sâmbătă, 22 decembrie 2007

Ohhh femeile...


Recitesc Mircea Cartarescu si vreau sa impartasesc cu voi, cei care ma "vizitati" si lasati o amprenta a prieteniei voastre:


De ce iubim femeile ?

"...pentru ca au sanii rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fetze cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dintzi decentzi si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratzie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trashi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutzile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznetze si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostintza. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot felul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca-si deseneaza si-si picteaza fetzele cu atentzia concentrata a unui artist inspirat.(........) Pentru ca se trag din fetitze. (...) Pentru ca shofeaza prudent (...) asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fatza lor. (...) Pentru ca au un fel de a gandi care te scoate din mintzi. Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putzin, ca un fel de compensatzie. (...) Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectzionand mici observatzii si schitzand subtile nuantze psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feministe. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste "Angie" al Rolling-ilor. (...) Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate (?) (...) Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbatzi, nici altceva....................si mintea noastra se roteshte ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."

.....................

Ce ar mai fi de zis ?

Probabil nimic sau, dimpotriva...

miercuri, 19 decembrie 2007

Cel mai frumos cadou


"Din flori de gheatza am ridicat

Un castel pentru noi doi

Cand vara va fi in toi

Va fi iarna pentru noi.

Ne vom muta la Polul Nord pentru un an

Vom fi vecini cu Mos Craciun

Si-am sa-l bat la cap mereu

In noaptea de ajun

In dar sa-ti dea iubirea mea

Cand vei primi acest cadou

Va-ncepe sa ninga din nou."

fragment "Prima zapada" - Proconsul

marți, 11 decembrie 2007

Drumul


Spre toate cele spre care merg

merg pe jos.

Vreau sa sosesc,

nu sa ma

ivesc


fara osteneala drumului,

fara singuratatea drumului,

fara confruntarea cu mine insami,

fara dorul

de tine.


Vreau sa ma apropii,

nu sa pic din senin


fara distante,

fara pasi,

fara glasul pasilor

ce spun nespusul.


Pradez astfel multe

pingele,

dar nu pradez

oameni.

sâmbătă, 8 decembrie 2007

Asaltul lucrurilor



Precum cainii, precum lupii,

precum viermii de pamant

ori ca rinoceri salbateci,

africani, in plin avant,

de prin toate colturile,

vin de pretutindeni, piaza,

ca tantarii, milioane,

lucrurile te-asalteaza:

vile si-automobile,

si dineu si caviar,

rufarii pariziene,

japonezul "Sony", iar,

scaune nemtesti si paturi...

obtinute greu, cumva

lucruri de pe sub tejghea

si mai moi si dure trucuri,

lucruri, lucruri, lucruri...

te tarasc cu ele-n stiva

chiar daca esti impotriva

e totuna...

cum s-o faci pe vulpea, oare ?

te strivesc intotdeauna

si te calca in picioare.

miercuri, 28 noiembrie 2007

Vacanta


Urmeaza sa intram intr-o minivacanta de sarbatori.

As vrea sa va impartasesc o glumita recent auzita:

Se spune ca ar exista 3 categorii de oameni, astfel:

1: Oamenii supradotati, geniile - oameni preocupati de probleme fundamental existentiale;

2: Oamenii medii - oameni care discuta despre evenimente;

3. Oamenii mediocri - cei care discuta...despre altii !

duminică, 25 noiembrie 2007

Cuvintele


Cuvintele afectuoase pot fi scurte si usor de rostit, insa ecourile lor sunt cu adevarat nesfarsite.

Cuvintele reprezinta alegeri.

Cuvintele ne umanizeaza.

Cuvintele pot schimba vieti.

Cuvintele pot rani si ofensa.

Cuvintele vin din inima.

Cuvintele celebreaza viata.

Anumite cuvinte ii inspira pe altii si pe noi insine.

Cuvintele de afectiune construiesc si vindeca relatii.

Cuvintele amuzante ne binedispun.

Cuvintele cordiale indica respect si recunostinta.

Cuvintele de iubire duc la formarea unor relatii puternice.

Cuvintele de sustinere ridica moralul.

Cuvintele pline de blandete ii invata pe copii cum sa fie buni.


Te-am cules


Te-am cules din adanc de fantana

si te-am dus acasa pe drum ocolit,

cu atata grija de a nu te pierde

incat dupa cativa pasi am infrunzit.

Te-am amestecat in aluatul cuminte

si te-am framantat indelung fermecata,

incat, nepazita, propria-mi umbra

s-a strecurat in aluat.

Apoi te-am asezat usor pe vatra

si te-am copt din amiaza in amurg

tot furand cu ochii, de departe

din trupul tau cate-un coltuc.

Te-am visat si te-am iubit cu atata pierzare

incat, iarna intreaga, de dupa cuptor

a plans cu mine asurzitor...

Armonie florala



Suave flori ce vă întindeţi

A voastră cupă senzuală

În albele corole îmbrăcate,

Sînteţi miracol al naturii,

în fiece sezon de toamnă.

Sînteţi voi albe orhidee,

Ce lumea o priviţi

În plină armonie,

Etalîndu-vă culoarea albă,

Cu fina voastră măiestrie.

Acei ce neavizaţi întindeţi,

Mîini spre albele corole,

Spălaţi-vă un pic voi înainte,

Spre neîntinarea formelor

Şi-a albelor rochiţe,

În deplina armonie"

Augustina Visan Arnold

duminică, 18 noiembrie 2007

Cuvantul


Prin gradinile pustii ale toamnei

de-o noapte intreaga talhareste vantul...

Sfasie tot,

dar nu atinge

Cuvantul.

Lasa-l sa se coaca asemeni

spicului cu aleveole pustii

pentru ca, spulberand instrainarea

sa ramanem vii.

pentru ca in bezna din urma

cand niciun colt de stea

nu va mai sparge cerul luminandu-l

sa straluceasca deasupra fruntilor noastre

Cuvantul.

joi, 1 noiembrie 2007

Aripi


Cand octombrie

cheama cocorii din mlastini,

lebedelor din parc li se reteaza aripile.

Intocmai cum, in vis, la picioarele noastre

descind aeronare

pe care n-am zburat niciodata,

in vis, spre lebedele albe

coboara aripi.

Deasupra

penele stralucitoare,

dedesubt

gingasul puf, in care, noaptea,

iti poti incalzi pliscul.

Aripi credincioase

si sigure.

Fireste, aripile lebedelor

vor creste la loc, dar mai scurte,

cu fiecare toamna mai scurte.

In fiecare toamna, sub ochii nostrii

tineri barbati blajini,

cu ochi albastri,

amputeza visele.

Ori de cate ori, primavara,

contemplu trecerea lebedelor,

ma intreb daca,

platita atat de scump,

frumusetea mai e frumusete.