Manta de flăcări

Stă rugul vieţii încă să mă prindă,
Ca lupii-n haită, cu nesaţ jivină !
Doar nu-s sobol să intru-n vizuină !
Întâiul limb de foc m-a-ncins să mă surprindă.

Spre toamnă sau spre iarnă doru-nchină ?
Îmi simt pe umăr crengi de foc, mărunte.
Pe cel ce în răcoarea vieţii-nfrânt e,
Curând nefiinţa-l macină, l-întină !

Pot dară să devin vintită dună
Pot să durez c-o piatră, dimpreună
Pot să-mi forjez un suflet de oţel
Pe mine însămi nu pot să mă-nşel.

Mă-ndrept spre miezul rugului, de-a dreptul,
Manta de flăcări să-mi cuprindă pieptul !

reeditare cu ajutor valoros