UN MARTISOR

Mai intai arata-mi
unde e Apusul.
Voi inchide ermetic
aceasta parte a lumii;
astazi nu vreau ca soarele
sa coboare
sub orizont.
Aratatoarelor de la ceasuri
astazi
le interzic miscarea.
Pulsul imi bate
atat de veridic
si de acut,
incat timpul se retrage
din ceasuri,
si din calendare clipe,
instituindu-se in sange

Si restul e iubire...
cum imi place mie sa spun.

Disonanţa cognitivă

Oamenii au fost mereu interesati de influenta convingerilor asupra motivatiei umane si in special de ceea ce se intampla cu motivele noastre atunci cand o convingere foarte puternica este, in mod evident, contrazisa de evenimente. In urma cu aproximativ jumatate de secol a fost studiat un grup care apartinea unui cult cvasireligios din L.A. care credea orbeste in ideea ca lumea avea sa dispara la o anumita data. Acesti oameni si-au vandut bunurile la data stabilita si s-au adunat cu totii pe un varf de deal, in afara orasului, pentru a-si petrece noaptea in rugaciune, in timp ce asteptau sfarsitul lumii.

Cum lumea nu s-a sfarsit conform programului, cei care au studiat grupul au incercat sa afle daca acest lucru le-a afectat convingerile.

Interesant, in ciuda contradictiei evidente intre experientele lor si evenimentele concrete, membrii grupului nu si-au modificat convingerile - evident, nu au admis faptul ca au gresit. In schimb a avut loc o modificare usoara a convingerilor, care i-a facut sa pretinda ca actiunile lor au fost cele care au salvat lumea.

Acest fenomen este numit disonanta cognitiva iar el motiveaza actiunea umana sau convingerile, in parte datorita faptului ca nu ne simtim bine daca parerile noastre se contrazic intre ele. Oamenii incearca sa gaseasca o metoda de echilibrare a lor, astfel incat sa nu se mai contrazica.

Cand va veti simti dezamagit de cineva care, pur si simplu, nu vrea sa dea piept cu realitatea, merita sa va intrebati daca, in cazul in care ar face-o, acest lucru i-ar produce o disonanta cognitiva.

Navigand

Desi traim stari afective vii si puternice, incercam si reusim de cele mai multe ori sa transmitem in exterior doar liniste.

In unele cazuri starile emotionale devin stimuli pentru faptele noastre si sporesc puterea atunci cand "de bucurie, omul este in stare sa rastoarne muntii" si in acest gen de stare activa, omului ii este greu sa taca. Alteori, avem o atitudine contemplativa sau defensiva atunci cand de frica "ni se taie picioarele" .

Insa de foarte multe ori, omul se inchide in sine atunci cand traieste un sentiment puternic si ceea ce decurge din asta imbraca un aspect frumos dar steril.

In miezul unui sens

Ori de cate ori traversam momente de viata dificile, atunci cand suferim pierderea cuiva sau suntem furiosi din varii motive, cand suntem disperati sau deprimati, atunci cand uram sau avem parte de un alt gen de traire negativa, ar trebui sa facem tot ce ne sta in putere pentru a iesi cat mai repede din starea respectiva.

Nu prin a o inhiba sau a nu o recunoaste ca fiind prezenta in interiorul nostru ori prin a ne preface ca nu exista; avem nevoie sa ne recunoastem negativitatea si s-o constientizam ca atare.

"Fericiti cei ce plang, caci a lor este imparatia cerurilor"!

Solutia se afla in propria minte iar alegerea cea mai buna ar fi sa ne vindecam de seductia de a suferi sau a fi furiosi in favoarea conectarii la fericire si la starea de bine si alegand renuntarea la conditionarile egocentrice capatate mai mult sau mai putin conditionat.

In miezul unui sens nu se pierde si nu se rataceste nimeni !

Caci a nu fi singur inseamna...

"Caci a nu fi singur inseamna, poate, a sti sa te daruiesti. A sti sa renunti la trufia de a te considera cel mai important adevar al lumii. Rostul singuratatii e sa ne pregateasca pentru aceasta iubire, s-o visam si sa ajungem la ea prin puterile noastre si in cunostinta de cauza, cunoscand ce vrem sa negam. Turnul de fildes e o inventie a culturii, dar tot cultura are datoria sa-l surpe dupa ce a privit lumea prin el. Altfel, cultura, in loc sa uneasca oamenii, i-ar separa. Si nu asta e misiunea ei. Dimpotriva, datoria ei sa schimbe chiar singuratatea in valoare. Sa ne dea incredere ca putem lupta impotriva singuratatii fara sa palavragim despre slabiciunile ei si fara sa trecem de partea celor care confunda adevarul cu zgomotul"

Octavian Paler/ Scrisori imaginare

Iubirea este o energie coplesitoare, asa cum toti oamenii stiu din experientele de viata personale. Cei ce au experimentat insa iubirea neconditionata stiu ca "a fi coplesit" este doar o descriere de suprafata a unei trairi de nedescris.
Iubirea neconditionata devine o putere care cuprinde si aprinde intreaga fiinta, aducand-o adesea in stari de bucurie, extaz si frumusete fantastica. Oamenii care traiesc odata aceasta stare nu mai pot fi multumiti in vietile lor cu mai putin decat atat. Ei inteleg ca exista in interiorul fiintei o putere profund iubitoare, toleranta, infinit fericita si plina de inocenta, care sterge complet orice gand in momentul aparitiei sale. Numai traind-o avem acces la intelegerea ei. Pana atunci, experimentam iubirea asa cum "poate" constiinta proprie in orice moment. Iar constiinta noastra este conditionata de istoria psihologica inregistrata in trecut, de credintele, perceptiile si intelegerile sau neintelegerile din trecut.

