităţii eului meu."Frumuseţea unei flori e cifrată în sămânţă,dar adesea sămânţa poate fi halucinogenă"-îţi spuneai-"şi nu mai apuc să mă culc cu tine de atâta veghe,patule,vecine.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Zvâc

foto

Tăcerea,lunecarea parcă peste timp,tainele ce ne pândeau din toate părţile,misterele de dincolo de zidurile mişcătoare de unde veneau zvonuri stinse ori strigăte stridente de pasăre care spărgeau cu ecou de gong liniştea suverană se întindeau în sufletul nostru într-o coardă subţire de argint.Totul era o mângâiere pe strunele inimii şi năştea cântare înauntru sau răsfrângeri până în cele mai întunecate unghere sufleteşti.Un univers de sunete sau tunete bănuite,mai mult gândite,renăscute,amintite.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

De plâns şi apă dulce

foto

Dacă plânsul pleacă din sine însuşi, bucuria lui este sarea dintr-o apă fără peşti.O roată trecând m-a întrebat dacă piatra plânge.M-am gandit apoi că a plânge nu înseamnă a avea ochi şi numai eu ştiu câte pietre m-au privit până acum cu tristeţea lor de a fi singure.Dar dacă iau sarea şi-o pun în bucate crezi că vor pluti la suprafaţa doar flori de apă dulce sau e un alt fel de a nu mai fi singur cu toţi de faţă ?

Ca o părere

foto

Când eşti împovărat de anumite sisteme de credinţă, dialogul dispare. Cum poţi să fii cu adevărat în dialog cu cineva atunci când propriilor idei le-ai pus etichetă de "adevăr absolut" ? Ascultând ce-ţi spune altcineva te simţi plictisit, sau din politeţe se întâmplă să poţi reacţiona prin auz. Te gândeşti doar la faptul că deţii adevărul despre subiectul analizat, rămânând totuşi încorsetat în propriul sistem. Inabordabil pentru ceilalţi iar ceilalţi inabordabili pentru tine.

Dar există şi acest tip de dialog: Un om se îneca. "Ajutor! nu ştiu să înot- striga el. Nici eu- spunea un bătrân aflat pe mal mestecând tutun- dar nu ţip în gura mare că nu ştiu !"

Soi de iarnă

foto

Îmi place soiul ăsta de iarnă grea care se insinuează aducând aminte cât de fragile sunt urmele tălpilor pe covor de nea. Şi unde poţi să ajungi împotrivind naturii o forţă aristotelică faţă de unu' minus câteva grade şi ceva. Îmi place soiul ăsta de iarnă, nu ştiu de ce, poate pentru că are un deget arătător întors înspre noi, cei care ne speriem fără  prea multe motive de soi.

PA-urile mele

Soi de iarnă
Moment de iarna
O formă de mut
Plutire lină
Dragonul din PA
Să vină odată Moşu'
Adaptare
Admiraţie
Miracol
Oamenii buni
Treime
Şi eu
Regatul PA
Răbdarea împlinirilor
Zi de zi
De ce râzi ?
Speranţă
Noiembrie
Senzaţia de a te simţi iubit
Bărbatul de foc
Cântecul sufletului
În mijlocul cerului
Relax
Dacă aş putea
În acest loc
În armonie
Te ascult
Azi am titlu
Alegeţi voi titlul
Măsline
Pajiste
Aş vrea
Naftalină în pachet
Te-am desenat
Pe ape
Pe cord deschis
Paşi
Sub galben de gutui
Purtând pe umeri seninul
Pariu
Frumoasă lună rondă
O formă de iubire
Tu şi cineva vinovat de cuvântul dor
Inimi
Pasărea
Nu plouă
Flori şi ochii noştri
Azi
Sublim
Despre morţi
Joi
Eu nu sunt eu
Bucurie
Pe alee
Cui îi pasă
Trufia
Te iubesc
Silence

Moment de iarnă

Poate că era sau nu momentul în care să vezi dâra care s-a îngroşat simţindu-se comparată cu o tuşă, cu alţii sau cu sine într-un cuvânt. Ducând povara de a se şti gând, moş Crăciun ar fi lăsat renii la un tonomat de cafea în timp ce ledurile aparatului suprasolicitat clipeau pe intermintent. Poate că era momentul său îmbujorat. Sau poate din greşeală s-a strecurat pe fisă vreun defect. Între timp ningea cu alb.