Ceremonial de nunta

Mirele s-a imbracat in straie de lumina si se lasa purtat de adierile zefirului, pe aripile fluturilor, de albinele de aur. Este intampinat de o garda de onoare, in catifea albastra sau roz, aurie sau alba, stransa in jurul amforei cu brate. Mirele soarbe nectar din amfore, nectarul dragostei fara uitare si un dor nestins se naste in firavul petitor. Parfumul aduce visul in mintea de berbant.

Nici mari, nici munti, ape si paduri nu-l mai opresc. Un curaj de zmeu il indeamna pe drumuri nestiute de nimeni, dar fara de ales, fara ingaduire. Dar nu e singurul. Sunt multi veniti si toti sunt primiti cu aceeasi cinste, cu nectar si mireasma, cu onor de garda. Dintre toti, numai unul va fi cel ales, va fi mirele adevarat. In urma lui rivalii vor pieri pe drumul dragostei presarat de trupurile lor fara viata. O drama in fiecare floare.

Mireasa-i ascunsa intr-o padure deasa, intr-un castel fara usi si fara ferestre. Asteapta clipe lungi pana cand cel ales va lovi cu bratul voinic si va sfarama zidurile castelului.

Iubirea lor e daruire, sacrificiu, uitare de sine. Se strang cu putere de mistuire si in focul dragostei fiinta lor se stinge. Se naste alta, cu alt duh, cu inceput de viata. Se naste o copila fermecata care va dormi somn lung, pana va cadea odata pe pamantul reavan, dusa pe aripile vantului. Iar cand somnul se va ridica de pe gene, frumoasa adormita va pasi cu picior subtire intr-o lume a vietii sau a mortii. Va fi iar nunta, cu garda de onoare, cu miresme, feti frumosi in haine de aur, fluturi berbanti pe aripile zefirului.

Fly

Unul din cei mai inteligenti oameni ai secolului XX, Aldous Huxley, a fost foarte impresionat cand s-a descoperit LSD-ul si a trait cu iluzia ca prin LSD se pot obtine aceleasi experiente spirituale pe care le-a avut Gautam Buddha, spre exemplu. Cu gandul la somras-ul din Vede, a scris Rai si Iad in care spunea ca stiinta va crea pe cale sintetica, in viitor, drogul suprem al carui nume va fi soma.

Inca de pe vremea Rig-Vedei din India, sannyasimii hindusi iau tot felul de droguri in scopul experimentarii trairilor zeilor imaginari. Ei beau intruna licori, insa vine si timpul in care vor deveni imuni. Atunci incep sa experimenteze trairi mult mai intense fizic si se lasa muscati de serpi cobra...
Nu e o coincidenta faptul ca foarte multi tineri din Occident sunt interesati de a gasi o cale prin care sa experimenteze ceea ce transcede lumea obisnuita de care s-au saturat. In majoritatea ashramurilor din Orient vor gasi tehnici care sa le stimuleze imaginatia - tipuri subtile de droguri.

Se poate crea o realitate prin droguri, insa acea realitate va dura cateva ore. Drogurile nu vor indeplini dorintele nimanui. Oricat de dulce ar fi visul acela, nu e decat o falsa realitate.

Implinirea ravnita si meritata o primim prin abundenta iubirii, adevarului si pacii interioare. Nu mai ai nevoie sa creezi o alta realitate, pentru ca incepi sa percepi realitatea insasi.

Ruga

Fie-ti urcusul preasfant,
Soare,
ce urci cu tarie, pururi
realcatuindu-ma
dupa inalta voia ta.
Infasa-ma
intr-o manusa.

De dincolo de fereastra
un tanar arbore
intinde mana.

Copilul a vazut in somn
o jucarie nemaivazuta.
Fie-i sa aiba parte
de o manusa calda
si ne-despartitoare-de-mana.

Gând

Cate necunoscute am despicat, pentru a fi in aces loc...
Please, don't forget !

Cum se pastreaza apropierea ?

Cum se pastreaza apropierea ?

Usor, fara durere, intocmai ca Pamantul
Intoarce-te dinspre lumina
si porneste singur spre mare.
Umbla de parca n-ai exista,
de parca n-ai avea nici ganduri,
nici respiratie nici priviri;
Inainteaza pe plaja cu vantul in piept
respira adanc - pe gura, prin ochi.
Imbraca-te in spatiu
si nu mai intinde ca odinioara pe palma
valul sfasiat de furtuna,
azvarlit spre ceruri si apoi coborat milostiv pe pamant.
Calca pe propriile tale rasfrangeri fluide.
Dantela algelor,
stelele confuze ale meduzelor,
linistea imbibata cu sare,
devenind treptat densa ca albastrul amurgului...
Singur, singur ca un pescarus,
masoara-ti singuratatea cu departare,
umbla cu vantul in piept
asa cum ti-am spus,
si apoi deodata, curat si liber, usor
intocmai ca Pamantul,
intoarce-te in imbratisarea privirilor tale.