O formă de mut

PAfoto la Calin

E o formă de mut acest PA de pe soclu care spune uneori bine-ai sosit ori la revedere tăcut. Ca într-o dimineaţă în care te-ai trezit renăscut sau bunăoară ca într-o seară de mai în care ai căzut îmbătat dintr-o ceaşca de ceai. E o formă de mut sinele tău adorat care vine să prindă atat de multe sensuri în doar câteva idei în timp ce eu mă ţin de catarg. Pentru furtunile sinelui meu.

Plutire lină

M-am aşezat peste gândul de azi şi-am descoperit că în plutirea lină a bărcii valurile mărunte încreţesc năframa de mătase, ca un tablou în care un nesăbuit a tăiat în capodoperă raze de cerc. În bucuria orgiacă a festinurilor sufleteşti n-aveam loc pentru florile mărunte decât atunci când sunt multe la un loc şi par un zbor de fluturi-clipe.Am lăsat din nou mâna să alunece în apă. De ce se tem de lumina incandescentă ? De ce numai aici, în umbră ?

Dragonul din PA

foto

Parcă te ştiu de undeva. Aveai maţele împrăştiate pe plajă, te-ai luptat cu cineva pentru vreo comoară ascunsă-n nisip ? Te-ai născut dintr-o agresivitate manifestată pe furiş, departe de ochii celor care pot sancţiona - când au timp. Ai zăcut foarte mult timp aşa descompus, până când mâinile unor oameni cu suflet te-au adunat într-un chip.Cum spuneam, mă bucur acum să te privesc cu ochi ştrengăresc de copil. Rămâi  întreg, dragonule din pet.

Notă „Poza e facuta acum 2 ani la SF. Gheorghe, Aratarea din imagine e realizata de voluntari din peturile lasate in urma de cinefilii prezenti la festivalul de film Anonimul”. L-am citat pe autorul fotografiei, LordDIf

Să vină odată Moşu'

Vorbeam într-o zi cu mine însămi implacabil deşi aşteptam în secret un miracol. Se lipea de memoria noastră nevoia de adaptare.Tu reţineai doar acel clasament tăiat în marmură iar eu aşteptam să se apropie Moşu' perfect către vorbitor. Nici nu-ţi imaginai cine ai putea fi daca ai avea mai mult curaj primind variate răspunsuri la  Ce mai faceţi ? Bine facem! Moşule, promit... dacă vei sosi netenebros anul acesta, memoria timpului meu va asimila mai uşor definiţia de "perfect".

Adaptare

Am înţeles că nu ştii sau nu poţi acum să adopţi o ipostază în care să-ţi lipsească gândul mângâiat de cosmeticale de firmă şi am căzut de acord că e frustrant. Iubirea de sine poate include şi exclude orice vremelnic aspect al oglindirii dacă rezonează cum trebuie peste timpul prezent. Dacă vrei să victimizezi existenţa în sine e timpul să te adresezi unui cimitir. Eu însămi, aş opta pentru un spaţiu mai aranjat ...

şi o baladă fără legătură cu textul

Admiraţie

Poveştile ca aceasta încep cu a fost odată ca niciodată în România, o ţară frumoasă cu căldări uriaşe, pereţi de prăpastie, iezere curate şi nori rezemaţi pe creştetul munţilor, un destin al prinţesei de Wied peste care s-au răzbunat viforniţe vrăjmaşe. A rămas şi ea neclintită într-o stană de piatră şi chip de nedrept purgatoriu. La început am privit-o cu teamă şi apoi un surâs de plăcere m-a cuprins ca în faţa unei scene de teatru ce creşte într-o cupolă înaltă. Înainte de-a o părăsi,  privirea mea a învăluit cu admiraţie femeia regină, scriitoare sau Mecena cu sânge albastru.

PAfoto la Calin Hera

Miracol

Ceva pe care noi l-am aşteptat ca o farsă jucată logicii noastre orgolioase şi mărginite pe o peninsulă albă de calcar steril. Şlefuit, calcarul este o marmură cu iluzii. Dar o culoare fragedă, vibrantă ne-a ostoit cu grijă privirea. În deşertul alb care triumfă suveran acum "Ninge iar iubito in absenta ta/Ca o despletire de ciresi in mai/Din copilarie n-a mai nins asa/Daca ai fi cu mine am fugi pe cai"




 foto

Oamenii buni

În tinereţe căutau cerul. Se înalţau drept în sus ca o uriaşă lumânare verde. Când s-au săturat de lumină s-au cuminţit şi au început să gândească la rostul lor pe lume. Vor muri în curând. Şi pe urmă ? Gândul acesta devenea prea confuz. Îndrăgostiţii de viaţă sunt orbi şi surzi.

Colindă

Veste am adus
Asculta mai multe audio Muzica

Treime

Orice s-ar spune sunt trei. Amatori de vrăjeală sau nu se întreabă unul pe altul: e mama, e lupul sau e povestea asta cam şui ? În timp ce uitase că toată suflarea îi imortaliza, căpriţa fugise un pic din poveste cu altcineva. Până şi lupul părea să fi renunţat fiindcă zvonul că ar exista nişte iubitori de PA i-ar fi zdrobit toată stima de sine pe care o mai avea. Iezii salută toţi lupii, paa !

Pafoto continuă !


Iar pentru cititorii blogului meu, 
întotdeauna, undeva...

Later edit :

Clasamentul PAcrelor

1-2 Interviu Leo, Treime gabi 8/4
3 Asteptare Mariana 5/3
4-8 Tăticii n-au niciun pic de imaginatie LordDIf, Rural develoPAment… Zazuzu, Stire de la fata locului… Teodora, Scufita si lupul cell61, O floare si trei grădinari Maria 4/4
Au primit voturi toate PA-urile, autorii lor punctând în clasamentul general, astfel:
Redevenire Mariana*, Caprita cu ochi zglobii LePetitPrince 3/1
Trei idei cucuiete Marius Ola 2/1
Capra plus trei iezi Simon Cristian, Cum fu cristian 1/1

Clasament general
1. Leo 46p
2. gabi 39p
3. Călin 38p
4. Teodora 32p
5. Paul Gabor 28p
6. cell61 23p
7. LordD’If 22p
8. Mariana 19p
9. LePetitPrince 17p
10. cristian 10p
11-12 Simion Cristian, starsgates 9p
13. Maria 8p
14. Dan 7p
15. Ioana 6p
16. Mikal Eon 4p
17. Zazuza 3p
18-22. zbordefluture, shanta4uall, A.Dama, Amrita, Maria Postu 1p
Sunt fericita langa prietenii mei de PA-uri !

Şi eu

Am un punct de vedere foarte sigur pe sine situat în centrul pur. Cu toate astea n-o să te privesc direct în ochi, să nu te prinzi… Ştiu, m-am născut privilegiat să-ţi fiu prinţ şi nu m-am temut până azi de vreo altă magie doar pentru că am aflat despre cei mari că chipurile se îndrăgostesc. N-am deprins din poveştile cu zâne decât două, trei metafore simple care-mi vor dilata pupila când voi întoarce cu grijă privirea. O să afli atunci, că şi eu…

PAfoto la Călin



Update: Sincer, ma mandresc pentru rezultat fiindca stiu cine scrie acolo :)

Clasament etapa PApăpusi

1. Si tu, fată dragă? Paul Gabor 18/7
2. Si eu gabi 12/4
3. El si ea Leo 10/6
4. Atingere magică Teodora 8/5
5. Fauritor de destine Mariana 7/4

clasament general
1-2. Leo, Călin 38p
3. gabi 31p
4. Teodora 29p
5. Paul Gabor 28p
6. cell61 20p
7. LordD’If 19p
8. LePetitPrince 16p
9. Mariana 13p
10-11. starsgates, cristian 9p
12. Simion Cristian 8p
13. Dan 7p
14. Ioana 6p
15. Maria 5p
16. Mikal Eon 4p
17-21. zbordefluture, shanta4uall, A.Dama, Amrita, Maria Postu 1p

Regatul PA, din nou la concurs

Acolo în văzduh mai dăinuie ceva. E râsul inchizitorilor cu umbre de ruguri-spânzurători. Aici, pietrele tac dar ţin minte paşii cruciaţilor triumfători. Acolo sunt pietrele olanelor multicolore când ploaia-şi dezlănţuie dansul barbar, nădufuri şi veacuri scuipate de magiştrii şi ţari. Acolo e o lume veche, iar dincolo dar foarte aproape de inima mea se află solia Regatului PA.

O nouă şi frumoasă PAfototemă tot la Calin pe blog.

Răbdarea împlinirilor

Azi am avut o toamnă perfectă. Ştiam că plantele trăiesc într-un fel singuratice. Dar uneori în pădure, rădăcinile copacilor se întâlnesc în căutarea lor necontenită de spaţiu şi se încolăcesc, se ating, se strâng. Îmbrăţişarea îi poate uni pe vecie. Doi copaci se înfrăţesc iar seva lor curge prin trupuri amestecându-se până la identificare. Ramurile şi ele se înfrăţesc prin atingerea ingeniozităţii de a cuceri spaţiul  "umăr la umăr". Cu acea răbdare specifică  împlinirilor.